miercuri, 14 noiembrie 2018

Joc politic de Bruxelles


Ieri a fost o zi mare pentru România şi Bulgaria. S-a prezentat MCV. Aşa cum îi spune şi numele, acesta este un „mecanism” care verifică şi se controlează temperatura statului de drept. Acest Mecanism funcţionează doar pentru ultimele două sosite în UE.
Sunt practic două restanţe pe care România şi Bulgaria nu au reuşit să le treacă în 11 ani. Şi dau în continuare examene. Concret, este vorba despre Justiţie, despre independenţa justiţiei. Într-o primă etapă s-a spus că politicul îşi subordona justiţia.
După un timp, practic după înfiinţarea DNA, justiţia a câştigat toate rundele cu politicul. Nicio ţară din UE nu a avut atâţia demnitari cu dosare penale, cu atâţia demnitari şi foşti demnitari condamnaţi.
Cu toate acestea, România a rămas cu eticheta de cea mai coruptă ţară din UE. Şi rămâne în continuare. Dar s-au ivit noi probleme. România este altfel privită acum faţă de cum era văzută în timpul regimului Băsescu.
Actualul guvern PSD are o imagine deplorabilă. Comisia Europeană nu priveşte cu ochi buni modificările legilor Justiţiei. Nu pare deloc impresionată de protocoalele secrete dintre SRI şi diversele departamente ale Justiţiei. Amestecul serviciilor secrete în sistemul juridic nu este taxat ca o încălcare a independenţei justiţiei.
Nu sunt acceptate nici demiterile procurorilor din fruntea DNA şi Procuratura Generală. Acest demers, în cazul lui Augustin Lazăr, fiind în derulare, va avea un impact direct asupra evoluţiei raporturilor dintre guvernul de la Bucureşti şi comisia MCV. Se cere renunţarea la propunerea de revocare din funcţie a procurorului general.
Ultimul raport MCV pune gaz pe foc în bătălia dintre PSD şi opoziţie, dar şi dintre taberele din PSD. Este un război politic fără precedent. PSD este prins la mijloc. Este momentul culminant al confruntărilor din ultimii doi ani. Este cel mai potrivit moment pentru un transfer de putere.
Se pare însă că PSD s-a obişnuit cu criticile devastatoare de la Bruxelles ca oaia cu râia. Ia avertismentele din raportul MCV cu titlul de atacuri politice şi îşi vede mai departe de propriul program. Ce va urma? Ceea ce a urmat cu ocazia altor rapoarte, la fel de critice, dar fără mare ecou în rândul guvernelor şi majorităţilor parlamentare de la vremea respectivă.
În aceeaşi zi s-a votat şi o Rezoluţie la adresa României. Acest document are doar un caracter politic, dar şi acesta este la fel de critic la adresa României. Parlamentul European, cu o majoritate de dreapta, pune presiune pe România, oferind opoziţiei din România un adevărat arsenal de luptă politică. Preşedintele Iohannis este însă într-o poziţie delicată.
Pe de o parte un MCV şi o Rezoluţie negativă îi confirmă poziţia critică faţă de PSD, pe de altă parte are şi el o parte de vină. Totuşi, preşedintele, ca parte a Executivului, este responsabil de politica externă.
Fără îndoială, există un joc politic la nivel european. Actualul parlament îşi încheie mandatul în luna mai. Alegerile europarlamentare angajează partidele într-o bătălie de o duritate extremă. Tot ce se întâmplă de aici înainte trebuie privit prin prisma marilor interese electorale.
România are un guvern socialist, în vreme ce majoritatea parlamentară din PE este şi sunt toate semnele că va fi de dreapta. Mergem în alt sens faţă de majoritatea ţărilor din UE. La ce să ne aşteptăm? În acelaşi timp, actualul guvern nu străluceşte deloc.
Are atâtea hibe încât este o pradă uşoară pentru nişte partide puternice, bine ancorate în politica europeană.
PSD nu se lasă impresionat de aceste realităţi ale Europei de azi. Merge înainte. Nu are decât o soluţie: ori se va reforma, ori se va dezintegra. Deocamdată a ales calea luptei cu orice preţ.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Bani din România pentru Basarabia


 Vicepremierul pentru Integrare Europeană de la Chișinău, Iurie Leancă, susține că, până la finele acestei luni, va fi cunoscută data exactă a ședinței comune a guvernelor conduse de Viorica Dăncilă și Pavel Filip, care ar urma să aibă loc până la finele anului curent, transmite Romanian Global News.
„România are un rol important în progresul înregistrat de R. Moldova, mai ales în Anul Centenarului. La București am văzut toate deschiderea pentru a ne sprijini politic și economic. Am discutat despre extinderea investițiilor române în economia R. Moldova. Am discutat despre proiectele energetice, dar și cele culturale", a declarat astăzi Iurie Leancă, în cadrul unui briefing de presă, făcând un bilanț al vizitei sale la București.
De asemenea, oficialul a menționat că a discutat despre reabilitarea fostei clădiri a Sfatului Țării, acolo unde a fost votată Unirea Basarabiei cu România acum o sută de ani.
Teatrul National Mihai Eminescu din Chişinău şi clădirea Sfatului Ţării, în care acum un secol s-a votat actul unirii, ar putea fi renovate cu banii oferiti de guvernul României. Anunţul a fost făcut tot de vicepremierul pentru Integrare Europeană, Iurie Leancă, întors recent dintr-o vizită oficială la Bucureşti.
După renovarea Muzeului de Artă, a Sălii cu Orgă, a teatrului Bogdan Petriceicu-Hasdeu din Cahul, a venit şi rândul Teatrului National Mihai Eminescu să fie renovat cu ajutorul României. Întors de la Bucureşti, vicepremierul Iurie Leancă a anunţat că edificiul ar putea intra curând în reparaţii.
„Cu colegii din municipiul Bucureşti am vorbit despre un nou proiect şi sper să reuşim şi aici, este vorba de o renovare temeinică a teatrului Mihai Eminescu, mai ales că în 3 ani acest teatru va sărbători 100 de ani de când a fost lansat", spune Leancă.
De fonduri din partea României am putea beneficia şi în cazul clădirii Sfatului Tării din Chişinău. În urma cu 100 de ani acolo s-a votat actul Unirii. Cladirea găzduieşte acum facultati ale Academiei de Arte şi nu a fost renovată de zeci de ani.
Totodată, vicepremierul Iurie Leanca a anunţat că până la sfârşitul acestei luni va fi stabilită şi data organizării şedinţei comune a guvernelor României şi Republicii Moldova.
„Urmează să obținem finanțare pentru a face reparație pe potriva importanței acestei clădiri. Am discutat despre reparația Teatrului Național Mihai Eminescu din capitală. La București am convenit ca, până la finele lunii noiembrie, să fie anunțată ziua ședinței comune a guvernelor de la București și Chișinău", a adăugat vicepremierul.
Iurie Leancă a precizat că la această ședință vor fi discutate multe chestiuni importante, inclusiv construcția unor poduri peste Prut, dar și solicitarea ca Guvernul României să acorde suplimente la pensiile persoanelor din R. Moldova care nu au o pensie mai mare de 70 de euro.
„Trebuie să facem și o uniune lingvistică, după modelul din Olanda cu regiunile din Belgia. Astfel, să avem manuale școlare comune, o curriculă comună, dar și o Academie de Științe comună", a conchis sursa citată.

                                                                            R.G.N.



Când doi se bat, al treilea câștigă!

Cine-și închipuie că războiul este între Iohannis și Dragnea se înșeală amarnic. Războiul este între blocuri internaționale de intelligence.


 În ultimii ani România a dobândit, prin evoluții geopolitice ce au adăugat mult aportului ei minor pe timp de pace, un rol zonal de o sensibilitate extremă. Împinsă de la spate de partenerii săi strategici, a trebuit să accepte a deveni prima linie de apărare a Europei în fața amenințărilor Rusiei.
Inițiativa nu a aparținut atât Europei cât Americii. SUA, în planul său complex de asigurare și control a securității naționale și mondiale urmărește două principii fundamentale: păstrarea conflictelor cât mai departe de propriile teritorii și distribuirea echitabilă a poverii financiare între ea și marii săi aliați.
Prin amplasarea scutului antirachetă la Deveselu, prin operaționalizarea unui comandament NATO în România care să ranforseze capacitatea de reacție rapidă a alianței în zona Mării Negre, sunt atinse ambele principii menționate.
Cu ce preț pentru România? Cu prețul unor riscuri militare majore în caz de conflict armat și cu prețul cedării unei fracțiuni de suveranitate când vine vorba de interese globale.
Cedarea unei fracțiuni de suveranitate este, în acest moment, miza războiului intern, româno – român, la care asistăm.
Războiul despre care vorbim nu se poartă între români care vor să cedeze o parte din suveranitate și români care vor să păstreze intactă această suveranitate. Ambele tabere beligerante, conduse de lideri teleghidați din afară (Iohannis și Dragnea), au acceptat de mult compromisul unui subordonări. Doar că superputerea căreia au decis să se închine diferă.
Culmea este că niciuna dintre aceste superputeri nu este Rusia!
Războiul nostru intern reverberează niște conflicte recente generate de noua doctrină americană, să-i zicem „doctrina Trump”, construită în jurul contribuției de 2% solicitată de SUA partenerilor săi din NATO. Această pretenție a SUA a tulburat echilibrele din interiorul alianței și a generat tentative de regrupare din partea principalilor actori. Germania și Franța tatonează o apropiere de Rusia și Iran în vreme ce SUA și Israel, mai unite ca oricând, pariază pe controlarea Orientului Mijlociu.
În această reașezare geostrategică de blocuri, România este prinsă la mijloc. Președintele Iohannis se pare că a ales tabăra europeană, în vreme ce Liviu Dragnea și coaliția de guvernare PSD – ALDE au dat mai multe semne că ar prefera tabăra Israelului. Pe când Klaus Iohannis vizita Bruxelles, Roma și Pompei, Viorica Dăncilă făcea un turneu oficial în Arabia Saudită și apoi se întâlnea, bucurându-se de gesturi de o cordialitate aparte, cu premierul Israelului.
Ceea ce vedem noi în această perioadă, în aceste zile, este un spectacol de marionete.
Pentru blocul european, care trage de sforile lui Klaus Iohannis, este practic de neacceptat ca președinția românească a Consiliului UE să fie pentru 6 luni în mâinile și sub controlul taberei Dăncilă – Dragnea. Faptul că președintele României a ieșit ieri să ceară imperativ, celor care trebuie să audă și să acționeze, dărâmarea guvernului Dăncilă – Dragnea, mi se pare de o necugetare simptomatică. Ipoteza că această instigare ar  trebui să fie, împreună cu rezoluția de azi a UE pentru România, detonatorul unei explozii sociale care să forțeze demisia guvernului Dăncilă după modelul demisiei guvernului Ponta, începe să capete consistență.
Dacă lucrul acesta se va adeveri, dacă vom avea din nou 100 000 de oameni în stradă ieșiți așa, din senin, peste noapte, înseamnă că da, motoarele de mobilizare și serverele de manipulare ale băieților de la SRI (dimpreună cu păpușarii lor europeni) au fost din nou puse la lucru. Ceea ce, după trecerea în rezervă a lui Coldea, nu s-a mai întâmplat.
Pe de altă parte, însă, mesajul incitator lansat public și fără precauții de Iohannis ar trebui să ridice la maximum vigilența guvernanților. Care, dimpreună cu intelligence-ul din tabăra lor, cel care, de fapt, îi coordonează, ar avea destul timp să proceseze și să contracareze.
Se zice că, de departe, cel mai tare „intelligence” îl are Israelul.
Modul în care Dragnea rezistă într-o luptă în care alții ar fi dispărut de mult din joc cred că are legătură cu aliații externi pe care el și i-a ales. Care aliați externi, după ce l-au ras pe Klaus Werner Iohannis de pe lista preferaților lor, se pare că lucrează acum la impunerea unui nou președinte pentru România.
Apropos: mai știți ceva de Mihai Răzvan Ungureanu?!

Autor: Contele de Saint Germain
Sursa: Conteledesaintgermain

INVITAŢIE LA FOTBAL, LIGA A-III-A. MINERUL BAIA MARE - AFK CSIKSZEREDA MIERCUREA CIUC


Guvernul va supraviețui!

Data de 15 noiembrie 2018 a fost stabilită de către oculta hegemonilor vest-europeni ca dată limită pentru răsturnarea Guvernului Dăncilă și înlocuirea lui fie cu un executiv de tehnicieni, tip Cioloș, fie cu unul de așa-zisă „uniune națională”, condus de un agent al Franței sau de unul al Germaniei. Acesta va trebui să exercite președinția rotativă a UE în prima jumătate a anului 2019, atunci când cadrul bugetar multianual va trebui convenit iar Brexitul finalizat, în condițiile în care Parlamentul va intra în alegeri, iar Comisia va intra pe ultima sută de metri a mandatului său.

Perioada va fi critică și pentru cancelarul german Angela Merkel, obligată să se apere pe baricadele unui guvern aflat la discreția partidului a cărui președinție este constrânsă să o părăsească peste doar câteva săptămâni, precum și pentru Președintele francez Emmanuel Macron, în curs de bricolare a unui mare partid globalist cu nucleu franco-flamand, etichetat ca liberal. Cea dintâi se grăbește să își pună la adăpost moștenirea iohannistă din România. Cel din urmă, să împingă la guvernarea României o grupare politică dispusă să mărșăluiască în cadența muzicii comandate de el.
Așa se explică mizeria care se va turna în capul României în această săptămână. Am trimis factorilor de decizie din România opinia mea în legătură cu ceea ce este de făcut. Aici voi încerca să explic scenariul care ne-a fost rezervat pentru a contribui astfel la calmarea spiritelor și zădărnicirea manipulării.
Pe fondul unor realizări concrete obținute pe plan socio-economic, România nu se află în prezent în ceea ce Lenin numea „o situație revoluționară”. În lipsa acesteia strada nu se poate mobiliza suficient iar acțiunea ei, oricât de violentă ar fi, nu poate avea succes.
Spre a spijini crearea unei stări de spirit propice unei lovituri de stat, „Europa” va declanșa începând de azi un amplu baraj de artilerie propagandistică. Parlamentul European va vota Rezoluția referitoare la starea justiției din România. Comisia Europeană va da publicității Raportul privind rezultatele aplicării Macanismului de Cooperare și Verificare (MCV) în domeniul justiției. În termeni pugilistici se poate spune că României i se va aplica stânga la ficat și dreapta la figură.
În context se vor invoca și criticile formulate de GRECO (un grup de state care, în numele luptei împotriva corupției, și-au autoatribuit dreptul de a da lecții altora și a se amesteca în treburile lor), ca și recomandările Comisiei de la Veneția (o structură tehnică a Consiliului Europei fără nici o competență în emiterea de directive cu valoare obligatorie). României i se va cere imperativ să se supună verdictelor acestora. Să se supună sau…ce?
Dincolo de conținutul acestor documente care este discriminatoriu, inexact (mincinos) și potrivnic chiar principiilor și valorilor pe care autorii lor pretind că le apără, totul este o mare cacialma.
În ciuda a ceea ce nu încetează să scrie sau spună presa română, Rezoluția PE nu se dezbate și nu trece prin procedurile prealabile plenului menite a conduce la adoptarea unui punct de vedere instituțional unitar, cu putere mai mult sau mai puțin constrângătoare. Potrivit regulilor de procedură aplicabile ei, această rezoluție este un proces-verbal al discuțiilor avute anterior pe marginea informațiilor comunicate de Comisie și Consiliu. De aceea și considerentele documentului sunt mult mai ample și mai concrete decât concluziile. Primele adună tot ceea ce s-a spus, fără ca opiniile astfel exprimate să constituie un ansamblu coerent. Celelalte aproximează cel mai mic numitor comun al dorințelor deduse din dezbateri. În atari condiții nu se pot propune termene sau sancțiuni. Și nici nu se propun. Prin urmare, consecințe zero.
Despre Raportul MCV trebuie spus doar că el este lipsit nu numai de efecte angajatorii, ci chiar de bază legală. Mai exact este produsul unei proceduri ilegale (desfășurată, în plus, cu o totală lipsă de transparență și cu o absolută rea-credință) care nu obligă și nu poate obliga România la nimic. Accesoriu al clauzei de salvgardare introdusă în tratatul de aderare a României la UE, acest mecanism a expirat odată cu validitatea clauzei respective, respectiv la 1 ianuarie 2010. El continuă să funcționeze prin abuzul eurocraților și, după caz, trădarea sau lașitatea autorităților române, care nu îndrăznesc să îl denunțe notificând caducitatea sa.
Pentru ca avizele Comisiei de la Veneția să aibă un efect juridic sau politic oarecare, ele trebuie să parcurgă o procedură specială care le transformă din simple opinii ale unor experți în decizii cu putere fie numai politică fie și juridică. Această procedură constă în trimiterea avizului către Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, sau/și către Adunarea Parlamentară a acestuia, unde și România este reprezentată, urmând ca acestea să și le însușească așa cum au fost formulate sau cu modificări. Există și posibilitatea respingerii lor cu totul.
Procedura nu a fost urmată. Dacă ar fi fost, concluziile ar fi fost altele. Nu pentru că România ar fi făcut opoziție, dar s-ar fi ridicat împotrivă state mai demne, mai lucide și mai curajoase decât reprezentanții ei, precum Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Italia, Grecia etc.
Despre GRECO nici nu merită vorbit. Aceasta nici nu există în ordinea de drept internațional stricto sensu. Iar de ficțiuni narcisiste nu avem de ce ne ocupa.
Cum se explică atunci toată tevatura aceasta? De ce România este umilită prin critici nedrepte, nefondate și nedovedite, care nu duc la nici o măsură concretă? De ce toată această coreografie înșelătoare la punerea în scenă a căreia contribuie din plin și Monica Macovei, în PE, Corina Crețu, în CE, și Klaus Iohannis însuși, în Consiliul European?
Foarte simplu. Pentru a se creea confuzie în România, acolo unde la primire așteaptă Cioloș, Barna, Orban, Ponta, Firea și alții din același aluat, precum și batalioanele de asalt ale societății „în civil” apărătoare a „statului de drepți”. Acțiunile destabilizatoare ale acestora primesc un superb și indispensabil combustibil de la aceste rapoarte, rezoluții și recomandări cu aer de condamnare la moarte.
„Dacă vrei ca o minciună să fie crezută, fă-o cât mai gogonată!” – spunea maestrul nazist al dezinformării, Joseph Goebbels. Este exact metoda aplicată de autorii documentelor internaționale amintite. Referirea la „reacția disproporționată” a jandarmeriei române față de „pașnicele violențe” (sic!) ale demonstranților neautorizați care luaseră cu asalt sediul Guvernului, fiind doar una dintre ele.
Tocmai enormitatea minciunii este, însă, aceea care îi face pe oamenii de bun simț să își zică: „Ceva tot trebuie să fie adevărat căci altminteri nu se putea ca un om normal și repspectabil să spună lucruri atât de fanteziste cu atâta seriozitate!” „Probabil că Dragnea chiar că vrea să o omoare pe Firea ca să poată desființa Bucureștiul și să îl predea, astfel desființat, rușilor.” (sic!) „Este imposbil ca un om serios ca Timmermans, cu burtă și cu barbă albă, să nu ia în seamă deloc explicațiile Guvernului român atunci când o ține de-a surda că legile justiției și abolirea lazărocrației la Ministerul Public, compromit lupta împotriva corupției.” Acești oameni, în majoritate din categoria pasivilor sau nehotărâților, vor putea astfel fi determinați să susțină sau măcar să accepte lovitura de stat.
Dar și ceilalți români, rezonabili și chiar mulțumiți de viața lor, sub asaltul acestei propagande ostile vor ajunge să spună că este mai bine să cadă Guvernul și să se termine odată scandalul, decât să trăiască sub teroarea acestei lovituri de stat continui. Un popor adus la nevroză face inacceptabilul inevitabil, iar situația sa i se pare cu atât mai intolerabilă cu cât în realitate este mai bună.
Intimidarea organelor de ordine închide cercul. Cuplul de forțe reprezentat de instituțiile europene și procuratura română, macină voința jandarmeriei, ai cărei comandanți sunt puși sub aberante și umilitoare acte de urmărire penală. În nici un caz nu se caută vinovații de presupuse excese, ci timorarea celor chemați și deciși să apere Constituția României cu prețul propriei lor integrități corporale.
Parola a care declanșează operațiunea a fost lansată: „România nu este pregătită pentru a prelua președinția UE!” Sunt cuvintele rostite de însuși Președintele Iohannis. Cel care, involuntar autocritic, tocmai recunoscuse că un infractor a ajuns în vârful statului.
Dacă nu ar fi strigăt de declanșare a insurecției, și această afirmație tot caracter autocritic ar avea, întrucât Președintele este cel care, exploatând o decizie partizană a CCR-Zegrean, a monopolizat, chipurile „ca reprezentant al statului”, relația României cu UE. Nu este domnia sa pregătit să prezideze UE? Nu numai că nu este, dar potrivit Constituției României, ca și tratatelor europene, nu are nici instrumentele nici dreptul să o facă. Dacă nu se grăbește, lucrul va deveni evident. De aceea este în schimb pregătit de o altă lovitură de stat.
Vestea – bună pentru unii și proastă pentru alții – este aceea că Guvernul va supraviețui. Nu pentru că este atât de ferm, ci pentru că este elastic. Nu pentru că este atât de abil, ci pentru că este calm. Nu pentru că se avântă, ci pentru că amână. Nu pentru că este mânat de elanuri eroice, ci pentru că este dominat de conformismul prudent.
La aceste explicații se adaugă altele trei. Pentru că nu toți actorii globali au interesul ca România să se dizolve în UE sau să cadă sub blestemul protagoniștilor Europei politice, reducându-se la un simplu satelit al acestora. Pentru că forțele de ordine române, „factorul intern”, nu sunt contaminate în întregime de lașitate și trădare, și vor acționa la nevoie pe măsura sfidării. Și cel mai important, pentru că mai sunt și români care departe de zgomotul zilnic, s-au organizat și s-au pregătit pentru ceea ce este mai rău. Aceștia vor susține și salva și cel mai de nesusținut Guvern care are singura calitate de a fi românesc.
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrianseverin.com

Florin Iordache spune ca PSD-ALDE ar putea ataca raportul MCV la CJUE: „Niste politruci de la Bruxelles au facut un raport politic”

Majoritatea guvernamentala de la Bucuresti, PSD-ALDE, ar putea contesta raportul MCV publicat marti la Curtea Europeana de Justitie (CJUE) . Aparuta initial pe surse, ipoteza ne-a fost confirmata de vicepresedintele Camerei Deputatilor, Florin Iordache (PSD).

"O sa discutam, am vazut si eu informatia. Raportul acela este unul anormal, un raport politic, si cred ca trebuie venit cu argumente juridice", a declarat Florin Iordache pentru Ziare.com, precizand insa ca informatia abia a aparut si "probabil se discuta".

Intrebat care este opinia sa personala, Florin Iordache a raspuns: "Opinia mea este ca acest document politic trebuie contestat si juridic, pentru ca nu sunt in el si argumente juridice".

"Daca avem o Constitutie si un Parlament care a adoptat legal niste legi, nu pot sa vina niste politruci de la Bruxelles si sa conteste politic legitimitatea unor acte adoptate de Parlament. Si atunci, la un demers politic putem veni cu un demers juridic. Fara indoiala, el poate fi facut la Curtea Europeana de Justitie", a completat acesta.

De asemenea, intrebat cine ar putea sesiza Curtea Europeana de Justitie pe tema raportului MCV, Florin Iordache a spus: "Fara indoiala, Guvernul, secretarul de stat pentru Curtea Europeana".

In acest moment, postul de secretar de stat respectiv nu este ocupat de nimeni, dupa demisia Marietei Safta.

Insa, Florin Iordache nu exclude ca sesizarea sa fie facuta de Parlament. "Dar repet, acest document a aparut ieri, noi analizam", a adaugat deputatul PSD. Sursa ZIARE.COM


                                                                       Camelia Badea

Un strigăt pentru “Limba Română”

Acest text nu l-am scris pentru rating! Nici pentru a irosi sentimente pentru cauza naţională. Este strigătul unei realităţi basarabene, adică româneşti, de o dureroasă actualitate. Anul acesta, oameni de cultură din Maramureş au fost în două rânduri la Chişinău. A venit în Maramureş, recent, scriitorul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Astfel, am putut cunoaşte, fără intermediari, ce ne bucură şi ce ne doare. Aşa că strigătul recent îl auzim la intensitatea adevărată. O revistă de curaj şi de foarte bună alcătuire valorică, pe numele ei ”Limba Română”, de la Chişinău, este pe cale de a sucomba. După 28 de ani de viaţă în limba română. Este o revistă de cultură şi ştiinţă. Fondată în 1991 de Ion Dumeniuk, avându-i alături pe Nicolae Mătcaş şi Alexandru Bantoş.
Cine a fost Ion Dumeniuk? Profesor de lingvistică generală, de origine ucraineană, unul dintre liderii mişcării literelor româneşti din Basarabia. A militat pentru readucerea alfabetului latin în Republica Moldova. A participat nemijlocit la elaborarea proiectelor de legi adoptate în 31 august 1989, contribuind la redeşteptarea conştiinţei naţionale a românilor basarabeni. A fondat revista ”Limba Română.” Cea care acum strigă după ajutor. După ce a traversat ani cutremuraţi. Această revistă nu este un capriciu de grup, ci este dimensiunea unei abordări istorice şi literare cu rezonanţă pe cele două maluri ale Prutului.
Cunosc bine universul publicistic din Basarabia. Care a contribuit esenţial la ieşirea din crisalida unui timp străin spiritului românesc. Revista este în primul eşalon în acest demers istoric. Este o publicaţie-fanion, care explică, pe înţelesul acestei generaţii, contextul istoric care a reapropiat Basarabia de Ţară. Din colegiul de redacţie fac parte doi distinşi intelectuali români din Maramureş: universitarii Nicolae Felecan şi Gheorghe Mihai Bârlea. Îmi aduc aminte de anul 2000, când un număr al revistei a fost dedicat Maramureşului, la sugestia prefectului de atunci, Gheorghe Mihai Bârlea.
Finanţarea acelui număr a fost asigurată de maramureşeni. Atunci, o delegaţie din Maramureş a fost prezentă la Chişinău, de Ziua Limbii Române. Doamne, ce Maramureş, ce Basarabie şi-au dat întâlnire în Piaţa Adunării Naţionale! Stâlpi de curaj şi identitate naţională.
La Chişinău, în 27 martie 2018, am primit ediţia specială a revistei dedicată Unirii Basarabiei cu Regatul României. In memoriam deputaţilor Sfatului Ţării şi tuturor celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă şi la Reîntregirea Neamului Românesc. Un număr de excepţie! Un document preţios pentru Anul Centenar. Mi l-a dăruit Alexandru Bantoş, redactorul şef al revistei. Mai jos, pe pagina de gardă, o menţiune mi-a atras atenţia: ”Ediţia specială a revistei apare cu sprijinul financiar al lui Mihai Bantoş (Chicago), al Doinei şi al lui Mircea Băncilă (Geneva)”. Uşor de bănuit că este vorba de copiii Anei şi Alexandru Bantoş.
Deşi revista, cum spuneam, nu este o afacere de familie, ci apare sub egida Academiei Române. S-au terminat banii ministerelor culturii şi identităţii naţionale şi al românilor de pretutindeni? A dispărut ICR-ul? Chiar acum, în Anul Centenar? Doar nu vreţi să dea bani Dodon pentru limba română? Priviţi la vecinii unguri cât de atenţi sunt cu cei din afara graniţelor Ungariei! Recentul număr primit (7-8 din 2018), care se anunţă a fi ultimul, are un sumar de mare publicaţie. Tocmai se realizase fluxul colaborării cu revista ”Nord Literar”. Ana Bantoş şi Arcadie Suceveanu publică în revista din Maramureş, iar revista „Limba Română” găzduieşte articole semnate de Nicolae Felecan, Terezia Filip şi subsemnatul. Având un calendar riguros de colaborare. Exact ce trebuie făcut în acest an.
Tocmai acum se poate rupe aţa! Ce-i de făcut? Noi ne facem datoria să dăm semnalul de alarmă. Poate află cineva o cale de ieşire din acest unghi mort. Să nu uităm că revista ”Limba Română”, de aproape trei decenii, slujeşte istoria şi cultura de pe cele două maluri ale Prutului. Să dispară chiar în Anul Centenar? Aşa ceva nu-mi pot închipui.
Curaj, Alexandru Bantoş! La Dumnezeu este toată nădejdea! Poate şi la pământeni.

Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului