E D I T O R I A L

O alegorie a existenţei

Exista o literatura a claustrarii. Si dupa ea s-au inspirat multe filme. Un astfel de film tulburator este Room / Camera (2015), in regia irlandezului Lenny Abrahamson (n. 1966, Dublin), bazat pe romanul omonim al Emmei Donoghue, care a scris si scenariul. Filmul a primit patru nominalizari Oscar, printre care si pentru cel mai bun film, ca si pentru cea mai buna regie, la concurenta cu Revenant, care i-a adus lui Leonardo DiCaprio mult asteptatul premiu Oscar. Dar actrita Brie Larson, mai putin cunoscuta, a obtinut premiul Oscar pentru cel mai bun rol feminin, rolul mamei unui copil de 5 ani, Jack, jucat colosal de Jacob Tremblay, care ar fi trebuit sa ia si el un premiu Oscar.

In fond, Room este filmul lui Jack, a acestui copil care descopera lumea. El si Ma (mama lui) sunt nevoiti sa suporte o trauma incredibila. Cei doi sunt rapiti si inchisi intr-un sopron, fara ferestre laterale, cu o usa ermetica, precum o cusca de animale, unde au totusi un televizor si sunt hraniti periodic de rapitor, pe nume Old Nick (Sean Bridgers). Jack nu cunoaste lumea din afara, nu a vazut-o niciodata. O vede doar prin ferestruica de deasupra sopronului, de pe tavan. Cand pe ea cade o frunza, mama ii spune ce este o frunza. Cand un soricel apare de sub un dulap, Ma il alunga si ii spune lui Jack o poveste cu soricei. El vrea sa stie care este lumea reala. Vede la televizor imagini dintr-un film si o intreaba pe mama sa daca ele fac parte din lumea reala. Cand Jack se imbolnaveste, Ma il roaga pe rapitor sa-l duca la spital. Il inveleste intr-un covor si rapitorul pleaca cu el. E prima oare cand Jack iese in lumea din afara custii. Rapitorul pune covorul in spatele camionetei si Jack are posibilitatea sa iasa afara din covor si, la o incrucisare de drumuri , cand masina opresete, sa sara si sa fuga. Este descoperit si anchetat amanuntit de doi politisti, care dau de urma sopronului si o elibereaza si pe mama lui. Apoi amandoi sunt dusi la un spital pentru ingrijiri. Aici apare ideea unei noi claustrari, desi sunt bine ingrijiti de un medic. Dar Jack descopera cu o stupefactie continua lumea reala. El seamana cu Mowgli, personajul lui Kipling din Cartea junglei, care si el descopera lumea, invata sa o recunoasca.

Este o mare performanta ceea ce reuseste copilul Jacob Tremblay, care deja este un copil-star, cu experienta pe platouri. El si-a inceput cariera în 2013 în The Smurfs, film în care joacă rolul lui Blue alături de Neil Patrick Harris la doar șase ani. Se face remarcat în 2016 datorită filmului Room pentru interpretarea lui Jack Newsome, un băiețel în vârstă de cinci ani sechestrat într-o cameră împreună cu mama sa. La doar nouă ani, Jacob Tremblay este deja celebru. După serialul The Last Man On Earth, Jacob va fi cap de afiș în thrillerul Shut In, alături de Naomi Watts și va juca în Before I Wake alături de Kate Bosworth. Jacob joaca rolul unui băiat adoptat ale cărui vise și coșmaruri prind viață când doarme. Are la activ deja 15 filme, iar Room este al treilea, care i-a adus sucesul si obtinerea a inca multe roluri (12) in doar doi ani de zile!

*

In fond, Room este o mare parabola. O parabola a existentei, caci toti traim intre o lume fictiva si una reala. La un moment dat, Jack, dupa ce ia act de lumea exterioara, spune ca lumea reala i se pare ca o Camera mai mare decat cea in care a trait mai mult in fictiune. Tocmai acest joc este creat in film. O buna parte din el, pana la evadarea lui Jack, nu stim nimic despre conditia personajelor sechestrate. De ce Ma si Jack au fost rapiti? De ce sunt tinuti izolati? Ce urmareste rapitorul? Si de ce nu au incercat pana acum nici o evadare? De ce Ma ii alimenteaza lui Jack existenta cu povesti? Pana la un punct, Room pare o poveste SF. Sau cu suspans de thriller. Filmat ca un ciné-vérité, viata in interiorul camerei este vazuta ca o tortura, desi Jack, care are plete, arata ca o fetita, este îngrijit de mama lui iubitoare și devotată. Ca orice mamă bună, Ma se dedică să-l țină pe Jack fericit și sigur, îngrijindu-l cu căldură și dragoste și făcând lucruri tipice, cum ar fi jocurile și povestile. Viața lor, totuși, nu este altceva decât schematica, repetitiva, fiind limitată la un spațiu de 10 pe 10 metri pe care Ma l-a numit eufemistic Room. Ma a creat un întreg univers pentru Jack în cameră și face eforturi considerabile pentru a se asigura că, chiar și în acest mediu înșelător, Jack este capabil să trăiască o viață completă și împlinită. Dar, pe măsură ce curiozitatea lui Jack despre situația lor crește, iar rezistența lui Ma atinge punctul de rupere, ei adoptă un plan riscant de a scăpa, în cele din urmă aducându-i față în față ceea ce se poate dovedi a fi cel mai înspăimântător lucru: lumea reală.

Asa ceva intalnim si la Saramago sau in literatura sud-americana, la Borges, Coelho, Sabato si alti autori imaginativi, care analizeaza, in varii ipostaze parabolice, starea claustrarii fiinitei umane.

Povestea din Room este neconventionala, nu ni se explica de ce au fost rapiti Ma si Jack. Nu exista nici un element de logica stricta. Totul este ambiguu, nimic precizat, ca in viata. Ca intr-o alegorie. Asa cum este si synopsis-ul:

“Joy Newsome, cunoscută și drept Ma (Brie Larson), este ținută captivă împreună cu băiețelul ei în vârstă de doar cinci ani într-un șopron din grădină. Totul a început în momentul în care Old Nick (Sean Bridgers) a păcălit-o pe Ma să îl ajute să găsească un câine ce se pierduse. Ea a fost răpită atunci și adusă în „Cameră” – șopronul din grădina casei lui Old Nick. Șapte ani mai târziu, Ma și Jack (Jacob Tremblay) sunt încă prizonieri în acea Cameră și își doresc nespus să scape de acolo”.

*

Am aratat cum are loc evadarea. Partea a doua a filmului, dupa conditia sechestrarii, este la fel de chinuitoare pentru Jack, care se adapteaza cu foarte mare greutate la lumea reala. El s-a obisnuit sa traiasca numai cu mama lui, iar acum apar alte figuri, bunicii lui, parintii lui Ma, politisti, medici, ingrijitoare, psihologi, reporteri de televiziune, caci el a devenit un caz public, toata lumea este interesata de starea lui. Exista o secventa importanta in care i se ia mamei lui un interviu televizat si este intrebata cine e tatal copilului, cu cine l-a facut pe Jack? Ma spune ca Jack este al ei, numai al ei, ca relatia cu Old Nick a fost un accident. E singura sugestie, dar nu aflam de ce Old Nick nu a vrut sa se stie de existenta lui Jack. Exista de asemenea si o scena foarte dura intre Ma si mama ei, care ii reproseaza ca in toti acesti ani a cautat-o, iar sotul ei nu a mai rezistat si a plecat, a cerut divortul. Acum are un al doilea sot, care se dovedeste foarte ingenios, stie sa-l atraga pe Jack si sa-l faca sa simta viata. Solutia este un caine. Ii aduce un caine si Jack incepe sa aiba un prieten.

Dar dupa discutia cu mama sa, Joy/Ma are o criza, pare ca a vrut sa se sinucida, o descopera Jack prabusita in baie, este dusa la spital unde sta mai mult timp. Jack e nevoit sa stea cu bunicii lui. Intr-o zi afla ca pletele sale au o putere deosebita, ca pletele lui Samson din Biblie. Si atunci el ii cere bunicii sa-l tunda si pletele taiate sa fie duse mamei lui, ca sa-i dea putere. Asa se intampla si, intr-o zi, Ma vine acasa vindecata.

Finalul inchide tot in stil parabolic povestea. Politista care l-a gasit pe Jack are ideea sa-i duca pe Ma si Jack la locul faptei, pentru a scapa de obsesia Camerei. Este o metoda psihologica foarte lecuitoare. Ma si Jack sunt dusi intai in casa lui Old Nick, unde nu mai locuieste nimeni (putem intelege ca el a fost arestat sau a disparut), apoi merg in fundul curtii, unde este sopronul, locul sechestrarii. Ma si Jack vad acest loc cu o mare durere pe chip, dar Jack are ideea de a se desparti de fiecare obiect care ii trezeste amintiri. Isi ia la revedere de la dulap, de la pat, de la masa, de la peretii pe care se afla desenele lui, de la obiectele casnice.

Acesta despartire nonviolenta de un loc al supliciului, al claustarii, dovedeste ca el a inteles ce s-a intamplat, ca se poate obiectiva, ca acum a descoperit adevarata lume in care trebuie sa traiasca. Este ca un gest crestin, foarte profund, asa cum si gestul lui Ma de a sustine ca Jack e doar copilul ei, are atingere cu miracolul prin care Fecioara Maria i-a dat viata Mantuitorului.

Aceasta este forta alegoriei, ca poate face dintr-o poveste atat de simpla un complex de idei si trairi. Ea ridica elementele concrete, foarte concrete si dense, la o idee abstracta. Iar suprema realizare a filmului este emotia, care ne face sa credem ca si noi am trait sau traim intr-o Camera. Viata noastra este ca o camera. Mai mica sau mai mare. Cum ne descurcam in ea?

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York