Acest titlu nu doreşte a şoca, ci este concluzia Colocviului
revistei „Familia” de la Oradea: literatura română este pe cale de dispariţie
în manualele de gimnaziu! Eu am pus-o sub semnul întrebării. Iniţiatorul
acestei unice dezbateri, criticul literar şi universitarul Ion Simuţ, a pornit
de la o realitate diversificată şi derutantă în momentul de faţă. O veche
programă, acum în lichidare, era destul de generoasă cu literatura română,
pentru clasele a VII-a şi a VIII-a. La clasele a V-a şi a VI-a, se aplică o
nouă programă, pe baza recomandărilor europene, în care locul literaturii
române este mult diminuat. Participanţii la colocviu au întrezărit evoluţii
îngrijorătoare. Se dezvoltă un spirit nou, care abandonează identitatea
naţională şi se instalează uniformizarea.
S-a importat, fără discernământ, de către experţii în
ştiinţele educaţiei, moda predării literaturii materne ca pe o formă de
comunicare. Elevul este situat în zona pragmaticului, neglijând educaţia culturală
a fiinţei umane. Tocmai ce dă personalitate fiecărui om. O concluzie a
colocviului a fost ca în manualele de literatură română accentul să cadă pe
educaţia estetică şi educaţie naţională. S-a pus întrebarea: de ce formularea
distinctă: competenţa de comunicare în limba maternă şi în limbi străine a fost
înlocuită, într-un document nefericit din 2018, de formularea: competenţă de
alfabetizare şi multilingvistică? A dispărut conceptul de limbă maternă, acel
element care se referă la identitatea lingvistică şi culturală ca expresie a
identităţii naţionale. Intenţia bună în fond, de a oferi un orizont cultural
mai larg, este pripită pentru gimnaziu, iar rezultatul poate fi un fel de
literatură pentru copii. Mărturie stau operele, mai puţin reprezentative,
cuprinse în programă.
Iniţiatorul colocviului constată că în documentul recent
sunt prevederi care parazitează tocmai limba şi literatura română. De ce tocmai
acest domeniu cu referire la identitatea naţională? Nu este o pledoarie
gratuită pentru noi, deoarece alte culturi sunt extrem de atente, în viziunea
timpului actual, cu formarea tinerelor generaţii, având în seamă dimensiunea
naţională. Cercetaţi şi veţi constata această realitate. Concluziile
Colocviului conţin păreri diverse. Inspectorul din Ministerul Educaţiei
Naţionale a pledat pentru învăţarea pragmatică, aducând în discuţie Cadrul
European pentru Lectură, care ilustrează spiritul schimbărilor. De care
profesorii au datoria să ţină seama. Dar ei au libertatea de a selecta şi alte
texte literare. Dilematică situaţie! Universitarul Simuţ şi-a formulat un punct
de vedere: ”Considerăm că reprezentarea literaturii naţionale în noile programe
trebuie să fie regândită, indiferent de politicile comunitare în domeniul
educaţiei, căci, până la urmă, acestea trebuie privite ca recomandări, iar nu
ca impuneri cu caracter de obligativitate. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
nu trebuie să devină un instrument antinaţional, cum erau instituţiile sovietizării
în primul deceniu postbelic. Contestăm, prin urmare, nu actualizarea viziunii
în politicile curriculare, ci aplicarea acestora fără rezerve, cu obedienţa
specifică prizonierilor, cu sau fără voia lor, în mrejele influenţelor externe,
menite să anihileze spiritul identitar naţional.”
Nu suntem antieuropeni dacă ţinem la sentimentul construit
prin secole cu răbdare şi consolidat de o demnitate naţională, care a făcut
posibilă crearea României Unite, al cărui Centenar tocmai l-am cinstit. Revista
în care a debutat Mihai Eminescu a pus în mişcare idei extrem de necesare
pentru identitatea noastră naţională. Ştim că trăim şi vrem să trăim într-o
Europă a naţiunilor, în care identitatea fiecărei naţiuni trebuie respectată
şi, mai ales, cultivată din şcoală. Pentru asta, literatura română să nu
dispară din manualele de gimnaziu. Ţara nu se apără doar cu arma. Aşteptăm şi
alte puncte de vedere. Până atunci, citiţi pentru a trăi!
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu