Poesis - Claudia Tomescu

Dreptul la un zeu

Sângele tău mai doare labirintul

lasă-mă să plâng suspinul

morţii tale

deformat amurgul e ca un cuţit

de călău

doar pruncii mai beau laptele mamei

sub gheară de leu

mai ai dreptul la un zeu şi

un corn de vânătoare

moartea ta-e compatibilă cu metafizica

ca bordelul cu un semn de şarpe

lasă-mă să plâng lumina

trupului tău

năpădită de întuneric

Exod

În fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
şi mă leapădă de ură
îmi număr asfinţituri în palmă
şi mirată,măsor înălţimea arborelui
ce creşte-n perete
şi furnicile zboară prin creierul meu
redându-mi libertatea
veioza e ceva imaginar şi în fiecare zi,
mă războiesc cu ideile
o furnică e o idee
o furnică este o veioză
o furnică e masa
o furnică poate fi acest vers
o furnică e un Christ răstignit
toate iubirile sunt asediate de furnici
apoi distruse şi reînviate
în fiecare zi furnicile trec prin odaia mea
şi renasc din acest exod
mai trăiesc ca o furnică în ţărână
doar cu gândul...

Traficant de nemurire

am văzut omul vorbind 
cu pasărea de apă
unica lui iubire :e cuvântul
cuvântul zămislit 
din hruba întunecoasă
a infinitului
am văzut omul imun-la întâlnirea
cu Euterpe
ca un cuţit de călău 
e toată poezia lui
însă noi judecăm şi nu mai înţelegem
pe deplin
accesul la nemurire
degeaba mai eşti poet genial,
dacă nimeni nu te bagă în seamă;
am văzut omul care sparge zidul
cu interjecţii facile:traficant de nemurire