"JURNALUL" - roman de Milian Oros (recenzie)

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.

        În cele ce urmează voi încerca să prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii față de actul creator a romanului „Jurnalul”scris de Milian Oros –o carte de comunicare și iubire.

Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp.  Așa cum spune Biblia „dacă dragoste nu e, nimic nu e” acel „nimic”prezentat de carte e „clipa prezentă” sau „prezența clipei” trăită într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocupări și gândiri românești-cu un stil autentic adoptat de scriitor.E o bucată de timp în mintea și ochii unor oameni, niște oameni obișnuiți, preocupați pentru„mai bine” care caută răspunsuri la probleme pertinente ale existenței umane, astfel romanul este o frântură de viață adevărată. 

         La prima vedere, pentru cei care în urma lecturării cărții urmăresc  doar iubirea dintre cele două personaje ale romanului: Călina și Lucian s-ar putea trage concluzia că  această „lucrare lirico-epică” ar fi o „filozofie a iubirii” un roman de dragoste … și atât. Dar acest lucru nu este întru totul adevărat!

   ști, apoi împlinirea iubirii prin apariția unui copil – privind spre viitor, dar pe lângă toate acestea există multe alte aspecte care pot fi luate în considerare.

Da, este un roman de dragoste, dar iubirea e doar un pretext! E urmărită înfiriparea dragostei, dezvoltarea treptată a sentimentelor dintre cei doi protagoni

    Cel mai important aspect este „COMUNICAREA”, e descoperită „lumea în care trăim”- ca pe o minune și aici revin  la genialul Einstein care scria că : „Există două moduri de a există în viață. Unul de parcă nimic nu ar fi un miracol, al doilea de parcă orice este miracol.”  Este o comunicare permanentă  și agreabilă între cele două suflete pereche atât din punct de vedere sentimental, comportamental  cât  și științific. Fiind cercetători la un Institut de Inginerie Genetică - cei doi își unesc forțele pentru a realiza planul trasat de proiectul „Genomul uman”. Munca la același proiect îi apropie sufletește.

    Dacă am realiza O SECȚIUNE  PERFECTĂ A SUFLETULUI celor două personaje în care jumătatea sferei din stânga cu punctele care-o delimitează de centru și o fac un tot să reprezinte trecutul -fără de care nu ar putea exista prezentul;  la mijlocul sferei să fie prezentul- prezent- iar sfera din dreapta va fi viitorul, atunci am avea o imagine perfectă  a planurilor „sferei literare” prezentate în roman care pendulează cu prezentarea trecutului sentimental spre viitor. Prezentul gândurilor cercetătorului  Lucian e mereu  legat de „jurnalul Sofiei” jurnal ce este dat spre lecturare Călinei care încearcă să-l înțeleagă mai bine pe iubitul ei,  luând în considerare și o a doua părere -cea a iubitei care-l părăsise fără a-i da nici o explicație actualului său prieten. 

    Prezentul se derulează paralel cu trecutul, nici nu se putea altfel, e o explicație a atitudinilor din timpul prezent. Luând în considerare că timpul prezent, trecut și viitor sunt prezente în același roman, sunt legate și se explică unul pe altul -putem trage concluzia că romanul „Jurnalul” e o radiografie a clipei prezente, o prezentare a sentimentelor, gândurilor, frâmântărilor personajelor principale raportate la timpul prezent.

    E un prezent la care istoria e la ea acasă, sunt cercetate urmele cetății de scaun a lui Burebista de la Popești, cartea e interesantă și prin evocarea sub o formă sau alta (amintire, excursie, trecere cu mașina pe lângă…) -vizita la Mănăstirea Rohia cu a sa bibliotecă minunată,  vizitarea unor locuri istorice  sau încărcate de istorie- dar… toate din România. Astfel apar nume ca: George Pop de Băsești - tribun al Ardealului unit cu țara, localitatea Purcăreț din M.M. unde tinerii merg în vizită la mama soacră (care de data aceasta nu e ca „o poamă acră”)- drumuri,  obiceiuri și tradiții din Ardeal. Scriitorul acordă ca și-n alte cărți ale sale o atenție sporită pentru tot ce-i românesc(„tot ce-I românesc, nu piere”). Astfel cercetarea sitului arheologic de la Argedava din România se face paralel cu cea din Deșertul Colorado din renumita Vale a Morții –locuri unde s-au găsit schelete asemănătoare de oameni gigantici.

        Pornind de la harta genetică a omului s-ar fi putut merge mai departe cu imaginația îmbrățișând ideea realizării unui om care să nu fie atât de înalt ca scheletul de la Argedava, dar nici ca omul de azi-omul zilelor noastre. În urma transformărilor făcute de ingineria genetică acest „nou om” ar avea cele cinci simțuri mult mai dezvoltate(o vedere de pisică, la deplasare o viteză de șoim, un auz care să perceapă mult mai multe sunete etc: ținând seama că din cele 35000 de gene multe sunt comune tuturor ființelor, atunci se vor lua în considerare numai genele specifice omului; dar, în acest caz am fi trecut în domeniul fantasticului și probabil  acest orizont nu a fost în atenția scriitorului.

        Felicităm intenția autorului de a realiza un roman captivant cu un dialog asemănător cu cel din „Arta conversației” cartea Ilenei Vulpescu,  cu niște personaje care-și urmăresc visul cercetării și-l realizează, cu scene de dragoste realizate parcă de un spirit feminin, cu trimiteri la locuri și peisaje românești minunate, cu povestea istoriei care străbate timpurile.

Olimpia Mureşan, membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş