Răspunsurile clare
sunt urmări fireşti ale unor întrebări clare. Mai ales atunci când trebuie să
răspunzi prin DA sau NU. Această relaţie dintre întrebare şi răspuns s-ar părea
că nu este îndeplinită în cazul problemelor care-şi aşteaptă rezolvarea în
cazul Referendumului iniţiat de preşedintele Klaus Iohannis. Toată lumea este
de acord că există o mare problemă: a corupţiei.
Toată lumea este de acord că instituţia chemată să rezolve
această problemă este justiţia. Dacă justiţia funcţionează restul problemelor
se rezolvă de la sine. Cum sunt însă întrebările puse pe două buletine de vot?
Sunt întrebări grele din moment ce însuşi iniţiatorul lor le-a încurcat.
O mică bâlbă şi întreaga naţie a rămas stupefiată. Încurcând
justiţia cu corupţia, având o pierdere de memorie ce poate fi explicată prin
emoţie, preşedintele Klaus Iohannis a oferit ocazia adversarilor de a-l lua la
mişto.
Dincolo de hazul întâmplării pe marginea întrebărilor se
iscă o serie de alte întrebări.
Prima întrebare: Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi
graţierii pentru fapte de corupţie?
Specialiştii, şi nu numai, spun că sunt două întrebări. Se
poate răspunde DA, pentru interzicerea amnistiei şi NU pentru interzicerea
graţierii.
A doua întrebare: Sunteţi de acord cu interzicerea ordonanţelor de
urgenţă ale Guvernului în domeniul infracţiunilor, corelat cu extinderea
dreptului de a ataca ordonanţele de urgenţă direct la Curtea Constituţională?
Şi aici înaintea unui singur semn de întrebare sunt mai
multe întrebări la care se poate răspunde diferit. Poţi răspune cu DA sau NU la
prima parte, referitoare la interzicerea ordonanţelor de urgenţă în domeniul
infracţiunilor, dar să răspunzi exact pe dos la partea a doua a întrebării, unde
textul este ambiguu. Ce înseamnă „corelat cu extinderea dreptului de a ataca
ordonanţele de urgenţă direct la Curtea Constituţională?” Ca să fim exigenţi şi
exacţi până la capăt, despre care „Curte Constituţională” este vorba? Dacă
instituţia se numeşte „Curtea Constituţională a României” într-un document atât
de important ca un buletin de vot nu poţi tăia „România”.
Sunt chestiuni formale, chichiţe, dar într-o situaţie atât
de serioasă ca un referendum aceste ambiguităţi interpretabile nu-şi aveau
locul.
Această serie de întrebări permit, sau chiar impun, o
analiză psihanalitică. Nu sunt în jurul preşedintelui oamenii care ştiu pune o
întrebare simplă şi clară în domeniul justiţiei? S-ar părea că nu sunt. A doua
chestiune importantă: de ce nu a aprofundat preşedintele aceste întrebări? Este
cumva superficial? Poate nu-l interesează referendumul în sine, din punct de
vedere electoral fiindu-i mai profitabilă posibilitatea de a nu fi validat
referendumul? Dacă nu trece, Referendumul se transformă într-o dovadă certă că
PSD şi pesediştii nu doresc stoparea corupţiei.
Inventarea crizelor, diabolizarea adversarilor, pervertirea
conştiinţelor este o realitate a zilelor noastre. Politica nu se poate imagina
decât ca o confruntare pe viaţă şi pe moarte, fără reguli, fără principii,
făcută de oameni fără scrupule, unii de o inteligenţă diabolică, alţii de o
prostie fără margini.
Dar nu este cazul să ne speriem. Odată trecută campania
electorală revin la sentimente mai bune, chiar la normalitate. Mare
inconvenient în cazul României este că în acest an vom mai avea o campanie
electorală, pentru funcţia supremă în stat, iar anul viitor vom avea două
campanii electorale, una pentru alegerea administraţiei locale, alta pentru
parlament.
Faţă de aceste viitoare campanii, întrebările de la
referendum sunt apă de ploaie. Este drept că însoţită de fulgere, tunete şi
chiar tornade.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu