vineri, 30 noiembrie 2018

E D I T O R I A L

Despre „hâzii” lumii

 De două decenii şi mai bine asistăm în România la renaşterea unui curent monografist care caută cu disperare rădăcinile şi identitatea unor aşezări rurale sau urbane. Autorii lor sunt pasionaţi  şi îndrăgostiţi de documente, dar mai ales de o recunoaştere şi o glorie efemeră. Autorii au diverse profesiuni: preoţi, profesori pensionari, învăţători, poliţişti în rezervă, autodidacţi, bibliotecari, foşti primari de carieră, etc.
          Fiecare după cum se pricepe, după câtă răbdare găseşte să se aşeze într-o sală la Arhivele statului. După cât de mult timp are să bată uliţele şi să-i întâlnească pe aşa zişii povestitori ai satelor, care le vorbesc despre vatra aşezării, despre vechile biserici din hotarul localităţii, despre cei şcoliţi plecaţi în lume, despre obiceiuri şi tradiţii, despre cele două războaie mondiale, despre înfiinţarea C.A.P.- urilor, despre electrificare şi comunism, despre „revoluţii şi revoluţionari”..
          În esenţă fiecare demers este de apreciat şi de luat în seamă. Fiecare monografie a unei aşezări este o parte integrantă din marea istorie a unui neam, a unui popor în cele din urmă. Cu multe capitole deja consacrate încă din şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti, începând cu etimologia aşezării, filele de istorie, descrierea spaţiului geografic, evoluţia populaţiei, viaţa religioasă şi viaţa şcolară, personalităţile născute în acest spaţiu şi mai toate încheindu-se cu un capitol mai vast numit etnografie: îndeletnicirile, construcţia casei, naşterea, căsătoria şi moartea, obiceiurile de peste an care încep cu focurile de primăvară şi se încheie cu frumuseţea colinzilor de Crăciun.
           În linii mari acesta este drumul ce trebuie parcurs pentru a vedea în cele din urmă o asemenea lucrare. În final se mai aşează, în alternanţă vechi şi noi, fotografiile. De îndată ce monografia vede lumina spre tipar, drumul spre glorie al autorului sau al autorilor e sigur. Apoi încep nemulţumirile şi criticile de tot felul: că nu s-a ocupat de toate aspectele, că pe mulţi i-a lăsat pe dinafară, că mai sunt documente la Roma, la Viena sau la Budapesta, pe care nu le-a cercetat deloc. Că totul se încheie în coadă de peşte cu îndemnul către noua generaţie sau către cele viitoare să ducă mai departe şi să completeze paginile unei asemenea monografii şi iată-mă intrat în universul monografiei satului în care s-a născut jurnalistul şi poetul Gelu Dragoş, spirit blând şi educat de chiorean, născut şi crescut în miriştea de pe malul drept al râului Someşul Mare.
        În toamna acestui an am trecut, în ziua de 25 de octombrie, de Ziua Armatei Române prin mai multe aşezări de pe lângă Someş: Mogoşeşti, Pribileşti, Dăneştii Chioarului, Lucăceşti şi Mireşu Mare. Mare mi-a fost bucuria când m-am întâlnit cu toată suflarea  şcolii din Mireşu Mare adunată în faţa monumentului eroilor neamului, în frunte cu primarul Ioan Mătieş. Omul acesta a apărut în viaţa mea în urmă cu peste 30 de ani şi am aflat că este inginer agronom şi pentru că m-a dus cu mașina o porţiune de drum către Satu Mare i-am oferit drept plată o carte cu autograf. Evoluţia lui a fost uimitoare până la poziţia de expert în Corpul Ministerului Agriculturii. Omul Mătieş reprezintă spaţiul şi spiritul oamenilor gospodari pe care s-a bazat din vremuri îndepărtate stăpânii Cetăţii Chioarului. Ca bucuria să fie pe deplin, am aflat că poeziile patriotice pe care le-au recitat elevii la Monumentul Eroilor în 25 octombrie 2018 au fost alese şi pregătite sub îndrumarea învăţătorului Gelu Dragoş şi profesoarei de Limba Română Stela Melania Trif. Într-un loc unde mai bate în inima unor oameni datoria sărbătorii şi patriotismul, acolo unde flutură steagul românesc, merită să te opreşti şi să-ţi faci prieteni. Unde nu întâlneşti asemenea sentimente trebuie să faci precum pelerinii din Biblie, să-ţi scuturi la marginea hotarului încălţările de praf şi apoi să pleci mai departe.
             Aşezarea Lucăceşti, despre care scrie jurnalistul Gelu Dragoş, este asemeni aşezării din „Trenul de noapte” a scriitorului Ioan Groşan. Este locul pe unde trece linia de cale ferată dar nu se opreşte niciodată un tren, pentru că nu există nici o gară. Poate numai atunci s-ar fi oprit trenul când o femeie frumoasă din înalta societate aflată la geamul trenului ar fi zărit pe câmp, de Rusalii, pe autor în copilărie culegând din ţarină florile de maci. Trenul s-ar fi putut opri pentru câteva clipe să-l salute pe copilul de bocotan în costum şi cravată cu plastic, ce avea braţele pline de flori de mac. În clipa aceea unică pe malul Someşului se afla şi pictorul Iosif Hamza ce aşeza pe o  pânză ultima moară plutitoare din Lucăceşti care apoi a luat drumul Muzeului Astra de la Sibiu. Sămânţa morarului Dragoş s-a aruncat şi peste urmaşi, acolo era moara unde se lua cea mai puţină vamă. Descrierea morii de la Lucăceşti ne oferă şi astăzi un spectacol al tehnicii cu un riguros procedeu ce realizează translaţia mişcării mecanice în plan vertical. În faţa ochilor mi se prezintă şi acum tabloul în care bărbaţii istoviţi de muncă vâslesc la bărcile care vor duce sacii plini de grăunţe la moară şi se vor întoarce fericiţi acasă cu făina din care se vor face colăcuţii de sărbători.
        Autorul transformă această monografie a satului într-un jurnal intim, atunci când vorbeşte despre şcoală sau despre zilele petrecute în armată, ceea ce îi dă o şi mai mare valoare acestei monografii.
         Localităţile de pe malul stâng şi drept al Someşului sunt legate timp de 500 de ani de istoria Cetăţii Chioarului. Cei care doresc să afle mai multe cercetând această lucrare vor afla şi despre voievodul Toma din Lucăceşti, vechiul sat a lui Luca amintit în documente încă din 1403. Aşezarea Lucăceşti trimite la Alba-Iulia pe avocatul Aurel Nistor care s-a născut în seara Crăciunului în familia preotului Ioan Nistor în anul 1873. Autorul presară în toată lucrarea povestiri de un profund lirism aşa cum este şi cea din pădurea Bavna când soldaţii nemţi îi oferă copilului Aurel Dragoş (n. 7 septembrie 1928 - d. 4 noiembrie 2018), tatăl autorului, ciocolată.
          „În a treia zi nemţii din Bavna plecaseră. Dacă cineva a fost trist, apoi acela a fost Aurel a lui Iuliana din Beci! Era prima dată când tatăl meu mâncase ciocolată. Prin plecarea lor, o sursă de îndulcire a copilăriei dispăruse! Şi o lume! A venit apoi comunismul rusesc cu cizmele Anei Pauker... Sursă de amar.”
           Aici autorul îşi depăşeşte condiţia de monografist, ne dovedeşte că este pur şi simplu scriitor. Şi portretul profesorului Ion Georgescu este unic: „Să nu mai vorbesc de cultura lui generală. Ne-a atras spre muzica clasică. În clasa a VII-a am audiat „Dansul săbiilor” de Aram Khachatarian. Discurile profesorului erau de vinil. Fire optimistă, om mucalit, avea mereu la purtător câte o glumă bună sau un banc pe teme şcolare. De fapt, se distra şi ne distra pe tema elevilor care nu erau conştiincioşi şi nu îşi făceau temele cu seriozitate. Ridendo castigat mores, nu-i aşa?”
          De un farmec deosebit rămâne capitolul „Drumu-i lung, armata-i grea!” În lumea descrisă acolo se întâlneşte o adevărată generaţie care a mai gustat din lecţia de viaţă sau pentru viaţă, oferită de experienţa serviciului militar. Este seara în care se intra în magazia cu haine a unităţii pentru a pleca în permisie cu ţinuta nouă şi cu grade de caporal. Este seara în care o descoperim pe programele TV la sârbi pe cântăreaţa Lepa Brena. Este seara când la fereastra trenului fredonăm cântecul „Puştoaico, tu ai sânge de viperă” cuceream câte o fată. Este nostalgia supremă a unui bărbat care în tinereţe s-a visat un mare aventurier, un cuceritor înflăcărat, un adevărat Rudolf Valentino. „Cu parfum, cu un lichior ieftin Florio, care ne făcea să vedem viaţa în roz, să ne amăgim că nu suntem totuşi la puşcărie şi să admirăm libertatea dincolo de gardul de sârmă ghimpată”.
          Un sat mic, neînsemnat, în trecut la 1700 erau abia 32 de familii cu aproape 150 de locuitori. Se adunau să se roage într-o biserică de lemn. „La slujba de Rusalii, ca să ies din canoanele şi plictisul care ţi-l dă, la acea vârstă o slujbă ortodoxă obişnuită, de duminică, ieşind de data aceasta în ţarină, în necunoscutul fascinant. Trebuia să am grijă să nu-mi murdăresc hainele şi să nu mă pierd de tata.” Era ziua când bădica Ianoş, unul din cantorii bisericii cu o burtă proeminentă venea la biserică să cânte pe nas. Fetele puneau cununi din spice de grâu pe răstignirile  de la marginea satului. Începea călătoria pe malul Someşului plină de mister şi de spaimă. Doar vechii ulmi în bătaia vântului mai ştiu despre vremurile de altă dată, peştii bălţilor s-au împuţinat, laleaua pestriţă a devenit otrăvitoare şi asfinţitul de soare se pierde lângă colonia stârcilor cenuşii care au aproape doi metri în deschiderea aripilor.
          Satul are forma uriaşă a unui ou de struţ în care cândva cântau gaterele şi ferestrăul manual să se ridice case şi lemnării, şuri şi colniţe, coteţe şi case cu  pietre de moară. „Am dori să se întoarcă acele vremi de mult uitate, zice economistul Ioan Ardusădan (Nelu lui Ionu lui Iacob), să retrăim acele zile când oamenii aveau vreme să meargă cu un săculeţ de cereale să macine la moara de pe râul Someş, să trăim acele clipe liniştite, cu înţelegere între oameni, cu bucurie şi dragoste.”
         Este o monografie în care pentru prima dată apar cu numele şoferii, tractoriştii, inginerii şi preşedinţii de C.A.P. Ioan Zah are presă de ulei, Vasile Dobai atelier mecanic, Eugenia Buciuman croitorie, Gabriel Bonte magazin, Ioan Puşcaş fermă de bivoli, plus o armată de legumicultori.
          Monografia prezintă un interesant dicţionar de regionalisme. A boscorodi, a vorbi fără rost, fără noimă; zgaibă, fetiţă mică, neascultătoare; a zoli, a munci din greu.
       În anul 1780 în sat erau 35 de case şi 39 de familii, adică 4 familii dormeau sub cerul liber şi satul avea un singur nobil la 236 de locuitori.
        Apoi începe adevărata poezie existenţială:
                „Supărată-i mireasa/Pân-ce a-ntreba popa/ Place-i mirele ori ba?/ Nici acolo n-a spus drept/Numa şi-a pus capu-n piept.”
          De aici trecem la răspunsul colacului, acolo unde sunt fete de măritat:
              „O, rai, rai, grădină dulce,/ Din tine nu m-aş mai duce” spun versurile unui colind.
De fapt este vorba despre nostalgia inocenţei:
               „Ai mai putut feţi un an/ Ca să-ţi porţi petalele/Ca şi toate fetele.”
               „Fetia e-o haină uşoară/ Suflă vântul de o zboară/ Fetia e-o haină grea / Suflă vântul şi o ia.”
         Iarba de sub cruce este un moment al inocenţei. Spaima de necunoscut duce la înstrăinare:
               „Când ţi-a veni dor de fată/ Mergi la ladă de o cată/De-i vedea c-o veştejit
                 Eu la faţă am gălbenit/ De-i vedea că-i cum l-am pus/Io-s la faţă cum m-am dus.”
          Câtă vreme mai avem nostalgia unui trecut, însemană că am rămas oameni. Pe vremuri Maria Dorca juca teatru, Ionel din Pribileşti venea cu „filmul” la Căminul cultural. La susţinerea echipei de fotbal în jurul terenului erau două-trei rânduri de spectatori cu nelipsita floare de soare în mână.
           În curând va veni sărbătoarea naţională a românilor. Scriitorul Gelu Dragoş va mai lansa o carte. O carte despre sufletul oamenilor în mijlocul cărora a deschis ochii în lume. Satul Lucăceşti din dreapta Someşului în formă de un uriaş ou de struţ își continuă existența.Poezia lui Ioan Dragoș îi dă o aură nemuritoare.
         Vor veni sărbătorile de iarnă şi cu ele și hâzii (mascaţii) care vor umbla din casă în casă. Vine o vreme când prin aceste cărţi de identitate va trebui să scăpăm de hâzii care ne conduc ţara, de hâzii care n-au nici o identitate!

                                                                         Dr. Nicoară MIHALI




        
       



        
       


TE IUBESC ROMÂNIA!!!


Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare. Agenda evenimentelor culturale din săptămâna 3– 8 decembrie 2018

 Oaspetele bibliotecii: Cristian Mareş, directorul Editurii Marist.

Marţi, 4 decembrie
ora 9.30, Secţia pentru copii
            Va avea loc vernisajul expoziţiei de artă plastică „Crăciunul copiilor” realizată din materiale reciclabile şi naturale de preşcolarii de la Grădiniţa „Bentipami” (director Elena Bud), profesor coordonator proiect Elena Bud. Cadre didactice implicate: Camelia Rachovan, Diana Ilie, Siklodi Melinda, Roxana Ciocoiet, Magdalena Przybînska.
ora 13, Secţia American Corner
                Videoconferință cu Ambasada SUA, cu tema „Active Citizenship in Emerging Democracies” (Cetăţenie activă în ţările în curs de dezvoltare). Participă elevi de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, însoțiți de profesoara de limba engleză Cristina Nedelea.
            Speaker: Aleksey Demjanski (bursier Fulbright).
ora 14, Sala de conferinţe
            Liceul Teologic Penticostal Baia Mare în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează festivitatea de premiere a concursului regional de creaţie literară şi plastică „Ziua mulţumirii”, ediţia a VIII-a, cu două secţiuni: una dedicată elevilor, iar celealtă dedicată cadrelor didactice.
            În acest an, au participat la concurs 220  de  elevi, din 30 de şcoli, încadraţi în ciclul primar, gimnazial şi liceal, coordonaţi de cadrele didactice, reprezentȃnd unităţi de învăţămȃnt din judeţul Maramureş, dar şi din alte judeţe precum: Suceava, Braşov, Galaţi, Mehedinţi, Argeş, Brăila şi Bucureşti.

ora 17.00, Salonul Artelor
            Va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură intitulate „Unirea”, a membrilor Asociaţiei Artiştilor Plastici „Alexandru Şainelic”.
            În deschidere: Mihai Tirică, preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici „Alexandru Şainelic”.
            Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 4-14 decembrie, conform programului bibliotecii.

Miercuri, 5 decembrie
ora 14.15, Secția împrumut carte pentru adulți
                Va avea loc o nouă întâlnire în cadrul proiectului „Ce mai citesc tinerii?”, scopul fiind promovarea cititului.
            Sunt invitați să participe tineri dornici să-și petreacă timpul liber la bibliotecă.
            Vor avea loc discuții libere despre cărțile citite, fiecare încercând să convingă, prin argumente, de ce merită să fie citită acea carte.

ora 17.00, Sala de conferinţe
            Next Cultural Society în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează o proiecţie  în cadrul proiectului „100 de ani de scurtmetraje româneşti”. Acesta este finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi  are ca parteneri: Arhiva Naţională de Filme şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” Bucureşti.
            Program:
„Așa e viața”, regia: Marin Iorda, România, 1928, 12’;
„Scurtă istorie”, regia: Ioan Popescu Gopo, România, 1957, 10’;
„Arta apărării individuale”, regia: Ovidiu Bose Paștină, România, 1980, 20’;
„Mariana”, regia: Cristian Mungiu, România, 1997, 18’;
„Poveste la Scara C”, regia: Cristian Nemescu, România, 2002, 15’;
„Călătorie la oraș”, regia: Corneliu Porumboiu, România, 2003, 19’;
„Pipa, sexul și omleta”, regia: Ana Maria Comănescu, România, 2016, 23’;
            Durată totală: 117 minute.

Joi, 6 decembrie
ora 13, Fondul Documentar al Academiei Române
            Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” în colaborare cu Editura Marist organizează prezentarea cărţii „Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului cu România”, autor: Ion Clopoţel,  volum apărut la Editura Marist, Baia Mare, 2018.
            Ion Clopoţel (1892-1986) a fost gazetar, scriitor, istoric şi critic literar, sociolog, memorialist, om politic, profesor, luptător pentru idealurile neamului românesc, personalitate remarcabilă a vieţii culturale a secolului al XX-lea. A fost deputat şi şef al Biroului de presă la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, iar apoi a îndeplinit funcţii importante la cele mai cunoscute publicaţii din România, ieşind la pensie în 1961 din prestigioasa funcţie de director al Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti, încheind o longevivă şi impresionantă activitate profesională.

ora 17.00, Sala de conferinţe
            Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Maramureş în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează lansarea volumului de poezii intitulat „Primăverii 54”, apărut la Editura Ethnologica, Baia Mare, 2018, purtând semnătura lui Nuţu Bota şi vernisajul expoziţiei de pictură „Reflexii” a aceluiaşi Nuţu Bota.
            Volumul de versuri va fi prezentat de poeţii: Ioana Ileana Şteţco, Nicolae Scheianu, Ştefan Jurcă, iar expoziţia va fi prezentată de către: Ştefan Mariş, director CJCPCT Maramureş.
            Moment artistic: Livia Neag, interpretă de muzică populară, Libotin, Maramureş.
            Expoziţia va putea fi vizitată la Cabinetul de Medalistică al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, în perioada 6-15 decembrie 2018.

Vineri, 7 decembrie
ora 10, Fondul Documentar al Academiei Române
            Asociaţia Culturală „Aesthesis” în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi Consiliul Judeţean Maramureş organizează simpozionul ştiinţific naţional cu titlul „Personalităţi româneşti în procesul realizării Marii Uniri”.
            Moderator: prof. univ. dr. George Achim.
ora 10:30, Secţia American Corner
            Videoconferință cu Ambasada SUA, cu tema „Violence against women, human trafficking” (Violenţa împotriva femeilor şi traficul de persoane). Participă elevi de la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, însoțiți de profesoarele de limba engleză Larisa Cordea și Adriana Bonte.
ora 13, Sala de conferinţe
            Va avea loc conferinţa susţinută de prof. univ. dr. Mircea Platon, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi şi redactor-şef al revistei „Convorbiri literare” Iaşi, care îşi va lansa cu această ocazie cartea cu titlul „Elitele şi conştiinţa naţională”, apărută la editura Ideea europeană, Bucureşti, 2018.
Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. George Achim.

 ora 17, Holul Mare
            Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca – Centrul Universitar Nord Baia Mare în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează vernisajul expoziţiei cu titlul „Arhitectură şi meşteşuguri tradiţionale”.
            Prezintă: conf. univ. dr. ing. Mirela Coman;
                        drd. ing. Bogdan Cioruţa;
                        ing. Alexandru Leonard Pop.

Activităţi extra muros din săptămâna 3 – 8 decembrie 2018

ora 18.00, Primăria Ardud, Sala de conferinţe
            Primăria orașului Ardud și Casa de Cultură „Dr. Augustin Mircea” din Ardud în colaborare cu Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare organizează un concert extraordinar de muzică clasică dedicat Centenarului Marii Uniri, susținut de violonistul Rudolf Fatyol, la pian: Judit Budean Mihaly. În program vor fi interpretate lucrări de F. M. Veracini, T. Albinoni, J. Massenet, G. Enescu, C. Porumbescu și G. Boulanger.
            În cadrul acestui eveniment va avea loc lansarea de carte „Augustin Mircea – Ardud 1918” scrisă de autorii Ștefan și Rodica Berci din Ardud. Cartea este scrisă în memoria lui Augustin Mircea, care a participat la Marea Unire de la 1918 și a fost deputat în primul Parlament al României Mari.
            Invitat: Prof. dr. Teodor Ardelean – Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.
            Tot cu această ocazie, va avea loc și vernisajul expoziției fotodocumentare „Județul Satu Mare. 100 de ani în 100 de imagini”, în cadrul căreia vor fi expuse imagini document cu parcursul istoric al Ardudului în ultimii 100 de ani.
7 decembrie
ora 10, Muzeul Judeţean Satu Mare
             Uniunea Ucrainenilor din România şi Filiala Satu Mare a Uniunii Ucrainenilor din România, în parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare, Consiliul Județean Satu Mare, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad (Filiala Satu Mare), Universitatea Națională din Ujgorod și Fondul de Caritate ”Resurse și Inițiative Publice” din Cernăuți organizează simpozionul ştiinţific internațional „Relații româno-ucrainene. Istorie și contemporaneitate”.
Lucrările se înscriu în domeniile: istorie, etnografie, relații de colaborare, sociologie, antropolologie, politologie, drept internațional, învățământ, probleme legate de protejarea patrimoniului național al României şi Ucrainei etc.
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare va fi reprezentată la acest eveniment prin dr.
Teodor Ardelean, directorul instituţiei.

Covorul povestitor

            În data de 4 decembrie, bibliotecara Mara Popovici de la Secția pentru copii a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, va prezenta în premieră, covorul povestitor „Povestea ceasului cu inimă” realizat după povestea cu același titlu de Vladimir Colin, preșcolarilor de la Grădinița „Otilia Cazimir” (director Lilla Almași).
            Realizator covor povestitor: bibliotecar Mara Popovici.
            Cadre didactice implicate: Aida Ciolte, Corina Pintilie, Oana Pavel, Ramona Tămâian, Mariana Vlaica, Anca Oros, Anca Purcar, Elena Crișan.

            În data de 7 decembrie, bibliotecara Paula Roman de la Secția pentru copii a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, va prezenta covorul povestitor „Cei trei purceluși”, elevilor din clasele pregătitoare A și B, și preșcolarilor din grupa combinată de la Școala Gimnazială Specială (director Tincuța Juleștean Hossu).
                Cadre didactice implicate: profesorii psihopedagogi Claudia Cseterki, Voichița Ciocan, Emilia Nistor.


ŞTEFAN SELEK



La 52 de ani, poetul Vasile Dan Marchiş la al şaselea volum de versuri!


 Vasile Dan Marchiş este unul dintre poeţii maramureşeni care nu au trădat niciodată poezia, iar aceasta face parte din viaţa lui, secundă cu secundă, şi din fiinţa lui, por cu por. El visează nemurirea ca nimeni altul. Gândindu-mă strict la cel mai recent volum al Domniei sale, „Meditaţiile bucuriei” (Editura „Amanda Edit Verlag” din Bucureşti), mi se întăreşte convingerea că Vasile Dan Marchiş are un stil propriu, inconfundabil, un „ceva” numai al lui, în care problematizarea este pusă la loc de cinste. Cu un limbaj simplu, mucalit uneori, grav alteori, pornind de la o idee, Vasile Dan Marchiş are rezolvări de-a dreptul surprinzătoare, de esenţă filosofică, pe care numai el le poate gândi.
Poezia lui abundă în sentinţe („tăcerea absolută o deţin copacii” – Nu ajung cuvintele) şi meditaţii insolite („chiar şi în cădere / suntem inferiori şi faţă de frunze” – Ocazie ratată); versurile dovedesc o înţelegere superioară a destinului („moartea nu mă mai atacă / mă momeşte...” – Faptul zilei); confesiunea are valenţele unei lecţii de viaţă („cel mai greu lucru / în viaţa mea, / dar pe care l-am izbutit / a fost că / am reuşit să întrec melcul / nu legat de mişcare / ci în răbdare...” – Izbândă) sau ale unei pilde morale („am înjurat în poezie / ba chiar şi lucrarea respectivă / până când muza mai neobişnuită ca oricând / m-a inspirat cum să-mi fac rost / de căldură sufletească... / De atunci scriu poezii / fără... înjurături...” – „De atunci); adesea, reflecţia nobilă îmbogăţeşte mărturisirea „simplă” („[...] credeam că inima este cea care / îmi bate mai energic decât în alte zile, / de fapt / îmi bătea în uşa sufletului muza / motivând că / pe perioada în care mi-a lipsit / a fost la Dumnezeu / pentru a prezenta scrierile mele” – Meditaţie extremă), iar gândul la Dumnezeu este, de regulă, explicit („pe lângă tot ce am / îţi mai cer, Doamne, / să-mi laşi zi de zi / puterea să mai pot deschide / o carte...” – Rugă).
Citind poezia, cunoaştem de fapt omul care a scris-o, poetul care crede într-un cod etic al poeziei perene.
Aşa cum spunea poetul (şi editorul) Baki Ymeri, Vasile Dan Marchiş este un „poet real şi original”, asta şi datorită experienţei acumulate de-a lungul timpului în ale scrisului – a debutat în anul 2000 şi a publicat în multe periodice: „Informaţia zilei de Maramureş”, „Graiul Maramureşului”, „Glasul Maramureşului”,, „Nord literar”, toate din Baia Mare, „Moldova literară” din Iaşi, „Plumb” din Bacău, „Mărturii culturale” din Satu Mare, „Constelaţii diamantine” din Craiova, „Sintagme literare” din Timişoara, etc. Este, de asemenea, prezent cu versuri în volumele colective „O antologie a poeziei maramureşene. De la poezia populară până în 2009” (Editura Ethnologica, Baia Mare), „Anotimpul iubirii” (antologie bilingvă română-albaneză, volumul 2, 2015), „Antologia Centenarului Marii Uniri” (apărută sub egida Ligii Scriitorilor la Cluj-Napoca), „Antologie. Poetica” alcătuită de Christian W. Schenk (Germania).
Prin poezie, Vasile Dan Marchiş şi-a găsit şi o dăruieşte şi altora liniştea de care are atâta nevoie sufletul şi inima noastră. Astfel, teme cum ar fi: dumnezeirea, iubirea, cuvântul, materia, natura, la care se adaugă subiectul mirare, domină lirica lui. Fiind, în viaţa de zi cu zi, un „justiţiar” („la bază” fiind gardian şi poliţist local), a fondat revista „Izvoare codrene”, în care publică sub propria semnătură (şi le găzduieşte şi pe ale altora) articole acide la adresa actualei clase politice, dar am găsit şi în volumul aici recenzat câteva poezii pe această temă. Exemplific: „culmea este că / în al doisprezecelea ceas / dezbaterile cu miez politic / au introdus în geografie / nu în istorie / pădurea furată / sau tăiată din alte motive / Geografia manifestându-se fără cuvinte” (Geografia fără cuvinte) ori „o mulţime foarte mare de oameni / a strigat în cor: / «noi suntem partidul favorit!» / Un nevăzător a rostit astfel: / «Aduceţi-mi pe această cale / spre pipăire şi pentru sensibilizarea auzului meu / dovezi pe linie materială şi sentimentală» / [...] / Fără dovezi în acest sens / cred că sunteţi doar actori»” (Mulţimea... vidă).
Poeziile lui Vasile Dan Marchiş se pot citi, superficial, cu uşurinţă, dar la o lectură atentă, ele te pun pe gânduri şi te obligă să zăboveşti asupra lor. În final şi la urma urmei, nu acesta era, oare, scopul?!

Notă. Volumele de versuri anterior publicate:
  • „MICROEPISTOLELE TRISTEŢII”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005;
  •  „VERBE EXILATE”, Editura Scriptorium, Baia Mare, 2006;
  • „ZODII CONTRAFĂCUTE”, Editura Eurotip, Baia Mare, 2008;
  •  „ZODII DE REZERVĂ”, Editura Amanda Edit, Bucureşti, 2015;
  • „MEDITAȚIILE BUCURIEI”, Editura Amanda Edit, București, 2018.



Gelu Dragoş

În Coruia a fost inaugurat Centrul de îngrijire bătrâni



Un dublu eveniment a avut loc marți, 27 noiembrie 2018, în satul Coruia din comuna Săcălășeni, acolo unde, în săptămâna Centenarului Marii Uniri, edilul Emilian Pop a dorit să realizeze recepția lucrărilor la un proiect extrem de important demarat pe fonduri europene încă din cursul anului 2013, respectiv ”Centrul de îngrijire bătrâni”. Proiectul în valoare de 3,5 milioane de euro a fost realizat pe AFIR, pe măsura 3.2.2 și a cuprins patru componente. Astfel au fost modernizați 11,5 km de drumuri, investiția fiind de aproximativ 1 milion de euro, trei kilometri de canalizare, în sumă de aproximativ 800.000 de euro, dotări așezăminte culturale, finanțate cu aproximativ 200.000 de euro, în timp ce pentru Centrul de bătrâni, ultima componentă care trebuia realizată s-au alocat 1,5 milioane de euro.
Primarul comunei Săcălășeni, Emilian Pop a arătat că suma de 2,5 milioane de euro a fost o finanțare pe fonduri europene, în timp ce, de la bugetul local s-a alocat diferența de 1 milion de euro necesară finalizării acestei lucrări. ”Ne bucurăm că am încheiat cea mai mare investiție realizată în comunitate, de peste 3,5 milioane de euro și suntem încântați că recepția finală a avut loc în Anul Centenar, în săptămâna în care românii se pregătesc să sărbătorească 100 de ani de la Marea Unire, atunci când România a fost cea mai frumoasă. Acest Centru de îngrijire bătrâni va avea 47 de locuri disponibile, iar eu sper că în primăvara anului viitor vom reuși să îl dăm în folosință.
Suntem acum la partea de avizare, obținerea autorizației de funcționare și amenajarea interiorului cu mobilierul necesar. Dar acestea nu sunt singurele investiții, deoarece în 6 noiembrie am semnat contractul de lucrări cu constructorul pentru realizarea unui cămin cultural în Săcălășeni, o finanțare de 1 milion de euro obținută de la Compania Națională de Investiții (CNI), care sperăm să înceapă în primăvară. Cu mândrie pot să spun că, primul investitor din zona Europa a încheiat plantarea nucilor în 12 noiembrie, pe o suprafață de 6,5 hectare. În 26 noiembrie am semnat contractul de concesiune pentru un alt investitor, care aduce în zonă peste 1 milion de euro și aici mă refer la oameni care au muncit înafara granițelor țării și au revenit în țară, dornici să facă afaceri în patria natală.
Tot în anul 2018 am semnat câteva contracte importante pe Programul Național de Dezvoltare Locală, etapa a doua. Și aici mă refer la modernizarea a 4 kilometri de drum sătesc, valoarea proiectului fiind de 1,5 milioane de euro, lucrare din care am realizat până în prezent un procent 75%. Pe un alt proiect de modernizare a drumurilor sătești am obținut alți 900.000 de lei, contractul urmând să demareze în primăvara anului 2019. S-au început lucrările și la dispensarul uman, proiect finanțat cu 1,4 milioane de lei, din care au fost executate 30% din lucrări. 2,5 milioane de lei au fost alocați pentru modernizarea celor trei școli din comună, în timp ce pe GAL am obținut o finanțare de 42.000 de euro pentru realizarea de locuri de joacă pentru copii la fiecare unitate de învățământ din comună”, a declarat Emilian Pop, primarul din Săcălășeni.
La eveniment a participat prefectul de Maramureș, Vasile Moldovan, dar și Cosmin Drulea, directorul de cabinet al președintelui Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea. Sfințirea noului centru de bătrâni a fost realizată de un sobor de preoți.
Reprezentantul șefului administrației județene a transmis autorităților locale din Săcălășeni felicitările președintelui Gabriel Zetea, asigurându-i de întreaga colaborare a executivului, dar și a aparatului propriu al instituției Consiliului Județean. ”Am felicitat administrația locală din Săcălășeni atât pentru realizarea acestui proiect, cât și pentru toate investițiile majore care au schimbat fața comunității locale. Am subliniat faptul că, în An Centenar, când în întreaga țară au loc evenimente cu caracter simbolistic și nu numai, la Săcălășeni ne-am aflat în fața unui eveniment concret prin predarea acestui edificiu de către administrația locală. Am transmis felicitările președintelui Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, pentru întreg efortul depus și pentru finalizarea unui proiect frumos finanțat din fonduri europene și cofinanțat de la bugetul local. Avem convingerea că, începând de anul viitor, beneficiarii acestui proiect se vor bucura de servicii de calitate, iar administrația locală din Săcălășeni este un exemplu de bune practici pentru celelalte comunități maramureșene”, a declarat Cosmin Drulea, director de cabinet al președintelui Consiliului Județean Maramureș, care a și oferit primarului Emilian Pop, bustul marelui preot Vasile Lucaciu.

                                                                                           CJMM

O sută de ani într-o zi


 1 decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018. O sută de ani. 1 Decembrie 2018 este mai mult decât o zi, este un simbol, o linie pe care o tragem după o sută de ani de istorie. Într-o singură zi, mâine, vom cuprinde, prin discursuri, serbări, manifestări culturale, cântece şi poezie, 100 de ani de istorie.
Ne putem întreba pe cine sărbătorim? Îi sărbătorim şi cinstim pe cei care au făcut posibil actul de la 1 decembrie 1918, când practic s-a născut statul român, sau ne sărbătorim pe noi, cei care avem şansa de a trăi azi, la împlinirea unui secol de când, în mod simbolic, la Alba Iulia, s-au adunat 100 000 de români.
Momentul a fost gândit întâi ca o mare adunare populară, în al doilea rând ca un act juridic. Au fost desemnaţi delegaţi din toate categoriile sociale. Credenţionalele sunt împuterniciri, astfel că Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost cu adevărat expresia întregii populaţii româneşti din Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat.
Un element esenţial: adunarea nu a fost păzită de armată. Ca să nu se spună că a fost o acţiune militară.
Aşadar, participanţii şi-au luat propriile măsuri de securitate.
Acum, la o sută de ani, se iau măsuri excepţionale de securitate. Se aude că se pregătesc proteste. Joi, după o şedinţă de guvern ţinută în mod simbolic la Alba Iulia, primul ministru, cabinetul Dăncilă, a fost huiduit. De un grup restrâns, dar cu megafoane care amplifică vocile.
În decembrie 1918 nu existau mijloace de amplificare a vocilor. Vorbitorii se urcau pe căruţe, în tribune improvizate, şi le vorbeau celor adunaţi, poporului. :i au auzit toţi. Pentru că auzeau cu inimile. Nu era nevoie de foartă multă vorbă.
Acum vorbim. Vorbim pe sute, pe mii de voci. Vorbim toţi şi nu ne ascultăm, nu ne înţelegem unii pe alţii. De aceea sunt mai importante gesturile, cântecele, serbările, steagurile.
1 Decembrie este ziua simbolurilor naţionale. Aurel Popp, în anul 1936 a realizat o instalaţie artistică demnă de un mare artist. A făcut un gest simbolic.
Acest lucru trebuie să-l facem şi noi în ziua care cuprinde în sine o sută de ani de istorie. Nu au fost o sută de ani de pace. Nici în anii când nu s-au azuit tunurile, nu este linişte. La Alba Iulia, la 1 Decembrie 2018, trebuie să vorbească doar inimile. Pentru huiduieli rămân restul zilelor din an, rămân următorii o sută de ani, fără o zi.
Ce şi-ar dori cel mai mult românii ardeleni în ziua de 1 Decembrie? Ca măcar pentru o zi, să se simtă români şi maghiarii, germanii şi celelalte minorităţi din România.
Sâmbătă ţara noastră se numeşte ROMÂNIA 100.
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA 100!!!

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Lumea Poeziilor - Vasile ALECSANDRI


Iohannis nu s-a putut abține

Nu fugiți după fenta discursului prezidențial, că ar fi fost decent, că ar fi fost cuminte și că nimeni nu ar fi fost atacat. Până la ora asta, aplaudacii și răspândacii, cot la cot cu analiștii de la propaganda gălăgiei politice, au răstălmăcit totul, transformând alocuțiunea lui Klaus Iohannis într-o cocă moale și periculoasă.

E drept ca se inghite mai usor, dar, dupa ce trece de gatlej, te ia cu dureri de maruntaie. Presedintele a dovedit inca o data ca il doare la basca de sarbatoarea romanilor, pe care a transformat-o intr-un spectacol de aruncat sageti otravite. Discursul lui Klaus Iohannis nu trebuie asimilat asa cum a fost lansat de la tribuna Parlamentului, cu voce masurata si oarece bandete, ca sa semene impresia ca, intr-o zi solemna, repecta memoria si istoria romanilor. Cheia realului mesaj pe care a vrut sa-l transmita este in spatele vorbelor aliniate frumos, ca la parada militara.
Ce truc ieftin!
„Astazi, intrebarea la care trebuie sa raspunda politicienii, indiferent de partid sau doctrina, este daca vor continua sa promita mult si sa livreze putin sau daca vor avea curajul si responsabilitatea de a pune bazele dezvoltarii Romaniei in cel de-al doilea centenar”. Mai limpede ca atat nu se poate, caci mesajul nu este adresat opozitiei, ci coalitiei PSD-ALDE. In ochii lui Klaus Iohannis, opozitia este Fecioara Preacurata a politicii. Puterea, in schimb, este mama tuturor relelor din societate. Altfel spus, partidele aflate la putere nu au facut nimic concret pentru dezvoltarea tarii, dand dovada de oportunism si iresponsabilitate. Inainte, insa, Iohannis invaluie auditoriul pomenindu-l pe Iuliu Maniu, care se intreba ce ar putea face generatia sa pentru a se ridica la inaltimea indeplinirii  unui ideal precum Unirea, ca apoi sa transpuna ideea in cadrul actual: prin ce putem sa fim noi demni de implinirile de acum 100 de ani? Ce truc infantil si penibil!
Ce sa promita opozitia?
De ce nu ar raspunde chiar Ioahnnis la cele doua intrebari? Prin ce ar putea fi demn de implinirile Marii Uniri? Prin discordia semanata in primii patru ani de mandat? Prin scandalurile politice pe care le-a provocat si intretinut cu buna stiinta? Prin instigarea romanilor de a iesi in strada impotriva unui guvern ales in mod democratic? Prin mentinerea unui stat paralel cu democratia pe care, altminteri, bate toba? Prin permanenta impiedicare a justitiei sa se reformeze? Unirea e numai la 1 Decembrie, cand vorbeste el despre ea sau si in restul anului, de 100 de ani incoace? Mergand mai in spate, la care politicieni se refera cand afirma ca au promis mult si au livrat putin? Este o alta sageata otravita zvarlita catre cei de la putere, caci opozitia iese din discutie. PNL, bunaoara, nu este capabil decat sa ceara demisii pe banda rulanta, incepand cu Liviu Dragnea si terminand cu portarul de la guvern. USR are treaba cu lustruirea epoletilor si eghiletilor, iar PMP inca nu a aflat ca traieste la umbra unui cadavru politic. Ce naiba sa mai promita? Atacul la adresa puterii este atat de prost escamotat incat te intrebi ce l-a impiedicat sa ceara, din nou, demisia guvernului. Ziua de 1 Decembrie? Ma tem ca nu ii poate patrunde semnificatia.
Obsesia UE
Exista discurs in care Klaus Iohannis sa nu acorde spatiu pe masura atat Uniunii Europene cat si NATO? Sau macar sa spuna cateva vorbe, acolo, ca sa vada lumea si Angel Merkel ca el n-a uitat cum a ajuns presedinte si cum stie sa faca sluj? „Suntem parte a NATO, cu toate beneficiile de securitate care decurg din acest statut, si suntem membri ai Uniunii Europene, integrati in marea familie a natiunilor, asa cum au visat inaintasii nostri”. Sa razi sau sa plangi?  Intr-un discurs mai vechi, tinut la Marasesti, Iohannis afirma nonsalant ca idealul soldatilor care au luptat acolo era Uniunea Europeana, cu toate valorile ei. Las deoparte faptul ca a mai fost nevoie de alti 40 de ani ca forma incipienta a Uniunii sa apara, dau cred ca bunicul meu, daca ar fi stiut ca pentru asta lupta, dezerta imediat si dus ar fi fost, impreuna cu alti camarazi. Am mai spus-o si am s-o repet pana in ziua cand va pricepe si Iohannis ca obsesia lui nu are nicio legatura cu o istorie de care Romania este mandra. Nu pot sa nu ma intreb in ce fel s-o fi zbatut Iuliu Maniu, la 1918, pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana? Sau Bratianu. Sau Goldis si Ilie Lazar. Apoi, sa-mi fie cu iertare, dar nu cred ca Ferdinand I nu mai putea dormi noaptea de grija Comisiei Europene sau a Spatiului Schengen. Si nici istoricul hunedorean Silviu Dragomir, secretar al Marii Adunari de la Alba Iulia, de grija presedintiei lui Iohannis la Consiliul Uniunii Europene. Hai, mai usor cu Europa, ca ne pateaza treptele.
Autor: Valentin Boeru
Sursa: national.ro

Marşul Unirii dă startul zilei de 1 Decembrie la Alba Iulia



Ziua de 1 Decembrie la Alba Iulia va debuta cu Marșul Unirii, organizat de Platforma Unionistă Acțiunea 2012, de la ora 08:00, cu pornire de la gara feroviară. La eveniment vor participa peste 15.000 de basarabeni și nord-bucovineni, membri ai Diasporei, dar și români din Maramureș, Covasna veniți pe jos sau cu căruțele, întocmai ca la 1918. De peste Prut vor participa la evenimentul istoric peste 7000 de români, transmite Romanian Global News.
Marșul Unirii va reface atmosfera de acum 100 de ani. Vor fi fluturate steaguri tricolore orizontale, cu denumirea localităților din care vin participanții. Traseul Marșului Unirii are 6 kilometri și se va desfășura pe traseul Gara Alba Iulia – Bulevardul Ferdinand – str. Tudor Vladimirescu – str. Emil Racoviță – Bulevardul Republicii – Calea Moților – strada Doctor Ion Rațiu – Bulevardul Horea – Piața Tricolorul – strada Unirii.
„Marșul Unirii este prima acțiune din programul oficial al zilei de 1 decembrie. Vrem să ne facem intrarea într-un stil care definește orice român și să participăm la manifestările organizate în cinstea zilei naționale. Toate grupurile, venite din întreaga țară, se reunesc până la ora 8:00 în fața Gării. Vom avea un steag cu care am început Anul Centenarului pe 1 ianuarie, de 100 de metri, steaguri de 4 metri cu care se va flutura de-a lungul marșului, identice cu cele din 1918", a declarat George Simion, președintele Acțiunii 2012 în cadrul unei unei conferințe de presă care a avut loc astăzi, 29 noiembrie la Alba Iulia.
În fața gării feroviare din Alba Iulia vor ajunge și cele trei autocare tricolore, care au însoțit Caravana Unirii. Acestea prezintă o expoziție cu 100 de simboluri ale Marii Uniri din 1918, care va putea fi vizitată de către cei prezenți în capitala Unirii pe 1 decembrie.
Liderul Unionist, George Simion a anunțat poziția mișcării unioniste cu privire la protestele anunțate de mass-media în ziua de 1 decembrie.
„Putem face diferența între un protest și o sărbătoare națională. Avem 364 de zile ca să protestăm și împotriva guvernului, și împotriva jandarmeriei, și împotriva oricărei instituții a statului român care nu funcționează cum trebuie, dar 1 decembrie este ziua noastră națională. E ziua în care s-a definit România întreagă. Noi, ca principal organizator al Marșului Unirii ne-am asumat legal consecințele acestei manifestări, garantăm că totul se va desfășura în bună ordine și nu vom protesta împotriva nimănui. Protestele sunt justificate, dar în oricare altă zi a anului'', a punctat liderul Platformei Unioniste ''Acțiunea 2012''.
Organizatorii au precizat că forțele de ordine vor fi prezente la Marșul Unirii pentru o bună desfășurare a evenimentului.

                                                                                        Romanian Global News

Fotografia zilei - Antonia


Minutul de poezie - VASILE DAN MARCHIŞ



ANOTIMP CONTRAFĂCUT

Anotimp contrafăcut
fără ecosisteme naturale 
doar cu cele artificiale
nu te-am putut concretiza 
în convingătoarea-mi poezie
Cum te vei materializa în pustie,
fără dovezi naturale necesare
pentru identificare,
nu pari a fi ceea ce ești 
că n-ai zăpadă fie un fulg venit din cer,
măcar,
să cadă în zig zag hoinar
închipuind o superstiție
sau o premoniție prin care
s-ar putea afla răspunsuri
la ghicitorile mele...
Zăpada artificială în care 
s-au împotmolit ca în datini și ritualuri,visătorii
nu-i compatibilă în aspect geografic
ci doar politic...
Plantele cu fructe,flori și frunze
incompatibile față de iarnă
au fost ascunse în spatele coniferelor...
Vine inspecția...! ! !
Comisia formată din meteorologi;
esteticieni,
naturaliști,
economiști,
geografi,
muzeografi,
n-a putut lua nici la propriu
nici la figurat fenomenul
deoarece această zăpadă
așternută ”economic” în toiul verii 
a fost sfințită 
și ridicată de clerici în regim de urgență
la rang de sanctuar...

Ce a urmărit Klaus Iohannis prin discursul său violent din Parlamentul României? În inima Albei Iulia a fost montată o bombă cu ceas…

Discursul lui Klaus Iohannis, care a deschis sesiunea jubiliară a Parlamentului României dedicată Marii Uniri, incită la nesupunere civică. Și la violență. Împotriva majorității parlamentare. Și a Guvernului. Iar primul moment în care susținătorii săi se pot manifesta public este sărbătoarea de 1 decembrie de la Alba Iulia.


În plan secund, sărbătorile programate la București. Nici discursul liderului USR Dan Barna nu a fost mai prejos. Și de mai multe săptămâni, în spațiul virtual, adepții #Rezist sunt chemați să se manifeste. Într-un mod izbitor de asemănător celui care a precedat evenimentele din 10 august. În fine, în inima Albei Iulia a fost montată o bombă cu ceas. Austriacă. Cu sprijinul primarului liberal Mircea Hava. Iată ingredientele unui scandal de tip exploziv.
Putem foarte bine să începem cu sfârșitul enumerării de mai sus. Știți care este una dintre semnificațiile cifrei 303? Știți ce legătură există între această cifră 303 și evenimentul pe care românii îl sărbătoresc la 1 decembrie? Aparent, niciuna. În urmă cu 303 ani, nu cu 100, nu cu 200, nici cu 300 sau 500, Austro-Ungaria a terminat cu succes o serie de lucrări pentru zona fortificată a Municipiului Alba Iulia. Lucrări care au fost restaurate în ultimii ani. Cu ocazia sărbătoririi Marii Uniri, care a avut loc acum 100 de ani, la Alba Iulia, pe Podul Unirii, au fost montate două uriașe panouri luminoase pe care scrie „303”. Ele se vor vedea din orice poziție de către participanții la eveniment. Atât de către cei care vor asista la dezvelirea simbolică a monumentului Marii Uniri, închinat eroilor neamului, cea mai mare lucrare de artă plastică din România, cât și de către zecile de mii de concetățeni, care se vor aduna în jurul Mitropoliei. Cele două panouri luminoase devin un reper. Ele constituie totodată un act fățiș de provocare săvârșit împotriva românilor.
România nu sărbătorește pe data de 1 decembrie 2018 303 ani de la fortificarea zonei militare a Municipiului Alba Iulia. De către armata austro-ungară. România nu omagiază cu acest prilej Austro-Ungaria. Dimpotrivă. Marea Unire, ca și independența României, s-au produs cu totul și cu totul împotriva voinței Austriei și Ungariei. Cele două evenimente strâns legate unul de altul, care stau la baza istoriei moderne de 100 de ani a locuitorilor acestui pământ, parte dintr-o istorie de 6000 de ani, s-au produs tocmai ca urmare a distrugerii Imperiului Austro-Ungar. La capătul Primului Război Mondial, în urma unor jertfe colosale, inclusiv ale poporului român, din cenușa imperiilor dispărute, inclusiv din cenușa Austro-Ungariei, a răsărit România. Un corp de armată de 80.000 de oameni, alcătuit cu multă trudă din rândul românilor care scăpaseră de moarte și fuseseră demobilizați, a asigurat protecția necesară Marii Adunări Populare de la Alba Iulia care a proclamat Unirea, a protejat de distrugere Viena și a apărat Budapesta de ciuma bolșevică. Noi asta aniversăm. Nu fortificațiile Imperiului Austro-Ungar de acum 303 ani.
Ce au urmărit inițatorii acestui act de provocare, care au montat panourile cu pricina, înfingându-le în inima istorică a Municipiului Alba Iulia? Ce urmăresc inițiatorii unui pelerinaj după 303 ani al unor cetățeni austrieci pe jos și călare, caii hrănindu-se cu ovăz românesc, care străbat în aceste zile în lung și în lat demonstrativ Centrul Vechi al Municipiului Alba Iulia? Ce urmăresc fasciile #Rezist, care
își invită adepții să transforme Marea Adunare Populară de la Alba Iulia, la care s-ar putea să participe sute de mii de români bine intenționați, sute de mii de patrioți români, într-o debandadă, prin deturnarea evenimentului și transformarea lui într-o manifestație anti-PSD și antiguvernamentală?
Ce a urmărit Klaus Iohannis prin discursul său violent din Parlamentul României? Dar Dan Barna? De ce sunt eu astăzi nevoit să avertizez societatea românească că, din nou, se pregătește ceva la București și Alba Iulia gen evenimenimentele din 10 august anul curent? De ce trece pe plan secund excepționala lecție de istorie pe care ne-a oferit-o ieri, în plenul Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu? Sau lecția exemplară de civilizație și civism dată de premierul Viorica Dăncilă, aplaudată la scenă deschisă, pentru că a propus ca măcar cu această ocazie de mare sărbătoare să fie instaurată, fie și temporar, o pace în războiul româno-român? De ce nu pot remarca cu insistența necesară excepționalul discurs al lui Varujan Vosganian referitor la drepturile și libertățile minorităților? Sau discursul tot liber și tot excepțional al lui Varujan Pambuccian, care cu realism a arătat cât de târziu autoritățile române și-au onorat angajamentul luat prin Actul Fundamental de la Alba Iulia de-a acorda drepturi egale evreilor? De ce nu pot să dedic acest editorial excepționalului și emoționantului discurs al Custodelui Casei Regale Margareta, care a evocat uriașele sacrificii făcute atunci de poporul român?
Din nou războiul româno-român, din nou uriașa vrajbă ne animă și ne aduce pagube greu de măsurat. Mai devreme sau mai târziu, vinovații vor trebui să plătească pentru intenția de a transforma într-un scandal aniversarea celor 100 de ani de stat unitar român.
Autor: Sorin Roșca Stănescu