Variantele netransparente ale bugetului

Proiectul de buget va fi „pus în transparenţă” după expresia lui Darius Vâlcov, acest nou Virgil Madgearu al României. Probabil acest lucru se va întâmpla la sfârşit de săptămână. A avut 23 de variante. Şi nu se va opri aici. În parlament va mai suferi modificări.

  Ce dovedesc cele 23 de variante?

Că s-a muncit pe rupte, cu toată responsabilitatea sau că s-au făcut mai multe încercări, ca la loto 6 din 49?

Din moment ce informaţia vine de la guvern, cele 23 de variante sunt considerate de PSD un titlu de mândrie. Întrebarea este cine elimină 22 de variante? Păi cum cine, zice opoziţia. Liviu Dragnea. Că doar nu Viorica Dăncilă, sau – Doamne fereşte – miniştrii cărora nici nu li s-a uscat bine cerneala de pe jurământ.

Două, trei, patru variante însemnau căutare, socoteli concrete. 23 de variante înseamnă bâjbâială, dat cu banul de mai multe ori, barbut în toată regulă. Şi mai poate însemna şi escamotare a cifrelor reale. În nişte vechi documente din timpul regimului comunist am văzut două rubrici cu cifre clare: producţie raportată/ producţie realizată. Cu alte cuvinte se ştia foarte exact realitatea. Acele tabele ajungeau fără îndoială şi la Nicolae Ceauşescu.

Aşa cum azi cifrele reale ajung la conducerea PSD. Nu ştiu dacă şi la ALDE.  În schimb, cifrele reale nu ajung la preşedintele Klaus Iohannis. Şi nu vor ajunge nici la parlamentari, precum nu ajung nici la instituţiile abilitate să cunoască adevărul despre economia românească, despre finanţe, despre pensii, salarii, cheltuieli inutile în detrimentul unor investiţii.

Multe i se pot reproşa PSD-ului în ceea ce priveşte justiţia, independenţa procurorilor, modul în care vede statul de drept, modul în care percepe drepturile omului, libertatea individului. În unele privinţe are dreptate, în detrimentul opoziţiei.

Ceea ce nu i se poate ierta PSD-ului, dar şi partenerului de guvernare, este modul în care administrează economic ţara. Aici ar putea fi incluşi şi susţinătorii din parlament, UDMR şi Minorităţile. PSD gândeşte ca un jucător la loto pronosport sau 6 din 49. Poate o nimereşte, poate nu o nimereşte, dar mai joacă şi alte variante.

  Acest joc de-a cifrele este în realitate un joc al preţurilor.  De dragul de a-şi menţine constant bazinul electoral, PSD se joacă de-a guvernarea cu banii publici. Principala preocupare a conducerii actuale a partidului este cum să mai jongleze cu cifrele, cum să pară că dă sporuri la pensii şi salarii, dar să ia bani pe nevăzute din altă parte.

  La un moment dat şi-a pus ochii pe multinaţionale. A făcut un experiment cu băncile, după toate aparenţele, ratat. Va mai încerca şi alte inginerii financiare ca să scoată mai mulţi bani. Acest lucru îl fac toate statele, dar mai raţional, mai aplicat pe realitate, ajustându-şi politicile guvernamentale la economia de piaţă.

  Pentru PSD nu există decât bazin electoral, apoi restul ţării.  Acest lucru i se poate imputa cu vârf şi îndesat PSD-ului, al cărui simbol a devenit Liviu Dragnea.

PSD-ului i se reproşează că a plasat economia într-o zonă crepusculară. Justiţia a fost scoasă la înaintare, devenind mai vizibilă decât toate ramurile economiei la un loc. Problemele din justiţie au pus în umbră şi Centenarul României. Opoziţia spune că problemele din justiţie sunt de fapt problemele personale ale liderilor PSD-ALDE, personal ale lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.

  Ce legătură au toate acestea cu bugetul, cu proiectul de buget? Toate sunt legate de buget. Instituţiile numite de forţă au crescut odată cu alocarea unor bugete tot mai mari, de la an la an.

  Foarte probabil multele variante ale proiectului de buget s-au axat în jurul alocaţiilor bugetare pentru instituţiile de forţă. Amânarea proiectului de buget pe 2019 s-a datorat neînţelegerii în CSAT dintre preşedinte şi guvern pe alocaţiile  destinate instituţiilor de forţă.

Autor: Dumitru Păcuraru