marți, 30 septembrie 2014

Aforismul zilei - Umberto Eco


Semnificaţii istorice pentru ziua de 1 octombrie

La data de 1 octombrie 1875, Ion Creangă a debutat în revista "Convorbiri literare" cu "Soacra cu trei nurori". Este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". (n. 1 martie 1837 - d. 31 decembrie 1889)
1855 - A apărut "Steaua Dunării", jurnal politic, literar şi comercial sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu.
1899 - A încetat din viaţă Anton Bacalbaşa, ziarist, prozator şi traducător român, creatorul personajului literar Moş Teacă (n. 1865).
1920 - S-a născut actorul american Walter Matthau: "Morocănoşii", "Route 66", "Floarea de cactus", "Afurisitul de telefon" (d. 2000).
1949 - A fost proclamată Republica Populară Chineză, după victoria militară a Partidului Comunist Chinez asupra Kuomintang-ului. Lider al ţării a fost Mao Zedong, care a instaurat o dictatură sângeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.
1992 - Michael Jackson a susţinut un concert în România în cadrul turneului "Dangerous". Show-ul de pe Stadionul Naţional este considerat a fi unul dintre cele mai bune din cariera lui Michael Jackson.
2003 - Statele Unite au aderat oficial la UNESCO, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, for din care se retrăseseră în anul 1984, în timpul mandatului lui Ronald Reagan, în semn de protest faţă de politica organizaţiei.
2005 - Pugilista Mihaela Cijevschi (cat. 54 kg) a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, titlu cucerit la Campionatele Mondiale de la Podolsk, Rusia.


                                                                             I.I.D.

Ordinea candidaţilor pe buletinele de vot

Kelemen Hunor va fi primul candidat pe buletinul de vot la alegerile prezidenţiale, el fiind urmat de Klaus Iohannis, Dan Diaconescu şi Victor Ponta, potrivit tragerii la sorţi făcută marţi de preşedintele BEC, judecătoarea Veronica Năstasie.
Lista continuă cu independenţii şi candidaţii propuşi de partidele neparlamentare: William Brînză, Elena Udrea, Mirel Mircea Amariţei, Teodor Meleşcanu, Gheorghe Funar şi Zsolt Szilagyi.
Potrivit tragerii la sorţi făcută de preşedintele BEC, în continuare pe buletinul de vot se vor afla: Monica Macovei, Constantin Rotaru, Călin Popescu Tăriceanu şi Corneliu Vadim Tudor.
Primul tur al alegerilor prezidenţiale va avea loc în 2 noiembrie 2014.


                                                                                           C.L.

Pentru microbiştii "sportului rege". Anunţ de ultimă oră!

Televiziunea Română negociază cu reprezentanţii Look TV, post care difuzează meciurile din Liga 1, pentru a transmite, din retur, măcar un meci în fiecare etapă, a anunţat Cristian Zgabercea, producătorul general al TVR, în şedinţa Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA).
Acesta a răspuns unei întrebări adresate de membrii CNA şi a recunoscut că "sunt nişte discuţii" în privinţa meciurilor de Liga 1.
"Pentru campionatul naţional de fotbal suntem în discuţii cu cei de la Look TV. Am încercat să facem un barter, să le oferim servicii (de difuzare, n.r.), pentru că ei au nevoie de servicii şi să ne permită să difuzăm măcar un meci. Din păcate operatorul pay TV (UPC, n.r.) cu care lucrează a refuzat (...)
Cei de la Look TV sunt deschişi la discuţii şi sperăm ca măcar din retur (din primăvară, n.r.) să oferim publicului un meci. Dar vom oferi publicului rezumate de la toate partidele", a spus Cristian Zgabercea conform Mediafax.
El a mai adăugat că, în prezent, TVR "a reuşit să ia tot ce înseamnă meciuri de calificare ale echipei României" şi încercă să ia şi drepturile de difuzare ale Cupei Mondiale de Rugby şi alte competiţii la care "este drapelul României prezent pe unul dintre catarge". GSP.RO


                                                                 Cristi SOMEŞAN

Anunţ Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Baia Mare vă invită la FESTIVITATEA DE DESCHIDERE A ANULUI UNIVERSITAR 2014 – 2015.
Studenţi, stimaţi părinţi şi cadre didactice, vă invităm să participaţi la festivitatea de deschidere a anului universitar 2014 – 2015, care va avea loc MIERCURI, 1 OCTOMBRIE 2014, ORA 10,00, în Aula ARIS a UVVG, strada Culturii, nr. 5.
Tuturor vă urăm un an universitar plin de realizări!
                                                                       

                          CONDUCEREA

Gluma zilei - Toast!


Pentru femeia-matematician: „Draga mea, bea până la infinit”!
Pentru femeia-chimist: „Iubito, bea până la dispariţia reacţiei!”
Pentru femeia-fizician: „Frumoaso, bea până la dispariţia rezistenţei!”

Pentru femeia-medic: „Îngeraşul meu, bea până la dispariţia pulsului!”

Pentru cine mai este educaţia o prioritate?!

Eu nu vreau să cred în stereotipuri şi cel mai mult mă supără când generaţiile care trec au falsa impresie că, în urma lor, nu vor veni unii la fel de buni, însă nu se grăbesc să facă ceva în privinţa asta. Chiar dacă mă pregătesc să intru în anul al treilea de facultate iar emoţiile s-au dus de tot, îmi amintesc cum începeam şcoala, de fiecare dată, cu sufletul şi mintea pline. Îmi doream ca vacanţele să ia sfârşit mai repede, să mă întorc şi să intru de a doua zi, dacă se putea, în pregătirile pentru olimpiade. În liceul de provincie în care eu am învăţat ştiam ce înseamnă dotările insuficiente, spaţiul prea mic pentru noi toţi, dar şi presiunea de a fi cei mai buni şi de a pleca spre facultăţi de top, pentru ca părinţii şi profesorii noştri, rămaşi acasă, să fie mândri de noi.
Pentru politicieni. Investiţiile în educaţie se văd în 10-15 ani, atunci când copiii care au beneficiat de manuale noi termină şcoala şi se integrează cu succes pe piaţa muncii, sunt implicaţi social şi conştientizează efortul care a fost depus pentru binele lor. Însă mandatul unui politician ţine cel mult 5 ani, iar un calcul simplu ne arată imediat faptul că educaţia nu poate deveni una dintre temele pozitive în campaniile electorale. Ghiozdanele electorale, dacă aţi auzit despre ele, sunt o găselniţă de moment şi s-ar putea să nu aibă impactul dorit.
Pentru părinţi. Ştim că, în mod normal, fiecare părinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru copilul său, însă aţi auzit despre asociaţii de părinţi care au luat atitudine pentru că şcolile în care învaţă copiii lor nu sunt renovate de ani buni, nu au putut împărţi manuale noi şi nu îşi pot susţine elevii performanţi? Şcolile fac parte din comunitate, chiar dacă se află sub administraţia statului, iar comunitatea poate lua singură atitudine. Asociaţiile de părinţi pot depune proiecte europene, pot atrage finanţări sau pot da, pur şi simplu, o mână de ajutor. E cineva dispus să facă asta pentru copilul său?
Pentru asociaţiile studenţeşti. Dacă problema învăţământului non-universitar terţiar sau colegiile post-liceale sau facultăţile fără bac au deranjat atât de mult comunitatea studenţelor veritabili, de ce sunt atât de puţine reacţii? Asociaţiile studenţeşti au responsabilitatea de a lua atitudine atunci când legea educaţiei este modificată. Dacă sunteţi de acord cu această schimbare, tot vrem să vă auzim, înainte de balul bobocilor şi de seria de proiecte de imagine care ne aşteaptă în toamnă.
Pentru Consiliul Naţional al Elevilor. Reprezentanţii elevilor s-au întrecut în a ura un an şcolar bun şi în judecăţi de valoare despre importanţa învăţământului, chiar şi atunci când acesta se află în cea mai mare criză din ultimii ani. Poate a intervenit tinereţea, poate lipsa de timp... sau lipsa de mentori.
Pentru elevi. Dacă ar fi să ne luăm după cifre şi rezultate, răspunsul în ceea ce-i priveşte pe elevi trebuie să ne pună pe gânduri serios. Cu toate acestea, nu înseamnă că nu avem şi elevi performanţi, care fac mai mult bine imaginii ţării noastre decât orice campanie plătită cu bani grei. Încă de la vărste mici, elevii trebuie să fie conştienţi că nu există o altă cale de a avea succes şi de a rămâne un om integru toată viaţa în afara educaţiei, care începe acasă, se continuă la şcoală şi este şlefuită de societate. Ştim cu toţii vechea zicală potrivit căreia cine “are carte, are parte” şi nu s-a grăbit nimeni, până acum, să o contrazică. Chiar credeţi că e momentul să o facem noi?Preluare http://adevarul.ro/educatie/scoala/pentru-mai-educatia-prioritatee-1_5416c8690d133766a825b363/index.html


                                                                                            Ade Jelescu

Aforismul zilei - Mandy Hale


A treia lansare a cărţii Ancăi Goja „Zăpadă neagră şi alte povestiri”

Miercuri, 8 octombrie 2014, în cadrul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania din Cluj Napoca, Piaţa Unirii, ora 14,40 (fix) , va avea loc lansarea cărţii "Zăpadă neagră şi alte povestiri" de băimăreanca şi colega noastră Anca Goja, apărută anul acesta la Editura TracusArte. Prezintă: poetul Ion Mureşan. Este a treia lansare a volumului de proză scurtă care marchează debutul literar al Ancăi Goja, după cea de la Bookfest - Salonul Internațional de Carte Bucureşti şi cea de la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare (iunie 2014).
 Mult succes Ancuţa!

                                                                                
                                                Gelu Dragoş

Fotografia zilei - Festivalul Marin Preda, Alexandria, septembrie 2014


Cântăreaţa Maria Tănase, urmărită de Securitate pentru un cântec *dușmănos*

Se împlinesc 101 ani de la naşterea Mariei Tănase, cea care s-a ridicat dintr- o mahala sordidă, îmbâcsită de colb şi sărăcie, şi a ajuns, urmând un drum fabulos, alimentat de har, dar şi de un talent nativ cum rar se poate întâlni să strălucească pe marile scene ale lumii din Viena, Paris, Londra, Istanbul sau New York.
Puţini ştiu însă că, în umbra reflectoarelor aţintite asupra ei, securiştii, avizi de informaţii de tot felul care trebuiau raportate “greilor” din Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, urzeau fel de fel de planuri mârşave menite să-i răscolească viaţa. Începurile “vânătorii” Mariei se regăsesc undeva în anul 1960, când un om de “bine” o turna la Securitate.
“Maria Tănase vrea să interpreteze în public un cântec popular al cărui conţinut vorbeşte despre o persoană care a fost criticată la şedinţele de partid că bea prea mult de necaz. În cântec se vorbeşte şi despre tovarăşii de la Raion şi Regiune care beau şi ei şi că tovarăşul criticat s-a săturat de atâta autocritică. Am reţinut doar două versuri: «Asearî la şedinţî/Eu mi-am blastămat părinţî...»”, e pasajul din raportul turnătorului “Ştefan Vasile”, care a fost suficient pentru ofiţerii de la Securitate ca să-i deschidă “Gaiţei” (n.r. - nume de cod) dosar informativ de urmărire.
 Cântecul ei  - cules de undeva din zona Bistriţei - nu a ajuns niciodată la urechile oamenilor obişnuiţi, ci doar la cele ale Constanţei Crăciun, membru CC al PMR şi ministru al Culturii care, după ce l-a ascultat la ea în birou, a sfătuit-o pe artistă: “Măriuco, să nu cânţi cântecul ăsta niciodată în public”.
Odată intrată în colimatorul securiştilor, Maria a devenit o ţintă până când, în 1963, a închis ochii. În cei trei ani în care a fost urmărită oficial, între copertele dosarului de urmărire al cântăreţei, aflat acum în arhiva Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), securiştii au adunat tot felul de informaţii furnizate de turnători din anturajul ei.
Ba că Maria e supărată că un cuplet (n.r. - “Te-n burghezişi Nae”), considerat ostil regimului comunist, a fost scos dintr- un spectacol (n.r. - “Anotimpurile”), ba că Maria strigă-n gura mare că e exasperată că Teatrul de Estradă e condus de analfabeţi, în timp ce artiştii, consideraţi de comunişti nişte maimuţoi, mor de foame, iar toate balerinele au tuberculoză sau că Maria are o atitudine vulgară.
Într-o zi, “Pasărea Măiastră”, ştiută ca fiind o fire slobodă la gură, i-a zis lui Leonte Răutu, membru marcant al CC al PMR, că amestecul comuniştilor în actul de cultură este tot una cu amestecul cuiva în viaţa sexuală a unor persoane.
“Oficial, Maria Tănase era artist emerit al poporului. Era scoasă în faţă cu fiecare ocazie care trebuia să promoveze muzica populară românească. Acest fapt nu i-a împiedicat pe comunişti să o supravegheze până la moarte pentru două versuri considerate duşmănoase. Faptul că era o vedetă nu a apărat-o de Securitate, ci poate doar de închisoare pentru că, dacă era un om obişnuit, nu se ştie dacă o mai lăsau în libertate”, ne-a declarat Mădălin Hodor , consilier superior din cadrul Direcţiei de Investigaţii a CNSAS. Preluare http://www.directproprietar.ro/Maria-Tnase--urmrit-de-Securitate-pentru-un-cntec-dumnos


                                                                                                           C.L.L.

Semnificaţii istorice pentru ziua de 30 septembrie

La data de 30 septembrie 1931, s-a născut Dem Rădulescu, actor de teatru, film şi televiziune, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără: seria "B.D.", "Veronica", "Primăvara bobocilor", "A doua cădere a Constantinopolului", "Secretul lui Bachus". S-a stins din viaţă în Bucureşti, pe 17 septembrie 2000.
1791    - A avut loc la Viena premiera operei „Flautul fermecat” de Mozart
1924 - S-a născut scriitorul Truman Capote: "Harfa de iarbă", "Cu sânge rece", "Mic dejun la Tiffany" (m. 25 august 1984)
1955 - A murit, într-un accident de maşină, actorul James Dean, sex-simbol al anilor '50: "Rebel fără cauză", "La est de Eden" (n. 8 februarie 1931).
1955 - A încetat din viaţă Мihail Cehov, actor, regizor şi scriitor rus (n. 1891).
1985 - A încetat din viaţă seismologul american Charles Richter, iniţiatorul scării de magnitudine Richter (n. 1900).
2005 - Ziarul danez Jyllands-Posten a publicat 12 caricaturi ale profetului Mahomed. Una din caricaturi îl viza pe acesta cu un turban sub formă de bombă cu fitil, asociindu-l astfel pe profet cu terorismul. În religia musulmană reprezentarea profetului este interzisă.
2007 - Preafericitul Părinte Daniel a fost întronizat Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.


                                                                                             I.I.D.

luni, 29 septembrie 2014

Anchetă literară realizată de Petruţ Pârvescu

                                             Scriitorul – destin şi opţiune


Recuperarea memoriei, înainte de toate, dintr-o perioadă mai veche dar şi mai nouă a existenţei noastre, m-a determinat să întreprind acest demers. Scopul lui este, mai ales, unul de introspecţie, de re/descoperire, a acelor zone mai mult sau mai puţin cunoscute din biobibliografia unor scriitori contemporani… Cum scriitorii, oamenii de cultură în general, s-au dovedit a fi în toate timpurile avangarda prospectivă, credem că, în condiţiile de astăzi, o mai bună înţelegere a fenomenului literar nu poate fi decât benefică…
1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
În cazul meu, destinul este cel care a avut ultimul cuvânt, eu optând pentru cu totul altceva, atunci când a trebuit să aleg; adică în clasa a zecea am ales profilul real. Este adevărat că am fost două zile într-o clasă cu profil  uman, dar am renunţat. Nu aş putea să dau o explicaţie logică acestei decizii. Poate a fost de vină profesorul de matematică din şcoala generală care ne-a insuflat dragostea faţă de materia sa. Dar am avut şi profesori de limba şi literatura română foarte buni. Am fost elevă a Liceului «Gheorghe Şincai», unul dintre cele mai bine cotate licee din Baia Mare, actual colegiu. În clasa a noua, primele mele note la teze au fost,  zece la română şi patru la matematică. Am fost la olimpiada de limbă şi literatură română pe liceu, unde am făcut nouăsprezece din douăzeci de puncte. Dar lucrarea mea fusese anulată pe motive de… scris indescifrabil. Abia după ce profesoara mea, Emilia Grigoraş, a cerut recorectarea lucrării, a fost luată în considerare. Şi totuşi profesorul de matematică a fost cel care a insistat să merg la clasa de real. Este adevărat că am iubit matematica, că ieşeam zilnic la tablă, că eram în stare să stau o zi întreagă ca să rezolv o problemă, fără să cer ajutorul cuiva. Dar, din păcate, eram tare dezordonată în scris, iar liniile le făceam cu mâna. Aveam oroare să trag liniile cu ajutorul liniarului. Din cauza aceasta în anul întâi de facultate, deşi am fost printre puţinii integralişti din an, a trebuit să merg în toamnă să îmi dau notarea la desen. Aveam pretenţia să ajung inginer fără ajutorul rigletei! Mi-a hotărât destinul profesorul de matematică, domnul Gheorghe Cardoş, Dumnezeu Să-l Odihnească ! care îmi spunea : Trifule, Trifule (numele meu de fată era Trif), vrei să ajungi un stâlp de cafenea (asta s-ar fi întâmplat în accepţiunea sa dacă mergeam la «umană»). Să o chemi pe mama ta la şcoală ca să vorbesc cu ea ! Desigur, ar fi fost mai bine pentru mine dacă aş fi rămas în «clasa de umană», nu aş fi făcut un ocol atât de mare, aproape douăzeci de ani, ca să ajung tot acolo… unde îmi fusese scris… în faţa colii de hârtie. Dacă aş fi făcut profilul uman, aş fi regretat… iar atunci regretele ar fi fost mult mai dureroase decât sunt  acum, când îmi spun cu o anumită nostalgie: Ce bine ar fi fost dacă aş fi făcut filologie şi nu inginerie!  Dar, există şi un dar, scriind de mână indescifrabil, nu aş fi intrat niciodată la o facultate la care nu s-ar fi dat examene pe bază de cifre. În cursurile luate de mine la clasă, dacă erau două cuvinte întregi. Lucrul acesta mă provoca şi îmi punea mintea la contribuţie, în sesiune. Mai puţin în anul cinci de facultate, când însărcinată fiind, nu am mai avut răbdare şi am împrumutat caietele colegilor ordonaţi. Mă săturasem de mine! Nici acum nu ştiu ce aş alege. De fapt mi-ar fi plăcut să fiu profesor de istorie. Ceea ce ar fi fost perfect pentru mine. Aveam o memorie foarte bună, dacă citeam o lecţie de câteva ori o reţineam cu virgulele şi cu fotografiile de pe pagină. În momentele de cumpănă, îmi folosesc memoria şi nu judecata, deoarece mă pierd şi nu mai pot să judec. Sunt produsul unui sistem şcolar care s-a bazat pe memoria copilului… care nu a încurajat nici originalitatea şi nici gândirea. Şi mai am un defect major; pot să mă concentrez şi să gândesc doar singură şi la mine acasă. Aşadar, acasă cu mine…  sunt foarte gravă şi serioasă. Când ajung în societate, devin brusc veselă şi pusă pe şotii… toate  şotiile pe care nu le-am făcut când eram copil! Atenţie : sunt copilăroasă, nu sunt superficială! Dacă îmi repugnă ceva, acel lucru este superficialitatea. Sau fac un lucru sau nu îl fac deloc.
2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar, momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
În şcoala generală, urmată în comuna Ulmeni de Maramureş, poetul Emil Florescu a pus bazele unui cenaclu la care, pentru început, au participat elevii cu note mari la limba şi literatura română. Aşa am început să scriu la comandă, poezii. Prima mea poezie s-a numit «Râul», acesta fiind desigur Someşul, care muşcă şi acum din pământul ulmenenilor depunându-l pe malul celălalt, la Chelinţa lui Emil Gavriş. Încercarea mea suna cam aşa: « Râul curge încet la vale/  Şi cu el curg anii mei /El îi poartă înspre mare/ Făr’ să-i pese că-s ai mei». Din copilărie mi-a plăcut să citesc. Am crescut într-o familie de oameni simpli, dar foarte harnici, pentru care cititul era apanajul oamenilor leneşi, semeni care aşteaptă să fie întreţinuţi de alţii. Deci am citit pe ascuns cam tot ceea ce mi-a trecut prin mână, începând cu prospectele medicamentelor şi terminând cu romanele pe care le avea în dotare biblioteca din Ulmeni. Nu fac caz de lectura mea de o viaţă şi nici nu mă impresionează lecturile altora.  Aşa cum au făcut ai mei, şi pe măsură ce îmbătrânesc, respect o singură categorie de oameni: a celor care îşi câştigă pâinea fără să se milogească la alţii şi fără să aştepte să fie întreţinuţi de societate pe varii motive şi mai ales pe motivul stupid că ei, ca indivizi, au o părere foarte bună despre sine! Când maculatorul meu de un leu şi zece bani s-a umplut cu versuri, am pus punct carierei mele poetice de atunci. Mi-au plăcut compunerile pe teme libere, foarte rare pe vremea aceea, dar nu am avut ocazia să fiu ascultată la clasă din aceste compuneri. Aşadar ca elev nu am avut confirmări ale talentului meu literar şi, ca urmare, nici încredere în mine. Tocmai de aceea am iubit gramatica şi matematica, materii la care te puteai verifica singur. În schimb am scris cu plăcere compuneri pentru fraţii sau surorile colegilor mei de liceu sau facultate. Abia în anii 1990 am început să frecventez cenaclul literar «Arta» din Baia Mare. În acelaşi an am trimis nişte proze scurte la festivalul literar «Sorin Titel», festival  organizat de către Casa de Cultură din  Caransebeş, unde am fost, apoi, invitată. Nu am putut răspunde invitaţiei, dar am primit, prin poştă, o diplomă, la care mă gândesc cu plăcere şi acum. Mă bucură, mai ales,  acele premii pe care le primesc de la «juraţii» care nu mă cunosc. Asta nu înseamnă că cele primite din cercurile literare în care sunt cunoscută nu mă bucură, dar primirea lor declanşează în mintea mea suspicioasă, zeci de întrebări.
3. Care a fost drumul până la prima carte ?
După ce am început să frecventez cenaclul «Arta» şi, încet-încet, am prins curaj şi  încredere în ceea ce scriu, lucrurile s-au aşezat în mod firesc. Am debutat în  anul 1993, cu volumul  de proză scurtă, «Iubire, sunt un obiect nezburător». Cea mai recentă apariţie este volumul de poeme, «Cu taxă inversă, iubirea», 2013.
Am făcut o pauză de cinci ani, timp în care nu am mai scris nici măcar un rând. Prinsă într-o activitate care nu îmi aducea nicio satisfacţie, mi-am dat seama că nici lumea literară nu era aşa cum mi-am închipuit-o. Astfel că am hotărât să pun capăt scrisului. Dincolo de faptul că scriu uşor, îmi place să cizelez frazele până nu mă lovesc de niciun cuvânt, proces ce îmi  cere muncă multă. Dar Îngerul meu păzitor a dorit altfel şi, în anul 2005, mi-a adus vestea, magică pentru mine, că am apărut în Dicţionarul Scriitorilor Români, editat de Academia Română. Atunci m-a apucat ruşinea. Dar reîncălzirea a fost lungă şi grea. Am avut momente când mă întrebam: la ce bun să îmi stric ochii, să îmi bat capul, să stau ţeapănă ore în şir alegându-mă cu picioare umflate? În loc ca timpul liber să îl petrec stând la soare sau lenevind în leagăn cu o carte în mână sau jucându-mă cu familia mea de câini. A fost o perioadă în care am avut zece animăluţe, patru maturi şi şase pui drăgălaşi. Acum am patru. Am muncit mai mulţi ani ca să îmi amenajez casa şi grădina şi să mă bucur de toate acestea. Am o mulţime de pomi care au devenit furnizorii mei principali de oxigen. Pot să stau să admir o floare ore în şir, dar, din păcate sau din fericire, educaţia primită mă trage de urechi, atenţionându-mă că îmi pierd vremea şi e cazul să pun mâna să fac ceva util. Prima carte după pauza făcută a fost «Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi», în 2005.
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?!
4. Voi răspunde pe larg la această întrebare. Mai ales că îmi este dat să citesc destul de des interviuri triste şi sărace de genul: «normal, cunosc mulţi scriitori, doar trăiesc printre ei,  mulţi îmi sunt  prieteni, dar nu le voi pomeni numele ca să nu îi supăr pe cei uitaţi»…
Am participat periodic la «Cenaclul de joi», ctitorit de către criticul Dan Silviu Boerescu, cenaclu ce se desfăşura în Rotonda Muzeului Literaturii Române. La şedinţele acestui cenaclu i-am cunoscut pe Ioan Es. Pop, Ioan Groşan, Horia Gârbea, Gheorghe Iova, Traian T. Coşovei, Lucian Vasilescu, Ioana Drăgan, Cătălin Ţârlea, Mihail Gălăţanu, Marius Tupan, Ştefania Coşovei, Iolanda Malamen şi mulţi, mulţi alţii. Am publicat în revista «artpanorama» înfiinţată de către neobositul Dan Silviu Boerescu. Consider că prezenţa în paginile acestei reviste a însemnat debutul meu literar. Am participat la diverse  târguri de carte, preferatul meu fiind Gaudeamusul «de toamnă». Am avut ocazia şi plăcerea să lansez la acest târg trei volume: în anul 2005, Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi, Editura «Dacia», în 2007, „Mariatereza sunt eu” şi „Nu Motanul şi Fiul”, ambele apărute la Editura «Rao Internaţional» şi în 2009, Reparăm onoare şi clondire, Editura «Limes». La aceste lansări am avut privilegiul să ia cuvântul: Nicolae Breban, Gheorghe Iova, Horia Gârbea, Neagu Udroiu.
Mi-au onorat casa, în trecere fiind prin  Baia Mare: Marga Labiş, George Volceanov, Doina şi Gheorghe Iova, Ştefan Popa Popa‘s, Adam Puslojic, Cristina şi Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ştefania şi Marin Mincu, Varujan Vosganian, Irina şi Nicolae Manolescu, Mircea Muthu, Andrea Hedeş, George Vulturescu. I-am avut ca oaspeţi pe Gheorghe Iova, Nora Iuga, Domniţa şi Alex. Ştefănescu, Dan Cristea, Horia Gârbea, Dan Silviu Boerescu, Gabriela şi Gheorghe Grigurcu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Iuliu Raţiu, un cristian, Flavia Cosma. Cu ocazia unor colocvii literare, am cunoscut  scriitorii consacraţi  pentru copii: Mircea Sântimbreanu, Iuliu Raţiu, Silvia Kerim, Crina Bocşan Decuseară.
Am participat la Festivalul Internaţional «Zile şi Nopţi de literatură – Neptun», unde invitatul de onoare a fost, în acel an, Jean D’Ormesson. Acolo i-am cunoscut pe Simona Constantinovici, Ilinca Ilian, Florin Bican, Florin Toma, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu şi pe cei veniţi din alte părţi ca Madeleine Thien, Mohamed Salmawy, Moaen Shalabia, Adil Alev, Thorum Erli Valdimarsdottir, Donny O’Rourke, Cheryl Antao-Xavier. Am făcut parte timp de patru ani din consiliul USR,  unde am cunoscut o mulţime de scriitori sau i-am întâlnit pe cei cunoscuţi înainte: Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Horia Gârbea, Lucia Verona, Dan Cristea, Irina Petraş, Marta Petreu, Doina Cetea, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Opriţă, Gheorghe Schwartz, Daniel Cristea Enache, Dan Mircea Cipariu, Leo Butnaru, Gelu Vlaşin, Simona Cioculescu, Gabriel Dimisianu, Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieş, Paul Aretzu, Lucian Vasiliu, Mircea A. Diaconu, Cassian Maria Spiridon şi mulţi alţii. Unora le sunt simpatică, altora nu. Dincolo de barierele lor psihologice, cunoaşterea lor m-a bucurat şi m-a îmbogăţit. O simpatie aparte am avut pentru Doina Ruşti, un fel de simpatie la prima vedere. Din păcate, din cauza unui pamflet nevinovat, zic eu, Doina s-a supărat atât de tare încât m-a scos din lista sa de prieteni. FB. Imi place să cred că acel pamflet şi… nu succesul ei fulminant au schimbat atitudinea Doinei faţă de mine. Apropo de pamflete, am o rubrică în revista sătmăreană «Acolada» patronată de Radu Ulmeanu şi Gheorghe Grigurcu, rubrică ce s-a numit fie «Migdale dulci-amare», fie «Texte cu nume», sau «Texte fără nume». Spăşită, anul acesta, m-am întors la primul nume «Migdale dulci-amare». În această revistă am onoarea să public alături de: Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu, Barbu Cioculescu,  Radu Mareş, Magda Ursache, Alex. Ştefănescu, Lucia Negoiţă, Luca Piţu, Alexandru Petria, Angela Furtună, C.D. Zeletin, Claudia Moscovici, Liviu Antonesei, Tudorel Urian, Nicolae Prelipceanu. Nu am să omit  nici revista băimăreană «Nord Literar», la a cărei naştere am participat şi unde sunt redactor asociat, revistă condusă de criticul Gheorghe Glodeanu şi de Săluc Horvat. În paginile sale poţi întâlni numele lui Marian Ilea, Gheorghe Pârja, Daniela Sitar-Tăut, Ana Olos, Tatiana Dragomir, Crina Bud, Lucian Perţa, precum şi ale altor colaboratori din ţară şi străinătate.
Am participat de-a lungul anilor la multe festivaluri de poezie: Poesis – Satu Mare, organizat de George Vulturescu, Caiete Silvane – Zalău, condus de Daniel Săuca, Sighetu Marmaţiei, organizat de Vasile Muste şi Echim Vancea, «Tudor Arghezi» – Târgu Jiu, condus de Ion Cepoi, «Ioan Minulescu» – Slatina, organizator Paul Matiu, directorul bibliotecii «Ioan Minulescu», unde l-am întâlnit pe Cosmin Perţa, maramureşeanul nostru proaspăt premiant al acelui festival.
Cunoscând atâţia scriitori, am cunoscut şi multe soţii de scriitori. Am relaţii excelente cu Domniţa Ştefănescu, la a cărei editură «Maşina de scris» am scos trei volume: «Secol de vânzare», «Mi-e dor de-o pohtă bună» şi «Cu taxă inversă iubirea». Ţin foarte mult la Gabriela Grigurcu, o fiinţă delicată care este muză, copil, mamă şi sprijin de nădejde, mereu alături de soţul ei, Gheorghe Grigurcu. Cu Doina Iova colaborez de mult timp. Împreună cu alţi scriitori, am fost prezenţi la întâlnirile cu elevii de la liceul bucureştean, unde Doina este profesoară. In fiecare an, ea împreună cu alţi dascăli, (aş aminti-o pe Mariana Pârcălăbescu), organizează un concurs de literatură pentru elevii din toată ţara. Am o relaţie foarte bună cu Ruxandra Gârbea, o cunosc bine pe Irina Manolescu. Simpatizez cuplul «Anamircea» Petean. Am cunoscut  familia Horia Bădescu la Paris. Ei au găzduit în anul 1998, la Centrul Cultural Român din Paris, o expoziţie a  elevilor băimăreni conduşi de pictorul Gheorghe Makara. Am cunoscut în drumurile mele şi alte soţii iubitoare de cultură cum ar fi soţiile lui Radu Mareş, a lui Liviu Ioan Stoiciu, a lui Lucian Perţa, etc. Am interacţionat de multe ori cu Rozalia-Maria Muste şi Claudia Vulturescu.  Am insistat pe acest subiect deoarece iubesc oamenii şi cu atât mai mult artiştii şi scriitorii, aceste fiinţe, unele fireşti, altele bizare, care populează viaţa literară. Am trăit ani de zile în internate şi cămine studenţeşti, ca urmare sunt sociabilă şi respect termenul «colectivitate». Nu pot să mă plâng, am cunoscut oameni deosebiţi, talentaţi şi plin de farmec care mi-au înfrumuseţat existenţa prin clipe greu de şters din memoria afectivă. Debutantă fiind, am sperat să primesc o mână de ajutor. Nu ştiam care este genul care se potriveşte mai bine filonului meu literar. Nu l-am primit la debut, aşa că m-am risipit după cum m-a tăiat capul! Am fost inginer stagiar, am fost, ani buni, programator-analist la Centrul Teritorial de Calcul – Baia Mare, am fost şi mic întreprinzător. Dar singurul lucru pe care îl doresc şi îmi dă satisfacţii este să scriu. Poate abia acum îmi dau seama cât mi-am dorit să fac parte din rândurile scriitorilor. Nu doresc să trăiesc din scris, deoarece nu mă adresez maselor largi, nu doresc să trăiesc «în pustiu», plină de mine, ci doresc să fiu o voce inconfundabilă într-un cor ale cărui voci unice să îmi încânte sufletul.  Fără nici un dubiu, nu doresc să fac parte dintr-o literatură care, are toate şansele să devină un sport de masă!
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Răspund, parafrazându-l pe Caragiale, aceste raporturi «există, dar lipsesc cu desăvârşire»! Nu voi răspunde, întrebând nepoliticos dacă cetăţeanul respectiv s-a turmentat înainte sau după o lectură oarecare. Pentru început, voi ilustra răspunsul referitor la raportul scriitor-putere, prin cele două iremediabile pierderi: Casa Monteoru, clădirea unde şi-a dus veacul Uniunea Scriitorilor din România, şi Muzeul Literaturii Române. Ar fi fost atât de simplu pentru cei care conduc destinele ţării, în grup sau de unii singuri, să dea una dintre «minunatele-ordonanţe» care ne conduc de la începuturile noii orânduiri, prin care clădirile istorice, sedii importante, să nu fie restituite, proprietarii să fie despăgubiţi într-un fel sau altul. Dar cui să-i pese de cultura românescă? Dacă ne uităm spre cine o păstoreşte, ne apucă ameţeala! Românul iubitor de lectură are o nostalgie: regretă vremea când avea bani dar nu avea de unde să cumpere cărţi, ele vânzându-se «pe sub tejghea». Omul ştia un lucru, cărţile se vindeau pe sub mână deoarece erau cărţi bune. Acum sunt la vedere, dar cetăţeanul respectiv fie că nu are bani pentru cărţi, fie că nu mai ştie ce să aleagă, fie că nu are chef de lectură – mai ales noul tip umanoid, născut şi educat în stil «steroizi, fiare, silicon, ţoale de marcă, cluburi şi distracţie». Dacă cititorul nu îşi permite să cumpere cărţi, îi vin în întâmpinare bibliotecile săteşti, orăşeneşti, judeţene. Este bun şi cititorul-bibliotecă, dacă cărţile tale sunt pe rafturile bibliotecilor!
Fără îndoială că scriitorul nu poate face abstracţie de realitate, oricât ar fi el «cu capul în nori». Dacă nu m-aş fi simţit agresată de unii semeni şi de ceea ce se întâmplă în jurul meu, nu m-aş fi apucat să scriu pamflete, care nu sunt chiar pamflete, le mai îndulcesc puţin. Şi aşa scrierea lor îmi dă o stare de disconfort. Mi-ar plăcea să vorbesc la superlativ despre oameni şi despre realitate. Faptul că părinţii mei au avut mici nemulţumiri la naşterea mea, nemulţumiri de care îmi mai aduceau aminte din când în când – mama mea, dincolo de faptul că a fost frumoasă, harnică, avea şi un umor ieşit din comun – m-a făcut să mă străduiesc să nu deranjez pe cei din jur cu prezenţa mea. Dorită sau nu, am venit pe lume ca să împart iubire, bucurii şi bună dispoziţie. Deviza mea este: «Moarte oamenilor gravi şi a celor fără simţul ridicolului şi al umorului». Marele regret al părinţilor mei a fost acela că nu am fost băiat, eu fiind a doua lor fiică. Şi eu regret acest lucru. Cu totul altul ar fi fost destinul meu. Nefăcând parte din rândul cleopatrelor, adică al acelor femei care îşi folosesc calităţile fizice pentru a obţine tot ce vor, feminitatea mea mai mult m-a încurcat decât m-a ajutat. Aşa cum, vrând-nevrând, genul din care facem parte ne influenţează scrisul, tot aşa realitatea, care din păcate a luat-o razna, îşi pune amprenta asupra noastră.
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
Perioada romantică a literaturii s-a încheiat. În vechea orânduire, scriitorul era la loc de cinste. Editurile erau de primă mână iar cei mai mulţi scriitori erau autentici. Cărţile se tipăreau pe gratis. Scriitorii primeau bani în avans, având dreptul să locuiască în casele de creaţie existente, unde se pare că le venea pe loc şi «inspiraţiunea».  Împrejurarea că am fost evacuaţi din spaţiile încărcate de istorie în care scriitorul era privit ca un zeu creator, certifică faptul că această societate nouă nu dă doi bani nici pe scriitorul român şi nici pe  literatura lui. Evacuarea criminală a manuscriselor din Muzeul Literaturii Române ne duce la concluzia că societatea, prin reprezentanţii săi împuterniciţi, nu numai că nu-i preţuieşte  pe scriitorii contemporani, dar nu respectă nici clasicii literaturii române. Prin aruncarea ei în  stradă, literatura trece, la propriu,  prin cea mai neagră perioadă a sa!
Este adevărat că în fiecare bloc şi la fiecare cvartal de case există câte un aşa-zis scriitor, ceea ce nu ar fi atât de îngrijorător. Îngrijorător este faptul că, înmulţindu-se iepureşte scriitorii, cititorii încep să se plictisească sau să devină neîncrezători. Ba mai mult cititorul îşi spune: Aşa o carte pot să scriu şi eu! Zis şi făcut ! Cei care ar trebui să facă ordine în literatură, ajutând pe cei talentaţi să iasă la suprafaţă, nu o fac, deoarece s-au apucat la rândul lor de scris. În curând nimeni nu va mai gira pentru cineva care nu are, dacă nu un doctorat în filologie, măcar facultatea respectivă. Îmi este neplăcut să afirm aceste lucruri, dar ne îndreptăm spre o dictatură şi în literatură, pe care eu o înţeleg aşa: de frica valului uriaş de neaveniţi, nucleul puternic al filologilor taie accesul oricărui nefilolog. Ceea ce este o noutate, până nu de mult lucrurile stăteau aşa cum ştim, filologul critica şi scriitorul scria. Acum, mă repet, filologul scrie şi el, mi se pare normal să fie şi printre ei mari talente, dar, din păcate, foarte puţini dintre ei fac critică şi când o fac, nu se duc prea departe, preferă propria ogradă şi cărările bătătorite.
Am fost şocată când un poet binecunoscut – nu îl numesc, deoarece sunt sigură că nu are nimic cu mine vrând doar să îmi dea un sfat prietenesc, sfat ce îngloba, mai mult ca sigur şi părerile altora – mi-a spus: să ştii că citesc cu plăcere textele despre copilăria ta şi mâncărurile de atunci. Dar pamfletele din Acolada nu îţi plac ? Îl întreb eu cu o voce mică. Nu, zice el. Ce te-a apucat să scrii acele texte, doar nu îţi închipui că interesează pe cineva părerea ta. Pe româneşte, cine sunt eu să am păreri? Eram vreun critic cunoscut? Eram vreun doctor în filologie? Conduceam vreo editură? Ori poate vreo revistă, vreo facultate de filologie sau filosofie? La toate întrebările, răspunsul meu este Nu ! Mi s-a confirmat părerea pe care mi-am făcut-o de-a lungul anilor, aceea că cel mai puţin contează să ai talent; în cazul «Acolada» se pare că nu are importanţă că textele sunt scrise bine… dacă nu sunt cineva! Nu mi-aş pierde vremea scriind, dacă nu aş fi sigură că sunt un scriitor născut şi nu făcut; nu degeaba a afirmat criticul Gh. Grigurcu că: «scriitura mea se recunoaşte fără semnătură». La debut, mi s-a întâmplat acelaşi lucru. O cunoştinţă, ziarist bucureştean,  mi-a zis după ce a citit volumul meu de debut: Ce păcat că nu ai un nume cunoscut, altfel cartea ta va irita pe mulţi ! Atunci, întreb eu? Cum se construieşte un nume în literatură, dacă nu scriind bine? Certamente, trebuie să ai o poziţie (!!!) şi un nume consacrat deja (!!!). Această bătălie surdă între scriitorul cu doctorate şi pârghii şi cel care are doar talentul, talent ce îi irită pe cei ce nu-l au, a lăsat portiţa deschisă «hoardelor scriitoare – pe internet sau pe hârtie – de literatură pe care eu o numesc, «literatura proceselor verbale». Urmată de cea a jurnalelor lacrimogene, a literaturii pentru recruţi, a literaturii scrise de «staruri» şi femei fatale care simt nevoia  să spună cititorului avid de a şti… cu cine au făcut amor şi de câte ori pe zi !
Faptul îmbucurător că unii scriitori au reuşit să răzbată afară – fie că au editat o carte la o editură străină, fie că au fost traduşi, aşteptând consacrarea internaţională – nu cred că va putea scoate literatura din impas.  Îmi este frică de ziua când scriitorul aşa cum îl ştim şi cum l-am iubit, fără studii înalte, bonom, beţiv şi afemeiat… dar mustind de talent, va dispărea cu totul. Lupta dintre scriitorul intelectual – care are «pthita-cuţitul» şi pârghiile care să-l propulseze în atenţia publicului larg – şi cel doar talentat este o luptă inegală care inevitabil va duce la eliminarea celui din urmă. Păcat, deoarece cele două tabere ar trebui să se ajute, au nevoie unii de alţii, tocmai pentru a contracara valul  avortonilor literari. Ciudat este că România nu se confruntă nici cu  valuri  de pseudo-pictori şi nici cu valuri de pseudo-muzicieni – este greu să plagiezi un tablou sau un cântec – ci cu valuri uriaşe de lucrători cu pixul. Mulţi dintre ei nu au nicio ocupaţie, sunt doar stâlpi de cafenea care speră să trăiască din literatură, fără nicio muncă. Până nu de mult literatura gonea pe autostradă, veselă, sănătoasă, plină de ea. Acum, silită să se înghesuie pe un biet duleu, începe să se simtă vinovată, lăsând privirea în jos, învinsă de privirile pline de dispreţ ale  unor neica nimeni!
7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?… Pe când o nouă carte?…
Nu îmi permit alinturi de felul acesta, mă aşez şi scriu până îmi obosesc ochii şi îmi înţepenesc picioarele, la masa de scris. Nu îmi place să scriu noaptea, sunt o fiinţă solară care iubeşte dimineţile, ce pot să înceapă chiar la ora patru. Am scăpat de multă vreme de spaima că nu îmi va veni inspiraţia. Slavă Domnului! Aştept să îmi iasă o carte de poeme în limba engleză, traducerea Adriana Volceanov. Am pregătită o cărticică pentru copii, pe care o dedic nepoţelului meu, Darius şi, bineînţeles,  tuturor celor care iubesc animalele şi copiii. Pregătesc un nou volum de pamflete. Şi desigur că este cazul să urmez sfatul lui Gheorghe Iova să rescriu «Billclintonienii».
Iubesc literatura, şi iubesc să scriu. Mă consider un om bun, căruia nu-i alunecă mâncarea pe gât, dacă cel care se uită nu  are ce mânca. În schimb, nu sunt de acord cu cei care ajută diverşi săraci (mama mea spunea că nu există săraci ci numai oameni cărora le este ruşine să muncească), să scoată cărţi pe motive umanitare. Literatura este locul de întâlnire al celor talentaţi şi aşa trebuie să rămână. Talentul nu are nimic cu sărăcia sau bogăţia unui individ. Avem în România zeci de reviste, care au puterea să debuteze, prin concursuri anunţate, pe cei talentaţi, oricare ar fi statutul lor social! Sub nici un chip nu doresc, sper să fiţi în asentimentul meu, ca Literatura Română să devină „Azil de noapte”, nici măcar „Azil de zi”!!!
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Voi da curs cu plăcere şi acestei întrebări-invitaţie.
Dragă Petruţ Pârvescu, îţi mulţumesc pentru  întrebări! Urez, cititorilor şi scriitorilor deopotrivă, multă putere de muncă şi inspiraţie.


                                                           Florica Bud                           

  P.S. În  viitorul apropiat, pe baza unui proiect,  intenţionez să scot o carte de interviuri si anchete literare cu/şi despre scriitorii din România şi nu numai…
 Vă invit să răspundeţi la acest interviu-anchetă şi aştept răspunsurile dvs. pe adresa de email (petrutparvescu@yahoo.com), scrise cu diacritice, normal, Times New Roman, A4/A5, corp 12. La răspunsuri, ataşati o fotografie şi câteva date bio-bibliografice. O parte a acestor anchete  vor fi tipărite de revistele: Hyperion şi Intertex. Altele vor face obiectul blogului „Scriitorul – destin şi opţiune” , revistelor de cultură şi literatură din ţară/străinătate, în funcţie şi de eventualele opţiuni ale celor chestionaţi… În speranţa că veţi da curs demersului nostru, vă mulţumesc, anticipat,   pentru înţelegere şi  aştept răspunsurile dvs.

                                           Cu prietenie si respect,

                                             p.pârvescu




Fotografia zilei - pagina de cultură susţinută de Gelu Dragoş în cotidianul "Informaţia zilei de Maramureş"


Scrisoare deschisă adresată cadrelor didactice din învăţământul primar Şomcuta Mare de către doamna inspector şcolar Natalia Fornvald

Distinşi colegi,
 Mărturisesc că mi-am dorit mult să fiu azi cu fiecare dintre dumneavoastră, dar cum acest lucru nu este omeneşte posibil, am ales această formă de a-mi împărtăşi gândurile de început de an, ca inspector şcolar pentru învăţământ primar al judeţului Maramureş.
                       Înainte de toate doresc să mulţumesc, în numele meu personal şi al fiecăruia dintre dumneavoastră distinsei doamne prof. Olimpia Borca, pentru activitatea depusă ca inspector de specialitate pentru învăţământ primar în anul şcolar trecut, activitate extrem de solicitantă, dar derulată cu mult profesionalism, dăruire şi pricepere.
                       Începând cu această toamnă vom lucra împreună. De aceea  e important să ne cunoaştem. Eu sunt absolventă a Liceului Pedagogic Sighetu Marmaţiei, promoţia 1986-1990 şi licenţiată a Universităţii Bucureşti, în urma absolvirii facultăţii de teologie didactică Baia Mare. Sunt căsătorită şi  mamă a patru copii, de aceea ca dăscăliţă sunt permanent interesată de binele elevilor.
                       Am o experienţă de 12 ani de metodistă a Liceului Pedagogic, unde am coordonat practică pedagogică şi unde consider că m-am format profesional. În ultimii 10 ani am fost director de şcoală  gimnazială în mediul rural, în localitatea mea natală, Şişeşti. Anul trecut am fost angajată ca metodistă a Casei Corpului Didactic Maramureş, unde am fost responsabilă cu formarea cadrelor didactice de la ciclul primar.
                       Abia aştept să vă cunosc şi eu.
                       Iată care ar fi obiectivele pe care mi le propun ca inspector pentru învăţământ primar :
- să-mi exercit cu prioritate funcţia de îndrumare ( nu ezitaţi să-mi cereţi ajutorul atunci când situaţia o cere . Împreună putem găsi soluţii la toate problemele cu care vă confruntaţi. Puteţi să mă contactaţi oricând pe adresa de mail nataliafornvald@yahoo.fr Vă rog să înţelegeţi că apelarea telefonică o veţi face doar în situaţii de urgenţă  0751653379);
                       Un alt obiectiv pe care mi-l propun este să eficientizăm împreună activităţile de predare-învăţare-evaluare, astfel încât procesul instructiv-educativ să asigure cadrul propice de dezvoltare intelectuală pentru fiecare elev. Ştim cu toţii că fiecare elev este special, unic, de aceea nu se poate vorbi de o abordare globală a conţinuturilor învăţării . Vă invit să vă adaptaţi nivelului fiecărui elev şi mai ales vă rog  să înţelegeţi că noi, învăţătorii, trebuie să obţinem rezultate performante cu fiecare elev, nu doar cu cei supradotaţi. Şi când spun aceasta mă înclin cu respect în faţa tuturor celor care, cunoscându-şi elevii, îşi propun să-i ajute să-şi depăşească propriile performanţe. Nu intenţionez să vă impun anumite instrumente de lucru în acest sens, dar am rugămintea ca fiecare dintre dumneavoastră să-şi exploreze creativitatea în găsirea de soluţii pentru înregistrarea nivelului fiecărui elev conform testelor de evaluare iniţială şi progresele înregistrate pe parcursul  anului şcolar.
                       Vă rog apoi să acordaţi o deosebită importanţă activităţii de proiectare didactică. Lecţiile să fie interesante pentru elevi, astfel încât ei să vină cu drag la şcoală, metodele pe care le folosiţi în procesul didactic să le selectaţi în aşa fel încât să fie cele mai potrivite pentru accesibilizarea informaţiilor .
                       Cadrelor didactice care nu au încă definitivatul  le reamintesc obligativitatea proiectelor didactice pentru fiecare activitate susţinută, iar colegilor definitivi în învăţământ le recomand schiţele de lecţii, care să cuprindă clar formulat scopul lecţiei , rezumatul etapelor lecţiilor şi formele de evaluare.
                       Dragi colegi, doresc să fiţi creativi în conceperea activităţilor didactice. Şi când afirm acestea, mă gândesc că mulţi dintre noi suntem încă dependenţi de auxiliarele curriculare, pe care le consider limitative şi nu oferă cadrelor didactice posibilitatea de a explora procentul de 25% din fiecare lecţie în scopul derulării activităţilor remediale, aprofundărilor sau extinderilor pentru elevii capabili de performanţe. Vă recomand să lucraţi cu fişe individualizate , cu conţinuturile adaptate nivelului de dezvoltare intelectuală a fiecărui elev. Numai aşa vom putea afirma că munca noastră este una eficientă, menită să sprijine traseul educaţional al fiecărui elev şi să-i asigure o ascendenţă.
                       Colegii care predau la învăţământ simultan vor trebui să-şi gândească un program decalat, activitatea la clasă pentru cadru didactic mărindu-se astfel cu două ore. ( fără pretenţii de retribuire suplimentară, aceasta constând în sporul de simultan). Solicit acest lucru pentru a oferi elevilor şansa de a studia limba si literatura romana şi matematica ( la claseleIII- IV) în clase simple.
                       Vă rog de asemenea să elaboraţi orarele  claselor, ţinând cont de curba de efort intelectual pentru elevi, orarul să fie întocmit pentru  binele elevilor, nu pentru binele cadrelor didactice. Vă reamintesc că fiecare învăţător trebuie să fie prezent în şcoală cu 15 minute înainte de începerea programului clasei la care predă şi să plece după ce elevii au terminat ultima oră de curs. Derularea activităţilor recreative pe parcursul celor 15 minute se va face sub îndrumarea cadrelor didactice. Astfel, fiecare învăţător va organiza jocuri şi va fi prezent în mijlocul elevilor, învăţându-i să se joace.
                       În relaţia cu părinţii vă invit la decenţă, respect reciproc şi o foarte bună colaborare, pentru că avem în dumnealor, pe lângă parteneri în educaţie , şi beneficiarii indirecţi ai muncii noastre. Se exclude cu desăvârşire colectarea de fonduri de la părinţi, solicitarea de sume din partea cadrului didactic, izolarea sau excluderea elevilor din colectiv pe diferite criterii, precum şi impunerea obligativităţii sub orice formă a frecventării programului Şcoala de după şcoală. Vă reamintesc că programul Şcoala de după şcoală este o alternativă aleasă de unii părinţi, dar procesul de predare –învăţare se derulează în timpul stabilit prin orar, în care toţi elevii sunt implicaţi. Aceia dintre dumneavoastră care nu vor înţelege aceste aspecte îşi asumă consecinţele.
                       Referitor la temele de casă vă rog să daţi copiilor atâtea teme câte puteţi corecta. Orice temă necorectată este o muncă pe care elevul o prestează şi rămâne neevaluată, riscând astfel ineficienţa ei.
                       Ambientul în care vă desfăşuraţi activitatea didactică este un alt aspect extrem de important pentru crearea climatului psiho-afectiv, necesar derulării în bune condiţii a lecţiilor . Renunţaţi la materialele didactice care nu mai corespund din punct de vedere estetic, evitaţi să aglomeraţi pereţii cu materiale care nu sunt în concordanţă cu specificul programelor şcolare de la clasa respectivă şi preferaţi să expuneţi activităţile elevilor, astfel încât sala de clasă să se transforme într-un loc unde elevii să fie conectaţi permanent cu rezultatele muncii lor.
                       Vă provoc să fiţi clasici şi moderni în acelaşi timp! Să fiţi severi cu voi înşivă şi blânzi cu elevii! Să fiţi modele pentru comunităţile în care vă desfăşuraţi activitatea! Să vă înarmaţi cu multă răbdare, bunădispoziţie, altruism, profesionalism, spirit de muncă în echipă  şi perseverenţă în autodepăşirea propriilor performanţe, pentru a purta cu demnitate şi onoare numele de dascăl!



Inspector pentru învăţământ primar,
prof. Natalia FORNVALD


Semnificaţii istorice pentru ziua de 29 septembrie

La data de 29 septembrie 1547, s-a născut Miguel de Cervantes Saavedra, scriitor, poet, dramaturg, autorul celebrului roman “Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha” (m. 22 aprilie 1616).
1864 - S-a născut scriitorul, filosoful şi dramaturgul Miguel de Unamuno, iniţiator al existenţialismului în Spania (eseuri cu caracter filosofic "Despre sentimentul tragic al vieţii la oameni şi la popoare", "Agonia creştinismului") (m. 31 decembrie 1936).
1888 - S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan, membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română "Al. Philippide" din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică romanică, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii; a fost preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier, Roma, Iaşi (m. 20 septembrie 1986).
1888 - A încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, fiica scriitorului B.P. Haşdeu (n. 14 noiembrie 1869).
1901 - S-a născut Enrico Fermi, fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, membru de onoare străin al Academiei Române; a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago şi a realizat primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare, contribuind la construcţia bombei atomice în proiectul Manhattan (d. 1954).
1902 - A încetat din viaţă scriitorul Émile Zola, teoretician şi promotor al naturalismului (ciclul "Rougon Macquart"); este autorul manifestului "J'accuse", important în celebra afacere Dreyfus (n. 2 aprilie 1840).
1903 - A încetat din viaţă inginerul Rudolf Diesel, inventator al motorului ce îi poartă numele, brevetat în 1892 (n.18 martie 1858).
1910 - A încetat din viaţă Winslow Homer, unul dintre cei mai importanţi pictori de la sfârşitul sec. al XIX-lea (n. 1836).
1912 - S-a născut regizorul Michelangelo Antonioni: "Blow Up", "Deşertul roşu", "Dincolo de nori", "Ultimul tango la Paris" (d. 30 iulie 2007).
1913 - S-a născut Stanley Kramer, producător şi regizor de film: "Ghici cine vine la cină", "Lanţul" (m. 19 februarie 2001).
1929 - S-a născut Eugen Preda, publicist şi comentator de radio; primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie 1990-septembrie 1994) (m. 27 iulie 2000).
1930 - A încetat din viaţă pictorul Ilia Efimovici Repin, unul dintre marii portretişti ruşi; a avut o însemnată influenţă asupra picturii ruse moderne (n. 5 august 1844).
1939 - A fost format un guvern român condus de Constantin Argentoianu.
1973 - A încetat din viaţă scriitorul Wystan Hugh Auden: "Epoca neliniştii", "Scutul lui Achile" (n. 21 februarie 1907).
2001 - A încetat din viaţă scriitorul român Gellu Naum: "Culoarul somnului", "Focul negru", "Despre identic şi felurit. Antologie", "Critica mizeriei" (n. 1 august 1915).
2007 - A încetat din viaţă actriţa canadiană Lois Maxwell: "Lolita", "Din Rusia cu dragoste", "Dr. No" (n. 1927).


                                                                                                    I.I.D.

duminică, 28 septembrie 2014

Concursul „Cărţile anului 2013” din Baia Mare şi-a desemnat câştigătorii


Asociaţia Scriitorilor Baia Mare şi Revista „Nord Literar”, cu sprijinul Consiliului Local şi al Municipiului Baia Mare, a acordat astăzi, 27 septembrie, în cadrul Sărbătorii Castanelor, premii pentru cele mai valoroase cărţi ale autorilor băimăreni apărute în cursul anului 2013.
 Juriul, prezidat de prof. univ. dr. Mircea Popa, critic şi istoric literar clujean, i-a avut ca membri pe: Săluc Horvat, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare, Gheorghe Pârja, preşedintele reprezentanţei Maramureş a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Goja, prozator, redactor şef adjunct al cotidianului "Graiul Maramureşului", dr. Gheorghe Glodeanu, directorul revistei „Nord Literar” şi Marian Ilea, prozator, senior editor la „Informaţia Zilei de Maramureş”.
       În sala Bibliotecii Judeţene a fost destul de puţină lume deoarece manifestarea literară şi anuală în acelaşi timp „Cărţile Anului” s-a desfăşurat concomitent cu Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, director Vasile Muste.
        S-au acordat următoarele premii ( din păcate, sume mici de lei):
„Cu Pavel, pe drumul Damascului” – Rodica Dragomir;
„Şcoala de fete” – Ioana Ileana Şteţco;
„Fişa postului” – Ioan Dragoş;
„Obsesii lirice” – Teo Banal Moldovan;
„Necuprinsele azururi” – Dumitru Fânăţeanu;
„Între Dumnezeu şi femeie întotdeauna” – Mircea Crişan;
„Visul ca ispită” – Victor Tecar;
„Tristeţi şi alte alinturi” – Rodica Brad Păuna;
„Momente şi schiţe pe scena criticii” – Augustin Cozmuţa;
„Ţara Oaşului. Lumea tradiţională şi vendeta” – Nicoară Mihali;
„Semiotica limbajului cinematografic” – Gheorghe Dinu;
„Televiziunea o cauză majoră a crizei morale şi spirituale” – Octavian Butuza;
„Cheţ şarpele alb” – Mircea Pop;
„Dialoguri bratislăvene” – Daniela Sitar-Tăut;
„Pintea Viteazul în folclorul maramureşean” – Pamfil şi Maria Bilţiu;
„Tragica existenţă a lui Victor Hugo de Leon Daudet” - Traducere de Betty Kirchmajer- Donca;
„Multum in parvo. Expresii şi citate latineşti adunate” – Oliviu Felecan şi dr. Nicolae Felecan.
         Premiul special: „Antologia Paşi împreună”- Fundaţia Pro Unione, Dan Achim şi „Iubit de zei şi alte poeme”-  Ioan Hada.
        Juriul a acordat diplome de participare următorilor scriitori:
„Alburi sângerânde” – Ion Petrovai;
„Acei oameni în alb” – Felix Marian;
„Culorile destinului” – Milian Oros;
„Trecut prin spin” – Toma Rogneanu;
„Politica şi femeia” – Nistor Ioan Bud;
„Abordări didactice” – Gabriela Gross Medan;
„Liviu Borlan. Piese corale, vol. II” – Simion şi Lotica Vaida.
       Această manifestare are loc în cadrul Zilelor băimărene şi se desfăşoară an de an datorită abnegaţiei criticului literar şi eminescologului Săluc Horvat, cu sprijinul Consiliului Local şi Primăriei Baia Mare, în speţă, domnului Cătălin Cherecheş.


                                                                                    Gelu Dragoş

sâmbătă, 27 septembrie 2014

A P E L PENTRU RENUNŢAREA LA CANDIDATURĂ LA FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI

Având în vedere actele de mare corupţie cercetate de Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.), în care sunt implicaţi nouă foşti miniştrii din Guvernele Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi Ponta,
            Având în vedere corupţia transpartinică şi la nivel înalt din ultimii 10 ani, pentru a nu face praf şi pulbere imaginea partidelor politice şi alianţele politice care i-au înscris în cursa electorală pentru alegerea Preşedintelui României, în noiembrie 2014,
            Ţinând seama de prevederile Legii nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, art.29, alin.4,
            Având frică de Dumnezeu, din bun simţ şi respect faţă de Poporul Român pe care l-au sărăcit, umilit şi batjocorit în ultimii 25 de ani,
            Îmi îngădui să fac un APEL la toţi candidaţii înscrişi la alegerile din noiembrie a.c. pentru funcţia de Preşedinte al României, cei care sunt implicaţi direct sau indirect în actele de mare corupţie cercetate de D.N.A., să renunţe la candidatură până cel târziu la ora 24,00 a zilei de 27 septembrie 2014.
            Conform Legii nr.370/2014, art.29, alin.4, declaraţia pe proprie răspundere de renunţare la candidatură se depune la Biroul Electoral Central.



Dr.Gheorghe Funar

Candidat independent la funcţia de Preşedinte al României

Cenaclul "Petre Dulfu" a debutat cu scriitoarea Alexandra Ardusădan şi confecţionera de costume tradiţionale din Chioar, Mihaela Tibil
















vineri, 26 septembrie 2014

Cărţile Anului - sâmbătă, 27 septembrie 2014 la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare




Sâmbătă, 27 septembrie 2014
Ora 13:00, Sala de Conferințe
Asociaţia Scriitorilor Baia Mare, preşedinte scriitorul Săluc Horvat, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Baia Mare, primar Cătălin Cherecheş, organizează o nouă ediţie a concursului „Cărţile Anului”.
Premierea va avea loc în 27 septembrie 2014, ora 13,00, în sala de de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean.

Ştefan Selek, bibliotecar
Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" Baia Mare

Email: pr.bibliotecamm@gmail.com

A treia lansare a cărţii Ancăi Goja „Zăpadă neagră şi alte povestiri”


Miercuri, 8 octombrie 2014, în cadrul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania din Cluj Napoca, Piaţa Unirii, ora 14,40 (fix) , va avea loc lansarea cărţii "Zăpadă neagră şi alte povestiri" de băimăreanca şi colega noastră Anca Goja, apărută anul acesta la Editura TracusArte. Prezintă: poetul Ion Mureşan. Este a treia lansare a volumului de proză scurtă care marchează debutul literar al Ancăi Goja, după cea de la Bookfest - Salonul Internațional de Carte Bucureşti şi cea de la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare (iunie 2014). Mult succes Ancuţa!

                                                                                 
                                                                                         Gelu Dragoş

Serile de poezie de la Deseşti. Ediţia a XXXVI-a, 2014. Credit foto: Anca GOJA


























          

Vineri, 26 septembrie, la casa poetului Gheorghe Pârja din Deseşti, Maramureş, în cadrul celei de-a XXXVI-a ediţii a Serilor de poezie, poetei Ana Blandiana i s-a decernat Marele Premiu "Nichita Stănescu". gdl