Locomotiva opoziţiei

Dacă până acum practic doar PSD se găsea în campanie electorală, de fapt îşi continua campania de la parlamentarele din 2016, iată că reintră în joc şi preşedintele Iohannis.

Ieşirea în public la Blaj este semnificativă, vestita Câmpie a Libertăţii potrivindu-se programului prezidenţial care va paria în continuare pe aceleaşi teme: statul de drept, independenţa justiţiei, dar şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, în context european.

Întâmplător sau nu, vizita de la Blaj a coincis cu protestele de stradă. Preşedintele a salutat spiritul civic, iar protestatarii au accentuat programul electoral anti-PSD al preşedintelui.

Exact peste un an vor avea loc alegeri pentru parlamentul european. Prezidenţialele vor avea loc după câteva luni, însă campania pentru euroalegeri nu poate fi concepută fără aportul lui Klaus Iohannis. Este obligatoriu ca preşedintele să se afle în fruntea armatei care se opune PSD-ului. Atât PNL cât şi USR, principalele partide prezidenţiale, simt o acută lipsă de lideri, de personaje carismatice. Cu toată simpatia faţă de un Ludovic Orban, acesta nu a reuşit până acum să se afirme ca o locomotivă pentru partid. În acelaşi timp, USR se confundă cu protestele, acest partid nereuşind să impună nicio personalitate reprezentativă. A rămas în acelaşi stadiu ca la început, Nicuşor Dan, deşi a ieşit din USR, este considerat liderul de facto al partidului.

O figură aparte face Dacian Cioloş. Raporturile dintre el şi Klaus Iohannis, la fel ca aceea dintre noul său partid şi PNL, sunt incerte. Această incertitudine provine din intenţia, încă nemărturisită deschis, de a candida la preşedinţie. Dacian Cioloş rămâne o rezervă demnă de luat în seamă pentru un candidat comun al dreptei la prezidenţiale. Desigur, în cazul în care nu va mai candida Klaus Iohannis. Acesta nu va candida doar dacă va reuşi să fie numit preşedintele Consiliului European.

:ansele unei victorii ale partidelor de dreapta la euroalegeri sunt mici, în comparaţie cu rezultatele pe care le poate obţine PSD. În schimb, dreapta are prima şansă la prezidenţiale. Se vorbeşte că Iohannis nu va reuşi să-şi reînoiască mandatul. Prin lipsa lui de implicare a dezamăgit electoratul. I-a lipsit şi o componentă importantă în ochii electoratului, patriotismul, înţeles ca un românism activ. De pildă nu a participat la sărbătorirea unirii Basarabiei. Nu i-a salutat pe veteranii de război cu ocazia zilei de 9 Mai, Ziua Europei, dar şi Ziua Independenţei.  

Cu toate aceste mici neatenţii care s-ar putea să conteze, Klaus Iohannis rămâne principalul vector de imagine al PNL şi USR, partide care reprezintă dreapta.  Ele sunt singurele formaţiuni politice care pot oferi o alternativă la actuala guvernare de stânga. Programul de guvernare propriu zis este de datoria PNL să-l prezinte, USR fiind responsabil doar cu starea de spirit. Cele două formaţiuni se completează reciproc mai mult decât vor să recunoască, dar în acelaşi timp îşi fură reciproc alegătorii.

Preşedintele Iohannis ar trebui să fie liantul dintre ele. Nu se vede că ar face acest lucru. Din această cauză şansele ca PNL şi USR să obţină rezultate foarte spectaculoase la alegerile pentru parlamentul european  sunt serios diminuate.

Dacă preşedintele a intrat cu adevărat în campania electorală, este obligatoriu să susţină în primul rând partidele care îl susţin, şi abia în al doilea rând să se relanseze pe sine. Înainte de a fi candidat prezidenţial, Klaus Iohannis trebuie să devină locomotiva opoziţiei.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş