Minciuna la rang de artă. Electorală

Începem povestea cu o definiţie. “Mitomania, denumită și minciuna patologică sau impulsul de a minți, nu este o boală propriu-zisă, nefiind integrată în DSM V (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders), ci este un simptom al unor tulburări de personalitate. Mitomania poate fi și un simptom de sine stătător, încadrându-se în profilul mincinosului patologic fără o tulburare de personalitate sau organică subiacentă. Mitomania se mai numește și pseudologia fantastică și este un fenomen fiziopatologic care presupune existența unui discurs în care realitatea și ficțiunea se îmbină, persoana cu mitomanie atribuindu-și de multe ori caracteristici pozitive sieși în cadrul respectivului discurs. Este un simptom recunoscut în psihiatrie de peste 100 de ani”.

Ce ne apucă? Păi politrucianismul care a ajuns deja prea departe. La timpul prezent suntem minţiţi cu o naturaleţe jenantă. Extras din text publicitar al unui partid la putere. „Statul va aloca 6% din PIB pentru a continua modelul economic implementat de Guvernul C., concretizat într-o evoluţie pozitivă a PIB în contextul în care continentul în ansamblu se îndreaptă spre o recesiune, cele mai mari economii-Germania şi Franţa se luptă cu probleme economice”. Vă daţi seama ce tari suntem noi? Cum dăm clasă marilor economii? Staţi aşa, că seamănă ca două picături de apă cu faza din 2008 când numai noi nu luam măsuri, nu simţeam criza, că eram tot în an electoral. Şi proşti, şi fuduli cum ar veni. Dar staţi aşa. Că minciuna în sine are şi gradul ei de perversitate. E ca şi cum Preşedintele ar fi cerut loc pe listă la Senat, „treaba voastră cum, vă descurcaţi”, ca apoi să zică niznai presei că nu e normală o lege pentru o persoană, el o va bloca. Revenim la ches­tii mai importante, nu la minciuni mărunte, fie ele jenante. Guvernul C. s-a scutit singur prin ordonanţă de urgenţă de obligaţia de a lua măsuri de austeritate anul acesta. Este OUG 112 din 23 septembrie, trecută tacit, care anulează deocamdată Legea responsabilităţii fiscal bugetare 69 din 2010, care cere ca Guvernul să ia măsuri adecvate dacă execuţia bugetară la 6 luni arată o depăşire a ţintei de deficit prea mare. Nu vor să fie obligaţi de lege să ia măsuri până după alegeri. Însă… tot ei ascund că au avut loc negocieri cu UE şi CE şi Banca Mondială şi avem ţinte promise a fi atinse, pentru a reveni la normal şi a nu trage Europa după noi. Am zis că reparăm…în 7 ani. Asta nu mai apare la ştiri, s-a zis şi a pierit.

Şi dacă vă imaginaţi că minciuna şi falsitatea sunt arme neaoşe româneşti, vă înşelaţi amarnic. Pentru că în acelaşi timp, aflăm că primarul din New York a luat mită electorală de la un oficial turc. Şi că în Ungaria vecină se fabrică dosare de furt singurului opozant serios al lui Viktor Orban, i se cere ridicarea imunităţii parlamentare. China a ascuns, în încercarea de a se da mare putere militară, că i s-a scufundat un submarin atomic. Si ne dăm seama că ne-au mai rămas glumele. Bancurile. Hazul de necaz. Sigur că e bine să fim informaţi, să nu cădem pradă mincinoşilor patologici. Dar pârghii? O dată la 4 ani, şi atunci, sub presiunea mitelor electorale date ţintit populaţiei sărăcite, categoriilor defavorizate. Şi atunci? Râdem. De noi. „Mie-mi place de Isărescu, stă liniştit în Banca lui…”. Cât despre partide, noile variante extinse ale numelor partidelor mari ar fi, conform lumii online, Partidul Sărăciei Durabile sau Alianţa pentru Unirea cu Rusia. Aşteptăm şi celelalte, revenim.

 

Autor: Alexandru RUJA

Sursa: Graiul Maramureșului