Credința și educația,
liniile pe care rulează o societate sănătoasă
După cum
există o strânsă și firească legătură între muncă și plata/răsplata pentru efortul depus de cetățean („Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă”), tot
astfel se învederează indestructibila legătură dintre binomul credință-educație și starea de sănătate/nedistorsionare a unei societăți active. Adică taman ceea ce nu se întâmplă în România
postdecembristă (cu adevărat campioana europeană la impostură și nemuncă), fapt care cu necesitate a generat o atare
distorsiune moral-spirituală prin credința de ochii lumi și educația de mântuială, încât azi toate sunt la noi cu
gaibaracele în sus – necalificații
guvernează, lichelele legiferează, iar șarlatanii jubilează!
Și astfel, prin stupefianta coexistență a efervescenței ciocoilor și a resemnării celor mulți, am ajuns de pomină, grație unor paradoxuri precum: nație tot mai săracă într-o țară încă bogată, condamnați definitiv și care continuă să rămână la butoanele decizionale ale
statului, șpăgari (judecători,
procurori, polițiști) ce tare bine văd paiul din ochiul semenului, nu și bârna din propriul ochi, primari duși în cătușe
pentru ca, potrivit legii, să poată depune jurământul de (ne)credință față
de comunitatea păcălită, universitari semidocți și rectori
necușeri, academicieni turnători
la fosta Securitate și un
prezident al Academiei Române mai cu moț ca alții
în ceea ce privește
descurcăreala, turnătoriile, plagierile și autoplagierile.
Iată o
elocventă probă în acest sens. La moartea academicianului Dinu C. Giurescu, în
egală măsură faimos ca istoric și
turnător, tripleta pesedisto-aldistă (Viorica Dăncilă - Liviu Dragnea - Călin
Popescu-Tăriceanu) s-a grăbit să-și arate public regretul pentru pierderea suferită de țara crucificată taman de ei și ai lor, însă, după câteva zile, la moartea Doinei
Cornea, veritabil simbol național
al înfruntării bolșevismului
de tip ceaușist, nici unul dintre
ipochimenii de mai sus nu s-a sinchisit de această mult mai importantă pierdere
pentru România.
Procedând
într-un atare nedemn chip (nedemnitatea lor a fost subliniată de gestul cuviincios
al președintelui Klaus Iohannis),
toți ăștia nu fac decât să încurajeze delațiunea, cea mai lesnicioasă formă de ticăloșire, și
astfel desconsideră până la sfidare curajul, forma cea mai eficientă de
revertebrare moral-spirituală a individului, prin extensie a națiunii.
Desigur,
amplul și anevoiosul proces de
revigorare moral-spirituală trebuie să ruleze pe liniile de mare forță ale credinței sincere și ale educației temeinice. Da, căci binomul credință-educație
pare să întruchipeze arhimedicul punct de sprijin pentru pârghia aspirațiilor umane, cu ajutorul căreia poate fi răsturnată lumea
strâmbă a banului, globalismului, sodomiei și ipocriziei. De reținut că o țară ca România postdecembristă, a cărei politică se
bazează pe impostură și falsă
cultură, nu va sta cu mâinile în sân, ci va încerca din răsputeri să înăbușe revoluția
demarată în sufletele cetățenilor
duși cu preșul de aproape trei decenii...
N.B.: Chiar dacă aleșii noștri
sunt paraleli cu educația substanțială, asta nu presupune nicidecum că ei sunt cu totul
lipsiți și de credință. Atâta doar că au o credință șuie: nu
cred în Cel ce toate le-a făcut decât ocazional (de regulă în campaniile
electorale), în schimb cred cu toată
tăria interesului în tinichele și lucruri pe care le fură hoții de teapa lor și le mănâncă moliile cu ștaif politic.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
11 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu