Profesorul şi timpul prezent

Înainte de a pleca peste Ocean, o fericită întîmplare a făcut să mă întîlnesc cu o carte a lui Virgil Nemoianu ce vorbeşte despre America. Cunoaşterea acestei federaţii nu o poţi face numai cu arta privirii cît mai ales cu calmul lecturii. Când ai în preajmă cartea unui român (Arhipelagul interior) atenţia este mai scăpărătoare, iar întîmplările mai credibile. Este socotit un specialist în literatura comparată. După absolvirea Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, studiază în America (San Diego), iar din 1975 se stabileşte în Statele Unite. Domeniile sale de specialitate sînt romantismul european, teoria literaturii şi istoria intelectuală a veacului trecut. A predat la mari universităţi americane, dar şi la Universitatea din Bucureşti. Cultura română nu i-a dispărut niciodată din orizontul de preocupări. A ţinut la Bucureşti mai multe cursuri despre raportul dintre literatură şi religie. Este cărturarul generator de idei. Pentru el ştiinţa de carte este mai presus de orice patimă. Alături de Matei Călinescu, Nicolae Breban ori Sorin Alexandrescu, a respirat aerul unei culturi emancipate. S-a raportat la purtarea şi rafinarea ideilor, la tezaurul de cunoştinţe ale umanităţii. Cînd un cărturar de rangul lui Virgil Nemoianu se referă la frămîntările timpului pe care-l trăim atenţia devine mai ascuţită. Aparţin omului de cultură. De aceea dialogul cu Sorin Lavric mi-a rămas un izvor de idei lămuritoare. Cred că şansa omului de astăzi de a fugi de pustiu este aflarea unor afirmaţii lucide care pot deveni puncte de sprijin. Despre epurarea ideologică din spaţiul public a lui Mircea Vulcănescu spune: “Măsuri de acest fel mi se par absurde şi de-a dreptul imbecile. Vezi, eu nu sînt contra sancţionării unor vinovaţi de crime concrete, demonstrabile. Dar învinovăţirile pentru idei sau convingeri nu mi se par deloc îndreptăţite”.

Despre ajungerea lui Trump la Casa Albă crede că preşedintele american nu a fost învins, nici nu a fost biruitor. Ne aflăm într-o stare de echilibru tensionat. Cînd se referă la Europa, mai ales la Germania, abordînd emigraţia sinucigaşă, făcută cu acordul politicienilor, domnul Nemoianu afirmă: “Da, cum am mai spus, Merkel se va dovedi o figură istorică negativă. Nu numai ea, dar tot aparatul birocratic de la Bruxelles şi Strasbourg. Sistemul de credinţe alternative, verbal la început, ajunge să se traducă în realităţi periculoase”. Domnul Lavric îi aduce aminte că anul trecut, cu prilejul aniversării Revoluţiei Ungare, Viktor Orban a avut cel mai franc discurs anti-Bruxelles comparînd UE cu Uniunea Sovietică. Accentuînd că scopurile celor două uniuni sînt aceleaşi: topirea naţiunilor într-un amorf popor european cu ştergerea memoriei creştine şi cu o demografică menită a da naştere unei populaţii inculte şi uşor de manipulat. Cărturarului i se pare interesant că tocmai Europa de Est se vădeşte mai rezistentă. Poate pentru că a cunoscut experienţa apăsării bolşevice. Despre Viktor Orban are o părere bună: “om demn şi curajos în vorbe şi în fapte”. Despre utopica hartă a premierului maghiar nu avea cum să se pronunţe. Am făcut-o noi în ziarul de ieri. Revenind în România, afirm că “nu prea există partide propriu-zise, ci doar grupări de interese”. Spectaculos este domnul Nemoianu cînd îşi spune aversiunile estetice faţă de scriitori. Ori despre oameni care îţi secătuiesc energia. Mai face o mărturisire: toţi bărbaţii din familia lui au făcut puşcărie politică. Opera lui Virgil Nemoianu îi bucură pe toţi cei care vor să înţeleagă dinamica ideilor într-o perioadă cu aprinse polemici şi tensiuni spirituale. Virgil Nemoianu este unul dintre cărturarii români care au ştiut să facă din exil un act de cultură. El a dat răspunsuri sclipitoare la întrebarea: De ce a fost, este, şi poate va fi America mare? Peste Ocean varietatea nu a fost niciodată o vorbă fără acoperire. Ce au luat din America europenii distorsionat. Profesorul are nostalgia marilor valori. Dar are şi fascinaţia prezentului.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului