sâmbătă, 21 iulie 2018

Minutul de poezie - Gelu DRAGOŞ

Aproape la capătul puterii

                           prietenului Ioan Voicu

Sunt un singuratic pe pământ
Căci mă chinuie tristeţea
Ce mi-a alungat şi tinereţea.
De-aş avea mintea de’acum
Şi-aş fi tânăr înc-o dată
Aş urca şi-aş coborî
Treptele vieţii altfel;
N-aş mai suspina -
„O, Doamne” lăcrimând
După trecutele şi caldele iubiri!

Azi, sunt făr’de rădăcini
Lângă mărul casei mele;
Stau pe gânduri, peregrin
Într-o neagră singurătate !
Simt un gol şi vântu-i rece
Singurătatea mă petrece,
Lângă mine stă durerea
Ziduri negre ca şi fierea.
Nu mă las însă înfrânt -
Doar sunt singuratic pe pământ!

Of, Doamne...

Un maramureșean și-a pus capăt zilelor împușcându-se în cap
 Din informaţiile primite am aflat că tragedia s-a întâmplat în oraşul Borşa.
 Prin surse, am aflat că sinucigaşul  nu ar mai fi suportat faptul că este grav bolnav, singur  și s-a sinucis. Trupul neînsuflețit al bărbatului a fost găsit pe prispa casei sale. Oamenii legii au demarat o anchetă în acest caz. GDL

vineri, 20 iulie 2018

M O D E R N I S M









Fotografia zilei - Leatitia CASTA

Foto: ALAMY

Sfatul, un ziar pur românesc


Am simţit un crâmpei din ce TREBUIE să fie Centenarul Unirii - astăzi, 20 iulie 2018 când s-a prezentat Cartea-revistă apărută în limba română cu şi despre primul ziar în limba română, din Maramureş,poate din România secolului trecut numit „Sfatul”. Primul său număr tipărându-se şi apărând la o săptămână de la proclamarea Unirii de la 1 Decembrie 1918!!!
 Echipa de proiect a fost compusă din lector universitar dr. Ioan Liviu Tăut, manager, profesor universitar dr. Nicolae Iuga, consultant ştiinţific, lector universitar dr. Magnolia Tilca, tehnoredactare, lector universitar dr. Laura-Rebeca Stiegelbauer, traducătoriar Consiliul Judeţean Maramureş cel care a creditat această apariţie de excepţie.
Dl. chestor de poliţie Ioan Liviu Tăut consideră că este de demnitatea şi datoria lor, a acestei echipe şi nu numai, în a scoate la iveală nişte redactori "anonimi” care astăzi devin  "istorici ai clipei" acelui an 1918, Anul Unirii dar prin demersul profesorilor de la Goldiş, mai mult decât atât.
Dr. Nicolae Iuga consideră că ziarul „Sfatul” care a apărut, din păcate, doar un an de zile, până în decembrie 1919, a dorit (Programa) lucruri pe care le dorim şi astăzi. Citez câteva:
·        „ Voim să muncim – cu ajutorul lui Dumnezeu – pentru întărirea, ajutorarea, înaintarea românimei din Maramurăş. Şi avem multe de lucrat.
·        Războiul lumii, pe lângă multele dureri şi năcazuri ne-a adus şi cel mai mare bine că adecă suntem şi vom fi, stăpâni noi înşine în trebile noastre ceea ce - mai ales în zilele ce le petrecem – cere de la noi multă jertfă, multă trudă. – O ştim aceasta, dar causa ne e dreaptă şi datori suntem a munci, a lupta pentru învingerea ei.!
·        Fireşte, ca să putem ajunge toate cele bune dorite, - e de lipsă ca să fim una, noi între noi; şi una să fim – după cum limba, legea una ne e – cu românimea înviată din somnul cel de moarte.”
Domnul profesor dr. Nicolae Iuga a continuat spunând că "a accentuat patriotismul românilor în apărarea graniţei, având în vedere că Armata Română avea soldaţi bine pregătiţi, soldaţi care acceptau lipsurile cu o demnitate care ar trebui să ne dea de gândit şi s-au luptat cu ruşii şi nu erau de acord cu graniţa arbitrară impuă de ruşi. Cât curaj din partea strămoşilor, a bunicilor noştri!
Doamna Lucia Pop apreciază efortul echipei de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Baia Mare şi consideră că această carte va fi de folos tuturor muzeelor de istorie din România şi cercetătorilor despre patriotismul românilor în a înfăptui Marea Unire!
Domnul dr. Nicolae Iuga se mândreşte cu faptul că această carte de istorie adevărată a fost tipărită sub egida Academiei Române, Centrul de cercetări şi civilizaţie Săliştea de Sus.
Despre valoarea şi însemnătatea acestei cărţi-document au mai vorbit şi Ioan Igna, Ştefan Jurcă, Vasile Leschian, Magnolia Tilca, Paul Beldi ş.a.


                                                                              GDL































joi, 19 iulie 2018

Minutul de poezie – Marian Hotca

între eu cel de azi
și eu cel de ieri
se leagănă două lumi fugare
risipindu-se în spectrul de scrum
m-am pomenit
să zdrobesc furnici cu coada ochiului
căutând echilibrul
sugestiei
au coborât până deasupra mea
din locuri indescifrabile
lumile topite
în memorie
ca un cal aproape fără formă
ce te poartă
dincolo de propria umbră
prăbușită-n
labirintul lui Dedal
sunt eu
cel cu visul obosit
în odihna
veșnicei așteptări

Poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani!


 Poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani, în urma unui accident vascular cerebral, după cum au anunţat apropiaţii acestuia. Adrian Diniş s-a născut pe 4 iulie 1986, în Bucureşti. A fost absolvent al Universităţii Româno-Americane, secţia de Informatică managerială. A debutat cu  volumul „Poezii odioase de dragoste” (Editura Vinea, 2010), publicând în majoritatea revistelor importante din ţară, precum „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Dacia literară”, „Mozaicul”, „Poesis” sau „Egophobia”. A câştigat în ultimii ani, mai multe premii, după cum scria chiar el într-o autobiografie  a sa. Dumnezeu să-l aibă în grija Lui.



NU PLÂNGE MAMA
                      de Adrian Diniş

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui
cristi s-a născut greu
iar la naşterea mea n-ai suferit deloc
mai rar i-am făcut pe cei dragi să sufere
doar ei până acum
la puţin după naştere tata venea cu mine la maternitate
pentru că urinam sânge şi mă ducea să sug de la mama

*
nu plânge mamă se poate întâmpla oricui
eu m-am operat de trei ori de polipi când eram mic
de doua ori pe viu şi n-am ţipat niciodată
de atunci sunt un tip curajos
dar am şi acum polipi la care se mai adaugă o sinuzită
betty a căzut din maşină când eram prin centru
pentru că uşa n-a fost bine închisă
 când era mică şi a avut amnezie
bine că nu ştiam prea multe atunci
şi că doamna din spate a putut să frâneze la timp
şi că a adus cap’şorul ei plin de sânge spre mama

*
nu plânge mamă se poate întâmpla oricui
când am crescut betty a căzut
de pe treptele din faţa magazinului nostru cu rolele
doar şi-a spart capul
într-o zi am internat-o de apendicită
mergea cu mine de mână atunci am lasat-o bine
pentru o operaţie banală
nu plânge mamă se poate întâmpla oricui
a făcut septicemie
apoi încurcătură de maţe pentru că i-au dat voie să mânânce
şi nu trebuia
şi era să moară de paşti
dar n-a murit însă a petrecut sărbătorile în spital
şi a pierdut mult din şcoală
cu perfuziile pe post de hrană
şi cu tata sau cristi care îi spunea dă şi tu o băşinuţă
iar lângă ea era şi un băiat mai tânăr care s-a vindecat mai repede
eu m-am dus doar o dată la ea pentru că atunci când am văzut-o
albă ca o stafie mi s-a făcut rău şi m-au dus repede pe scări
tot repetam am nevoie de oxigen
mi-au desfăcut geaca şi m-am dus înapoi
nu puteam s-o văd astfel aşa că n-am mai venit
apropo de filmul idilă de noiembrie
acum e o domnişoară frumoasă frumoasă frumoasă
şi sunt mândru de asta ca o mamă
nu plânge mamă se poate întâmpla oricui
pe cristi l-au batut şi i-au rupt nasul
noroc că mama dăduse şpagă şi l-au operat bine
iar apoi una s-a dat la el în spital aşa cum era desfigurat
înfăşurat parţial cu faţa în ghips
nu ştiu poate fetele găsesc sexi asta
eu m-am rugat în faţa bisericii să-l bat pe vinovat
şi un prieten mi-a zis El nu poate decât să te ierte
am devenit apoi şmecher ca să nu se mai întâmple una ca asta
şi i-am rupt gura şi lu’ ăla şi lu’ frati-su mai ales lui.