Renaud Camus - „rasist şi extremist de dreapta”, pentru că a denunţat
„înlocuirea populaţiei europene”
„Plan Kalergi”? Mai curând un „Plan Rotschild-Soros” - dizlocuire a
populației : ei preiau, noi cedăm și crăpăm!
Când, într-o frumoasă dimineață,
milioane de bărbați din multiple țări din jumătatea nordică a continentului
african se trezesc cu un unic gând, acela de a se muta în Europa, sigur-sigur,
extrem de sigur, nu poate fi vorba despre ceva pur întâmplător. Iar dacă nu
este întâmplător, haideți să credem că
este organizat. Atât de organizat încât toți
cei porniți înspre Europa au rucsacuri
identice, încălțăminte identică,
terminale smart identice pe care au ruta pe care trebuie să o parcurgă și, ce să vezi, au și banii necesari. Pe carduri de debit preplătite, de la
MasterCard. Întâmplător, desigur. Numai traversarea Mediteranei costă în jur de
11.000 de euro. Cash. Nu, toți acești indivizi nu erau „refugiați”! Între ei se regăseau și refugiați,
undeva în jur la 5 la sută din întreaga masă de migranți.
În ceea ce privește
integrarea lor în societate, lucrurile sunt extrem de departe de poveștile autorităților.
Când cu decenii în urmă deja au început să vină în Europa, ca persoane care își căutau propria fericire, la fel ca
belgienii sau italienii stabiliți în
Franța, de exemplu, până și cei veniți
din țări musulmane căutau să adopte un
mod de viață occidental, adaptându-se
acelui mod de viață, culturii,
valorilor, încercând să își găsească un
loc de muncă, spre deosebire de grupurile masive de migranți, de sute de mii, de milioane, care nu au
nici cel mai mic gând să se integreze. Dimpotrivă!
Un studiu, din 2018, al „World Health Organization” relevă
faptul că în unele țări europene
numărul migranților este 3-4 ori mai
mare decât informează documentele oficiale. Estimarea ponderii totale a migranților arată că ar fi vorba despre cca. 10 %
din actuala populație a Europei. Adică
în jur de 91 de milioane! Pe țări:
Austria - 1,6 milioane (1,8% din populația
țării), Belgia - 1,2 milioane (11% din
populație), Franța - 7,9 milioane (12,2% din populație), Germania - 12,1 milioane (14,8%), Grecia - 1,2 milioane
(11%), Ungaria - 0,5 milioane (5,2%), Italia - 5,9 milioane (10%), Olanda - 2
milioane (12,1%), Spania - 5,9 milioane (12,8%), Suedia - 1,7 milioane (17,6%),
Elveția - 2,5 milioane (29,6%), Turcia
- 4,8 milioane (6,1%), Anglia - 8,8 milioane (13,4%). România - 370.753 migranți, reprezentând 1,9% din populația țării.
Aproximativ cât populația unui oraș de talia Clujului. (Rutele migrației conform Comisiei Europene).
Cine a finanţat migraţia?!
Ofițerii de informații austrieci relevau, în 2015, că Guvernul
Statelor Unite ar finanța migrația, susține
„Mondialisation.ca”. Epoca Obama! Am mai scris că „Judicial Watch” a descoperit
că „Fundația pentru o Societate
Deschisă” a lui Soros a utilizat bani publici americani prin intermediul
Departamentului de Stat. Austriecii au descoperit că banii americani plăteau
transportul naval dinspre Africa înspre Europa. Un oficial francez, Françoise
Oclay, consulul onorific al Franței în
Turcia, a fost filmat de „France 2” în timp ce vindea refugiaților bărci de salvare.
Firma „O.R.S. Services” a primit de la Guvernul german 21
milioane de euro pe an ca să gestioneze chestiunea refugiaților. Conducerea O.R.S. este asigurată de
„Equistone Partners Europe”, afiliat „Barclays Bank”, care aparține familiei Rothschild. Barclays este cel
mai important acționar al băncii NM
Rothschild, dar și al Lazard Brothers
(o firmă de gestionare a activelor). Fostul director al Barclays, Marcus Agius,
este căsătorit tocmai cu fiica lui Edmond de Rothschild. Agius a mai fost și director al B.B.C! O altă parte a banilor
provin de la „Ayn Rand Institute”, al anarhiștilor
sioniști, preocupați să aducă ilegal migranți în Europa - via „Fluchlinghelfer.In”.
Terminalele smart furnizate migranților
provin de la compania de telefonie austriacă „A-1”, controlată de miliardarul
mexican Carlos Slim (Salem) și au fost
distribuite prin O.N.G.-urile preocupate de soarta migranților. Aici, însă, intervine George Soros! El
a îndemnat U.E. să sprijine eforturile O.N.G.-urilor, îndemn ce a prins tocmai
în Belgia, guvernul finanțând această
activitate cu 9,5 miliarde de euro.
„Planul Merkel” este
opera Fundației „Open Society”!
Și Germania plătește anual 46 de miliarde de dolari pentru a
finanța migrația. Dar, ce surpriză, „Planul Merkel” este opera Fundației „Open Society”! Planul a fost creat de
„European Stability Initiative”, care îl are ca „chairman” pe Gerald Knaus,
senior fellow la „Open Society Foundations”. De asemenea, „Ghidul Migrantului”
găsit asupra refugiaților din Grecia,
scris în arabă, a fost înmânat de reprezentanții
grupului „Welcome to the EU”, finanțată
de O.S.F.. Tot Soros (O.S.F.) finanțează
și „Migration Policy Institute și Platform for International Cooperation on
Undocumented Migrants”, ambele fiind prezente în Europa și ocupându-se de migranți.
Tot George Soros a propus și o schemă
de finanțare a refugiaților sosiți
în spațiul U.E. cu 30.000 de
euro/refugiat, prin utilizarea de bond-uri, banii urmând să fie împrumutați. Aici revine în schemă Rothschild! În
plus, venea Soros cu ideea, cca. 1 miliard de euro să se transfere pentru
ajutorarea refugiaților din Turcia,
Liban și Iordania.
Legat de MasterCard-urile distribuite refugiaților, trebuie spus că s-a utilizat un
program al U.N.H.C.R., lansat în Republica Moldova, în 2011, în cu totul alte
scopuri. Însă, între 2016-2018, acest scop s-a dovedit a fi cel de a-i finanța pe migranți,
iar banca utilizată a fost B.C.R. Chișinău
S.A. Sumele aflate pe card-uri, oficial, nu depășeau
600 de lei moldovenești (cca. 36 de
euro), dar card-urile se realimentau lunar. Un alt parteneriat destinat a-i
finanța pe migranți a existat între Mercy Corps și Ministerul Muncii din Serbia, care au
împărțit card-uri cu 210 euro în cazul
familiilor și cu 78 de euro pentru
indivizi. O a treia schemă de finanțare
a fost rezultatul colaborării Soros-MasterCard, denumită „Humanity Ventures”,
„filantropul” cheltuind 50 de milioane de dolari și
viza ajutorarea migranților să desfășoare „mici proiecte” sau „rezolvarea de
probleme sociale”.
Ce a spus Renaud
Camus ca să ajungă „extremist”?!
Ceea ce descoperă Camus este cetățenia și distincția dintre cetățean
și ne-cetățean. Pe urmă, referirile lui vin să arate că nu poate exista
aceeași situație juridică între cei care acceptă statutul de cetățean - cu toate obligațiile aferente - printre care aceea de a nu dăuna celorlalți, de a nu deranja - și cei care se sustrag acestor minime obligații. În cuvinte mai simple, cetățeanul plătea impozite și taxe statului, iar statul îi asigura cetățeanului câteva lucruri în schimb: organiza
învățământul, asigura rețeaua sanitară, veghea la furnizarea utilităților, dar dincolo de astea, îi asigura cetățeanului un set de condiții de trai, ce includeau protecția în fața
hoților, tâlharilor, violatorilor,
criminalilor, a celor care, într-o formă sau alta, îi puteau deranja existența. Este vorba, altfel spus, de respectarea
„contractului social”. Camus atrage atenția
asupra fenomenului „Marii înlocuiri” a populației,
descriind și fundalul: o situație catastrofală a educației și
„Mare Deculturalizare”. Apoi, nefăcând diferența
dintre cetățean (cel care respectă
regulile) și individul fără acte, aflat
ilegal în țară (și care nu respectă nici o regulă), statul se poziționează fățiș împotriva propriului cetățean! Cum bine remarcă Renaud Camus, însuși actul delict devine izvor de drept, iar
asta se face chiar cu complicitatea Justiției!
Dorinţă de a trăi
împreună, francezi și ne-francezi, berberi, magrebieni,
africani, nu există
Ceea ce mai scoate Camus la lumină este și faptul că o dorință de a trăi împreună, francezi și
ne-francezi, berberi, magrebieni, africani, pur și
simplu, nu există. Cum nu există nici la nivel european. Cât despre faptul că,
statistic, strict pe cifre politic corecte, imigrația este de „doar” 18 % din totalul populației, situația
de facto contrazice evidențele
hârtiilor. Cei aterizați brusc pe
pământul Franței sau cel al Europei,
probabil, nu reprezintă, în scripte, vreo amenințare
la adresa populației autohtone. De ce?
Pentru că bună parte a celor veniți
primesc acte și, ce să vezi, devin cetățeni, adică francezi, adică europeni. Toți aceștia
nu au nici o amintire comună cu băștinașii, nu au stat împreună la cârciumă, nu s-au
plimbat vreodată împreună prin cimitir, nu au fost împreună la vreo cununie la
biserică. Și, totuși, „sunt la fel de francezi”, „sunt la fel
de europeni” ca noi, restul.
Ideologia a înlocuit
morala
În fine, ideologia a înlocuit morala, iar acest lucru a
devenit un alt element facilitator al dizlocuirii francezilor de străini. Camus
remarcă, cu tristețe, că, odinioară,
Parisul reprezenta o capitală a culturii. Franceze. Acum, remarcă el, este un
soi de spațiu de întâlnire pentru
străinii care devin creatori în numele Franței.
Mai mult, vorbind despre valorile franțuzești, despre istoria Franței, despre arta franceză, noii veniți se simt „vexați” sau „ofensați” și cer ca asemenea „discriminări” să
înceteze. În numele dogmei antirasiste ce a pus stăpânire pe întreaga
societate, prin politicieni, prin servii acestora, așa-zisa presă. Și,
desigur, mai există cenzura și trepădușii etern îngrijorați de soarta evreilor, femeilor, homosexualilor, laiciștilor, sprijinitorilor gândirii libere și a libertății
de exprimare. A „diversității”. În
treacăt fie zis, Renaud Camus este un homosexual cu această orientare deplin
asumată!
Profitoare sunt
corporaţiile transnaționale!
Pe partea strict economică, astăzi, nu Franța este cea care profită de imensele resurse
lăsate în urmă de migranți în țările lor de baștină. De petrol, de minerale etc. Profitoare sunt corporațiile transnaționale!
Astfel că, dispare până și motivația strict economică de a accepta migranții contra diverselor resurse pe care Franța le-ar putea – la fel ca odinioară –
transforma în surse de prosperitate pentru societate. Ca atare, apare
contra-colonizarea. Justificată și de
cincimea sau sfertul de populație care
nu mai este indigenă, autohtonă, ci de import. Populație care are și un ritm
de creștere net superior ritmului de
creștere a populației albe din Franța sau din Europa. Orice îngrijorare pe această temă te
transformă însă în rasist, islamofob, extremist.
Printre puținele
voci, venite să îl apere pe Camus, îl avem pe Pierre Cassen, fondatorul publicației „Riposte laïque”, care susține că scriitorul a devenit nefrecventabil
din cauza „crimei abjecte” de a spune lucrurilor pe nume: a fost primul care a
utilizat termenul „marea înlocuire”. Numai că, de atunci, demograful Hervé Le
Bras a ieșit public afirmând că
teoriile lui Camus sunt hazardate și
alarmiste, că cifrele și statisticile
nu sunt deloc alarmante. Acum, însă, Jérôme Fourquet de la Institut français
d’opinion publique (IFOP), vorbește
despre o „basculare demografică” de foarte mare amploare, ce presupune o
modificare substanțială a populației Franței,
specifică „societății multiculturale”,
din ce în ce mai eterogenă, și că, în
câțiva ani, un sfert din populația țării
va deveni arabo-musulmană. Până la urmă, „Marea înlocuire” înseamnă și o mare temere bazată pe elemente
demografice cât se poate de reale. La fel stă treaba și în Statele Unite, unde până în 2060, se estimează că populația albă va scădea către 43 %.
Cum de avem
„islamofobie”, dar nu avem creștinofobie, hindustofobie, budistofobie etc.?!
Autorul masacrului de la moscheea din Christchurch a
redactat o lucrare de 74 de pagini: „Tarrant Brenton - The Great
Replacement”[1]! Brenton vorbește aici
despre înlocuirea populațională, pe
care o vede etnică, rasială și
culturală. Scăderea fertilității în
societatea occidentală are multiple rădăcini, susține
criminalul, identificând aici modul de viață
hedonist și nihilist, indus de
ideologiile liberale, imposibil de schimbat acum, când invazia islamistă este
în plină desfășurare. Brenton își dorește
o trezire a rasei albe, amenințată de
pericolul dispariției mult înainte ca
fertilitatea scăzută să își aducă
trista contribuție. Ca atare, dacă nu
mai există o cale politică, singura rămasă la îndemână este cea revoluționară, violentă! Brenton spune că este
rasist, crede în diferențele dintre
rase și în modul în care rasele se
raportează în mod diferit la societate. Mai notează că a aștepta ca musulmanii să se lase asimilați de o cultură muribundă și decadentă este ceva hilar. Deci
ne-europenii trebuie să dispară din Europa. Albii, să lupte pentru ceea ce le
aparține, să nu cedeze fără să tragă
măcar un foc.
„Creştinofobia” nu
este un termen corect politic. Nimeni nu spune un cuvânt despre lunga listă a
atacurilor cu acid, cu explozibil, cu cuțite, nimeni nu vorbește
despre violuri, tâlhării…
Deci, cum vă suna asta? Renaud Camus a devenit liderul
spiritual al unei mișcări de trezire națională/naționalistă
care a decis să-i elimine fizic pe musulmanii din țările occidentale. Este una din declarațiile care a reușit să
mă enerveze. Avându-l pe Camus în lista de „prieteni” sau de „urmăriți” pe „Ciripitoare”, te transformă automat și pe tine în rasist, după cum m-a informat
„o fostă”, actualmente trăitoare la Paris. „Nu-și
poate permite să aibă prieteni rasiști”.
Bine, nu e mare pierderea, vă imaginați,
sper! De unde a apărut inepția asta? În
primul rând, din faptul că Brenton descrie situația
din Franța, cu localități în care se oprește și se uită în
parcarea supermarket-urilor cum francezii care fac cumpărături acolo sunt de
două ori mai reduși ca număr decât
„invadatorii”, și anume, populația chemată să îi dizlocuiască sau să îi
înlocuiască pe europeni. Nu în ultimul rând, datorită titlului lucrării lui
Renaud Camus, utilizat și de Brenton.
Pentru că lucrurile sunt limpezi ca lumina zilei, până și o persoană neinstruită ca atacatorul de la
Christchurch observă că multinaționalele
și munca ieftină sunt principalele
cauze ale problemelor. Că asta generează migrația
în masă. Nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi
asta. La fel, că O.N.G.-urile susțin
migrația în masă. De exemplu, cele ale
„Societății Deschise”. Și, în timp ce mapamondul deplânge dispariția celor 49+1 musulmani la Christchurch,
nimeni nu scoate o vorbă despre sutele de creștini
care sunt uciși cu bestialitate. 120 de
creștini au fost măcelăriți de islamiștii
Fulani din Kaduna. Nu s-au ostenit să scrie vreun manifest, să explice de ce.
De-aia! Erau creștini. Cum nimeni nu
s-a ostenit să explice de ce astăzi au fost uciși
călătorii cu tramvaiul în Utrecht de un migrant musulman. Nimeni nu spune un
cuvânt despre lunga listă a atacurilor cu acid, cu explozibil, cu cuțite, nimeni nu vorbește despre violuri, tâlhării… După cum spuneam, „creștinofobia” nu este un termen corect politic.
În România, acelaşi
laissez-faire ca în Franţa. Consecinţele vor fi identice?!
De fapt, ce vor toți
acești atei, putred de bogați, din O.N.G.-uri, bănci, multinaționale, guverne, cu morala lor chestionabilă
și cu o lipsă a conștiinței
ce nu se regăsesc decât la sociopați?
În primul rând, vor să delegitimeze guvernele, indiferent de costuri, de
eventualele pierderi de vieți omenești, să dărâme statele naționale, să le aservească Națiunilor Unite, Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional. Anume, organismelor internaționale care au vorbit, în mod deschis,
despre Replacement Migration, înlocuirea populației
de albi din Europa, Marea Britanie, Statele Unite, Federația Rusă. Adițional,
migrația viza Japonia și Coreea. Documentul datează din 2000, dar
noțiunea de „înlocuire a populației” este promovată de ONG-urile
mondialiste, în prezent, fără nici o perdea. Pe scurt, dacă nu aveți chef să-l citiți, documentul Națiunilor
Unite (ulterior utilizat și în alte
documente ale Băncii Mondiale) vorbește
despre faptul că este nevoie de o migrație
în masă, necesară pentru a înlocui populația
care îmbătrânește, asigurând forța de muncă necesară economiilor europene.
Dar asta era în urmă cu două decenii. De atunci, planul a suferit modificări și a fost monetizat, cum se zice. Fiecare
vrea să câștige un ban de aici!
Migraţia nu are
consecinţe favorabile nici pentru imigranţi, nici pentru populaţia-gazdă
Pentru Patrick Buchanan, îndreptarea unei migrații în masă dinspre „lumea a treia” asupra
Europei și Statelor Unite, din partea
O.N.U., pentru a dizlocui populația băștinașă,
nu reprezintă nici o surpriză, el declarând că este o politică perfect
consistentă cu ideologia anti-occidentală promovată de globaliști. Un studiu semnat D. A. Coleman, de la
Oxford, din 2001, relevă însă câteva lucruri extrem de interesante! Anume că,
migrația nu va putea schimba structura
pe vârste a populației europene, apoi
că migrația nu va schimba chestiunea
fertilității în țările care primesc migranți,
în fine, că Europa a trecut deja printr-un fenomen al migrației în masă și
nu s-a modificat cu nimic chestiunea îmbătrnirii populației. Deci, spune Coleman, migrația
nu are consecințe favorabile nici
pentru imigranți, nici pentru populația-gazdă.
Și cu toate acestea,
cunoscând aceste lucruri, migrația în
masă a fost pusă în operă! Faptul că, târziu dar, totuși, și francezii se
trezesc, ar trebui să ne deștepte și pe noi, pe cei din România. Până când
lucrurile nu scapă de sub control. Un alt lucru important de remarcat ar fi că
nu se poate lupta cu arme ale democrației
și toleranței împotriva unora care nu dau doi bani pe democrație sau toleranță.
Acea ideologie „a iubirii” cu care vin migranții,
pe șleau, se numește o dizlocuire a populației. Adică ei preiau, noi cedăm și crăpăm !
V.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu