15.11.2025
Conf. univ. de. N. Grigorie Lăcrița
„Credința în Dumnezeu are la bazăunele
dintretradiţiile sfinte orale,
care au existat în urmă cu circa 4.000 de ani, povestite de părinţi copiilor de la o
generaţie la alta până la Moise, care le-a înscris în
primele cinci cărți ale Bibliei,
în care există și azi și în care religia ne cere să
credem.” (N. Grigorie Lăcrița)
Cuprins:
1. Distincția,
la general, dintre „povestire” și „poveste”
2. Povestiri
din Biblie ajunse povești biblice
3.
Mesaje biblice paradoxale
1. Distincția, la general,
dintre „povestire”
și „poveste”
Sunt
frecvente cazurile în care, în vorbirea curentă, nu se face o distincție clară
între „povestiri” și „povești”.
Povestirea:
1) este
un termen care are pretenția de a reflecta „un
adevăr”, de a prezenta unele „fapte
despre care se presupune că au existat cândva în realitate;
2)
relatează fapte din punctul de vedere al unui povestitor, care a fost martor
sau a participant la evenimentul povestit;
3) de
obicei, este de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puține,
iar interesul cititorului se concentrează asupra situației istorisite,
povestite.
Povestea:
1) este,
prin esența sa, „ficţiune, invenţie, un basm”,
dar poate fi și „o balivernă, o minciună;
2 de
obicei, relatează întâmplări imaginare, precum în basme, cu personaje
fantastice care se luptă între ele, cele nefaste, negative fiind învinse de cele
ale binelui;
3)
spune, de multe ori, istorioare puţin, sau deloc credibile, iar cel care o
spune este considerat ca o persoană care spune de la „poveşti“,
până la „basme“ și până la „năzbâtii”.
„Povestirea unei povesti” are loc atunci
când o persoană (de exemplu, bunicul) relatează (în special prin citirea din
cărți de povești) altei persoane (de
exemplu, nepoțelului) întâmplări imaginare, cu personaje fantastice, unele ale
binelui, altele ale răului, care se luptă între ele, cele negative (ale răului)
fiind învinse de cele pozitive (ale binelui).
Sunt și
„povești amuzante”,
care îi fac să râdă atât pe cei mici, cât și pe cei mari, precum, spre exemplu, „Surdul a auzit, cum mutul a povestit, că orbul a văzut, cum
şchiopul alerga foarte rapid.” (Proverb evreiesc)
În acest
material se prezintă cum unele dintre „povestirile din Biblie”, care au fost crezute mii de
ani, au ajuns, în secolul XXI, să fie dovedite ca fiind „povești
biblice”.
2. Povestiri din Biblie ajunse povești biblice
Unele „povestiri din Biblie” fiind simple afirmații
fără dovezi, la fel de bine poate fi respinse tot fără
dovezi.
Nu acestea constituie subiect de discuție în acest
material.
În cele ce urmează se prezintă unele dintre relatările
din Biblia care, mii de ani au fost crezute că au avut loc în realitate, fapt
pentru care au fost considerate ca fiind „povestiri
reale”, iar acum, în urma descoperirilor științifice, acestea au ajuns
să fie încadrate la „poveștibiblice”.
Explicația, pe scurt, este următoarea.
Moise, întâiul autor biblic, care a trăit (în jur) între
anii 1593-1473 î.Hr.:
1) a început să scrie primele 5 cărți din Vechiul
Testament (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom) în jurul anului
1.513 î.Hr.;
2) a relatat, în scrierile sale, unele dintre
evenimentele credinţei în Dumnezeu transmise, până la el, din generaţie în
generaţie, pe baza „tradiţiilor sfinte
orale”;
3)
știința a dovedit că, unele dintre „tradiţiile
sfinte orale”, care se transmiteau prin viu grai în urmă cu până la circa 4.000 – 4.500 de ani, care au
fost folosite de Moise în cartea sa Geneza, acestea nu au putut avea loc în
realitate, fapt pentru care ele trebuie considerate ca povești biblice.
Pe baza descoperirilor științifice, tot mai multe și mai
mari, tot mai mulți oameni ajung la concluzia că sunt numeroase „povestiri în Biblie” care trebuie interpretate ca fiind
„poveștibiblice”.
Următoarele exemple din Biblie, dintre multe altele de
acest fel care se pot da, sunt edificatoare în acest sens.
Exemplul 1, cu facerea lui Adam și a
Evei,
conformFacerea 2:7; 2:21-22.
În a șasea
zi a Creației „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din
țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a
făcut astfel un suflet viu.” (Facerea 2:7).
Facerea
Evei
(Facerea 2:21-22): „21Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc
peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis
carnea la locul ei. 22Din coasta pe care o luase din om, Domnul
Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.”
Ceea ce versetele din Facerea 2:7 și 2:21-22 au
fost mii de ani o „povestire”, în secolul XXI acestea au ajuns „povești
biblice”.
Exemplul 2, din Facerea 1:1-31. Teoria creației este
consemnată în Biblie, Vechiul Testament, Cartea Facerea, capitolul 1, versetele
1 - 31, în care se spune că (1) în prima zi Dumnezeu a făcut pământul, lumina, ziua și noaptea, seara și dimineața
(1:2-5) și (2) numai după aceea, în a patra zi,
Dumnezeu a făcut Soarele, luna și stelele (1:14-19), inclusiv cu
reglarea mişcării corpurilor cereşti în jurul Pământului cu scopul ca să
despartă ziua de noapte; să arate vremurile, zilele, anotimpurile și anii etc.
Ori, astăzi este dovedit
științific că:
1) vârsta Universului este de aproximativ 13,8
miliarde de ani, calculați de la „Marea Explozie Inițială”, cunoscută sub numele de „Big Bang”;
2) formarea primelor
stele a început la doar 250 de milioane de ani de la începerea formării
Universului, ceea ce face ca unele stele să aibă o vârstă de până la 13,550 de
miliarde de ani;
3) vârsta Pământului este estimată la 4,50 - 4,55
de miliarde de ani;
4) nu corpurile cereşti se rotesc în jurul
Pământului, ci Pământul se rotește în jurul Soarelui.
Această „povestire
din Biblie” este interpretată, chiar și de oamenii cu o pregătire medie, ca
fiind o „poveste biblică”.
Exemplul 3. În Facerea, capitolul
2, versetele 8 – 17, sunt consemnări despre
1) modul în care „Dumnezeu
a sădit o grădină în Eden” (Facerea 2:8), și
2) locul pe pământ unde a sădit această grădină
(Facerea 2:10-14).
Fie și numai din aceste versete se demonstrează,
pe bază de argumente greu de combătut, că „«Grădina din Eden», numită
și «Paradis», este total diferită de «Rai»”.
„Grădina din Eden”:
1) a fost făcută de
Dumnezeu pe pământ;
2) a avut o existență
vremelnică, numai de la facerea lui Adam și a Evei și până când la au fost
izgoniți din aceasta, din cauza căderii lor în păcat;
3) în Grădina din Eden a
fost prezent permanent și Satan (Dracul), chiar înainte de facerea
omului.
În
condițiile în care se spune că „Grădina
din Eden” este totuna cu „Raiul”,
se admite (1) că Raiul a fost pe pământ, și (2) că în Rai a fost și Satan
(Dracul), ceea ce este de neconceput.
„Raiul” și „Iadul” sunt tărâmuri divin-spirituale, care transcend și spațiul fizic și
timpul, care sunt dincolo de înțelegerea și de cunoașterea umană, care depășesc
limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile.
Acest punct de vedere
evidențiază natura divină, nemuritoare și de altă lume a „tărâmului ceresc divin”, adică al „Raiului”, așa cum este menționat în 1Corinteni 2:9.
Exemplul 4. În Biblie, Vechiul Testament, Cartea lui Iosua,
capitolul 10, versetele 12 – 14 se spune (sublinierile îmi aparțin):
„12Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat
Domnul pe amoriți în mâinile copiilor lui Israel, și a zis în fața lui Israel: «Oprește-te,
soare, asupra Gabaonului, și tu,
lună, asupra văii Aialonului!»”
„13Și soarele s-a oprit, și luna și-a întrerupt mersul,
până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris
oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit
în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.”
„14N-a
mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.”
Durata timpului cu care Soarele a întârziat în
mersul său a fost „o zi destul de lungă”,
nu doar de 24 de ore.
Ce binecuvântare şi ce
îmbărbătare putea să fie mai mare pentru poporul evreu!, decât aceea în care 1)
Dumnezeu era iarăşi în mijlocul său!, 2) Domnul
lupta și acum pentru Israel!, poporul Lui ales și 3) Însuşi Dumnezeu a dat lui Iosua ajutor și
indicaţiile necesare pentru învingerea a nu mai puțin de 5 împărați, și
aceasta într-o singură zi, o zi
mărită de Dumnezeu cât a fost necesar pentru ca Israel să-și învingă dușmanii.
Conform
dovezilor științifice din ziua de azi:
1. Se știe că nu Soarele învârteşte în jurul Pământului, ci Pământul se
învârteşte și în jurul Soarelui, marcând anul, și în jurul axei sale, marcând
ziua.
2. Este dovedit științific că,o oprire a rotaţiei Pământului, chiar pentru o fracțiune de
secundă, nu este posibilă.
Conform „Legii
armoniei Universului”, care este fixă și eternă, 1) Universul există într-o
perfectă armonie, 2) în Univers nu domnește haosul, ci există o ordine strictă.
Dacă, prin absurd, oprirea Pământului ar avea loc,
fie și numai pentru o secundă, ar cauza efecte catastrofale, atât asupra
Pământului, cât și asupra existenței întregii omeniri.
Mii de ani s-a crezut ca fiind adevărată această „povestire”,
conform căreia, a) la cererea lui Iosua, Dumnezeu a oprit soarele și lunapână
când Iosua a învins nu mai puțin de 5
împărați într-o singură zi!?, și b)
aceasta pentru că Dumnezeu lupta pentru Israel”!?.
În secolul XXI, această „povestire biblică” a
ajuns să fie considerată ca fiind numai o „poveste biblică” și aceasta deoarece
știința a dovedit că așa ceva nu este posibil, explicație însușită de tot mai
mulți oamenii (chiar și cu un nivel mediu de pregătire) pe zi ce trece.
Exemplul 5. Între Vechiul Testament și Noul Testament există contradicții izbitoare în abordarea bogăției
și a sărăciei.
În timp ce în Vechiul Testament Dumnezeu-Tatăl
binecuvântează bogăția, în Noul Testament Dumnezeu-Tatăl binecuvântează sărăcia, de la a o încuraja, și a o
favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este numai a săracilor.
Articolul subsemnatului intitulat „Bogăția și sărăcia în Biblie”:
1) prezintă pe larg contradicțiile izbitoare
dintre Vechiul Testament și Noul Testament, în abordarea bogăției și a sărăciei,
și
2) îndeamnă la numeroase și la mari momente de
reflecție asupra unor scrieri din Biblie, dintre care unele chiar îi revoltă pe
oamenii dedicați muncii cinstite și utile pe plan personal și social.
Cum să nu te revolte acele versete din Biblie
(precum cele din Matei 19:23,24; Luca 18:24,25) prin care săracii sunt fericiți
și li se garantează că a lor este Împărăția lui Dumnezeu, în timp ce bogați
(ajunși bogați prin munca asiduă de o viață), sunt condamnați și nu vor avea
loc în Împărăția lui Dumnezeu, adică numai Iadul este al lor.
Exemplul 6. În acest cartea
subsemnatului intitulată „Scrieri religioase. Vol.1”, paragraful intitulat „Facerea
lumii”, se demonstrează, pe bază de argumente convingătoare că „începerea numărării anilor, de când există omul pe pământ”:
1) greșit se consideră că se face 1.1)
fie „începând cu prima zi a Creației”,
1.2) fie „începând cu prima zi a nașterii
lui Adam”;
2) corect se susține, respectând consemnările din Biblie, că poate fi făcută
numai începând cu prima zi după izgonirea lui Adam din Grădina Edenului, și
aceasta din cauză că, nu se pot număra anii: 2.1) nici „de
la începutul Creației”, 2.2) nici de facerea lui Adam, și 2.3) nici câți ani au
trecut de la facerea lui Adam și până la izgonirea sa din Grădina Edenului,
după căderea în păcat a Evei și a sa.
3. Mesaje biblice paradoxale
Sunt mai multe verset în Biblie care nu pot fi
încadrate nici chiar la „poveștibiblice”, dintre care în cele ce
urmează se prezintă numai următoarele:
1. Luca 14:26: „26 „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe
mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba
chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.”
2. Matei 5, 44: „44 Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri,
binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă
pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,”
Deci, textele din Biblie, redate anterior, ne îndeamnă:
1) să urâm pe cei mai dragi nouă, pe cei care ne-au dat viață și pe cei
cărora le-am dat viață, și aceasta în condițiile în care Biblia ne spune că
„Dumnezeu este iubire”!? (Ioan 4:8-16)
2) dar să iubim pe vrăjmaşi noștri, pe cei care ne blestemă, să facem bine
celor ce ne urăsc și să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc și ne prigonesc.
Fie și numai din
simpla citire a acestor versete (la care se mai pot adăuga și altele
de acest fel), oricare dintre oamenii raționali și umani trăiește puternice
sentimente de dispreț față de asemenea dogme, pe care mă abțin de la a lecomenta.
