de
Gheorghe Pârja
De o vreme mă preocupă bibliotecile din comunele Maramureșului. Mai sunt ele căutate? Au fond de carte
actualizat? Care este rolul bibliotecarului în municipiu, oraș, comună? Care este starea spațiului în care este adăpostită averea din cărți? Am avut ocazia să-mi răspund la aceste
întrebări, și la altele, participând,
recent, la Colocviul profesional anual al bibliotecarilor din bibliotecile
publice maramureșene, desfășurat sub egida Bibliotecii județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Programul
Libromar, 2019. Cunosc bine această nobilă instituție a cărții din
Maramureș, dar întâlnirea mi-a sporit
încrederea în specialiștii care îi dau
valoarea. Domnul Teodor Ardelean, directorul general al insituției, un înverșunat
apărător al profesiei de bibliotecar cu profil cărturăresc, apreciază cu
luciditate starea bibliotecilor publice din județ.
Oferă asistență profesională dar și fond de carte.
Pentru mine a fost o binevenită ocazie de a surprinde pulsul
din aceste instituții ale cărții din teritoriu. Directorul Ardelean i-a
rugat pe cei prezenți să-și spună întâmplările profesionale din
ultimul an. Bibliotecile publice sunt în subordinea autorităților locale. De ele depinde viața cărților.
Unii cu banii, alții cu mintea. Unele
consilii locale și primării, din păcate
puține, înțeleg rostul cărții în
lumea satelor. Triunghiul de aur – bibliotecă-școală-autoritate,
este drept, într-un echilibru care face bine așezărilor.
În trecut, pe aceste locuri, ne-a unit cartea românească, care a luminat lumea
satelor. Așa trebuie să ne țină, laolaltă, și acum. Câți am rămas
în vatra rurală. Cartea rămâne una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Ea nu
trebuie să lipsească din nicio comună, virtute înțeleasă,
în formă modernă, de Biblioteca județeană
din Maramureș. Care a pus cartea și pe urmele românilor plecați.
Din păcate, în sala colocviului, rând pe rând, mi-a fost dat
să aud cuvinte care dor. Sunt primari nepăsători, cărora greu le înțeleg atitudinea. Sunt comune care nu au spații cuvenite pentru bibliotecă, dar nici nu
se străduiesc să le aibă. Sunt constatări personale, la fața locului. Apoi, în multe comune se invocă
renovarea spațiilor destinate pentru
casa cărții. Dar sunt și comune fără biblioteci. În unele comune
maramureșene, bibliotecarii sunt folosiți ca funcționari
în primării, pentru alte scopuri. E adevărat, nu se stă la rând la bibliotecă.
Dar prima condiție a lecturii este să
ai cărți și
loc unde să citești. În unele comune,
nu multe, aceste condiții îmbietoare
sunt asigurate. Depinde și de
bibliotecari, de felul în care știu să
se impună în fața primarilor. Să poată
obține fonduri pentru demnitatea
acestei instituții rurale.
Nu este ușor să
învingi nepăsarea, iar ignoranța este
cel mai crâncen dușman al omului. O
doamnă bibliotecară dintr-o comună ne-a spus: „Biblioteca este o parte din viața mea, o parte din sufletul meu.” Cu
asemenea crez nu ai cum să pierzi. Colocviul mi-a dat ocazia să constat starea
de fapt a bibliotecilor publice. La municipii și
orașe, și,
cum ziceam, și în câteva comune.
Fotografia este în culori. În rest, predomină cele în alb-negru. Domnilor
primari, dacă nu investiți în carte, în
evenimente culturale, nu puteți
pretinde civilizație și educație.
Și nu uit vorba înțeleaptă: omul sfințește locul! Îmi aduc
aminte că anul trecut, când mă întorceam din Basarabia, dimpreună cu domnul
Teodor Ardelean, și câțiva specialiști
ai bibliotecii județene, am făcut un
popas la Biblioteca comunală „Regina Maria” din Tomești, județul Iași. Cea mai modernă bibliotecă comunală din țară. O splendoare, o mare cinstire cu folos
a cărții. Luați aminte!
Dar avem și în
Maramureș pilde de urmat. Despre care
voi scrie cu drag de bine. Deoarece memoria bibliotecii este un pașaport pentru viitor.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu