Prejudecăţi şi resentimente pripite

Generic, deviaţiile comportamentului sexual sînt definite ca perversiuni şi devin subiect de actualitate cînd în gura presei ajung persoane publice. Mediatizarea unor cazuri provoacă reacţii contradictorii, în funcţie de puterea de a percepe comportamente atipice, născute odată cu apariţia omului ca specie.

O parte a opiniei publice, afectată emoţional, preferă să-i compătimească pe cei consideraţi, pînă mai ieri, oameni integri şi la locul lor. Tabăra radicalilor şi intoleranţilor se revoltă şi înfierează aceleaşi comportamente, după părerea lor, ciudate, care trebuie pedepsite şi respinse de societate. În absenţa unor preocupări serioase, în scandaluri, opinii tran­şante emană şi unele instituţii ale statului, pentru care (spre exemplu) problema homosexualilor a devenit o prioritate naţională. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce vorbesc! Toţi se cred ştiutori şi comentează, inutil, subiecte ale căror taine nici ştiinţa nu a reuşit să le descifreze. Generaţiile vîrstnice îşi amintesc de regimul trecut, cînd tulburările sexuale au fost subiecte tabu, homosexualii persecutaţi, iar informaţiile erau puţine şi cenzurate. Trăim alte vremuri, în prim-planul societăţii se postează generaţii noi, care gîndesc liber şi a căror opinie nu trebuie ignorată. Înainte „de a da cu parul şi arunca cu piatra”, de a formula judecăţi pripite, pe baza unor informaţii simple, ne vom convinge că tulburările sexuale sînt fenomene complexe, nu cum par la prima vedere. Cu certitudine, oamenii respectivi şi-ar fi dorit o stare de normalitate, însă natura i-a „pedepsit” să ducă întreaga viaţă în spate, o povară pentru care adesea nu sînt vinovaţi. În literatura de specialitate, unele anomalii sînt definite ca vicii, ale unor dezvoltări psihosexuale deficitare, determinate de factori ai mediului, erori de educaţie sau diverse frustrări dobîndite în copilărie. Copiii bătuţi de părinţi, la maturitate, pot deveni agresivi, violenţi, cu partenerul(a), cu înclinaţii spre sadism şi masochism, provocîndu-le dureri fizice, înaintea sau în timpul momentelor intime. Specialiştii spun că printr-o educaţie corespunzătoare şi multă voinţă personală, viciile pot fi evitate sau eliminate. Situaţia diferă în cazul tulburărilor cu etipatogeneză determinată de factori biologici (genetici, anatomici, fiziologici, hormonali) ce interacţionează în perioada intrauterină, care se asociază ulterior cu un fond psihic deficitar. Pedofilia şi homosexualitatea, cu toate formele lor de manifestare, şi incriminate de societate, sînt efecte ale unor factori conjugaţi, asupra cărora, cu toate progresele făcute, medicina şi genetica încă nu pot interveni. Pe baza unor ample observaţii clinice, făcute pe loturi mari de pacienţi, specialiştii spun cu psihoterapia şi psihanaliza, ca forme consacrate de tratament, nu au dat rezultatele sperate. Din categoria celor cu „dizabilităţi” specifice, cel mai mult au de suferit adolescenţii, cînd comportamentul lor, pentru cei din jur, începe să devină suspect. Din discuţiile confidenţiale rezultă că tinerii respectivi se simt marginalizaţi şi discriminaţi de colegi, cadrele didactice nu reacţionează, iar unii profesori de religie abordează subiectul greşit şi rămîn neclintiţi pe poziţii. Deşi vorbim despre o minoritate, problemele ei trebuie tratate cu tact, selectiv aşa cum se întîmplă în toată lumea civilizată. Înţelegerea corectă a fenomenelor, de la bun început, intră în sarcina şcolii, sub îndrumarea profesorilor de biologie, la orele destinate educaţiei sexuale şi trebuie să continue în familie şi societate. Pedofilia face obiectul legii, ca atare pedofilii, dacă sînt găsiţi vinovaţi, îşi merită soarta şi nu au scăpare. Metodele prin care astfel de personaje ar putea fi izolate de unele colectivităţi de copii sînt greu de precizat. Homosexualii trebuie trataţi ca oameni normali, mai puţin comportamentul lor care nu merită luat în seamă. Cîtă vreme nu se manifestă în public şi nu reprezintă un pericol social, au dreptul să-şi rezolve propriile probleme. În general, homosexualii sînt oameni talentaţi şi creativi şi ar fi bine să vedem partea plină a paharului. Capii B.O.R.-ului şi parlamentarii zurbagii nu e cazul să demonstreze că sînt mai catolici decît Papa, om luminat şi dispus să accepte realităţile lumii în care trăim. Înainte de a se ocupa de homosexuali, B.O.R.-ul are de rezolvat anomalii prezente în propria ogradă, legate de căsătoriile dintre unele cupluri de heterosexuali. Ca urmare a concubinajului, nu de puţine ori miresele merg în faţa altarului cu copilaşii de mînă, iar altele, după cununia religioasă, la nuntă dansează pe masă cu burta la gură. Schimbarea prin Referendum a art. 48, alin. (1) din Constituţie, care defineşte familia sau presiunile făcute pentru oficializarea relaţiilor dintre homosexuali sînt prostii, semn că din culisele democraţiei mare lucru nu am învăţat.

Autor: Prof. Vasile ILUŢ

Sursa: Graiul Maramureşului