Memoria bibliotecii

                                                               de Gheorghe Pârja

 Despre biblioteci se vorbește puțin. În această derută intelectuală, care nu se mai dă dusă, se pare că bibliotecile nu prezintă mare interes. Deși unele sunt vedete. Politica din ultimele decenii, în privința așezămintelor cărții, a dus la dispariția a mii de biblioteci din România. Mai ales în mediul rural. Unii spun că le-a trecut vremea, că a venit televizorul și internetul, care le pot suplini. Că noile generații s-au depărtat de carte. Că a venit binecuvântata digitalizare peste noi. Că lumea s-a schimbat. Că una, că alta. Nu avem cum contrazice o realitate evidentă, suplă și folositoare. Dar cartea? Pot spune, ca poetul, că în timpul vieții noastre, dar nici în timpul vieții altora, viața cărților nu se va stinge. Biblioteca, deși a fost arsă în Alexandria, a învins vremea. Apoi, memoria bibliotecii este una sigură, de durată și fastuoasă.

De o vreme mă preocupă bibliotecile din comunele Maramureșului. Mai sunt ele căutate? Au fond de carte actualizat? Care este rolul bibliotecarului în municipiu, oraș, comună? Care este starea spațiului în care este adăpostită averea din cărți? Am avut ocazia să-mi răspund la aceste întrebări, și la altele, participând, recent, la Colocviul profesional anual al bibliotecarilor din bibliotecile publice maramureșene, desfășurat sub egida Bibliotecii județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Programul Libromar, 2019. Cunosc bine această nobilă instituție a cărții din Maramureș, dar întâlnirea mi-a sporit încrederea în specialiștii care îi dau valoarea. Domnul Teodor Ardelean, directorul general al insituției, un înverșunat apărător al profesiei de bibliotecar cu profil cărturăresc, apreciază cu luciditate starea bibliotecilor publice din județ. Oferă asistență profesională dar și fond de carte.

Pentru mine a fost o binevenită ocazie de a surprinde pulsul din aceste instituții ale cărții din teritoriu. Directorul Ardelean i-a rugat pe cei prezenți să-și spună întâmplările profesionale din ultimul an. Bibliotecile publice sunt în subordinea autorităților locale. De ele depinde viața cărților. Unii cu banii, alții cu mintea. Unele consilii locale și primării, din păcate puține, înțeleg rostul cărții în lumea satelor. Triunghiul de aur – bibliotecă-școală-autoritate, este drept, într-un echilibru care face bine așezărilor. În trecut, pe aceste locuri, ne-a unit cartea românească, care a luminat lumea satelor. Așa trebuie să ne țină, laolaltă, și acum. Câți am rămas în vatra rurală. Cartea rămâne una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Ea nu trebuie să lipsească din nicio comună, virtute înțeleasă, în formă modernă, de Biblioteca județeană din Maramureș. Care a pus cartea și pe urmele românilor plecați.

Din păcate, în sala colocviului, rând pe rând, mi-a fost dat să aud cuvinte care dor. Sunt primari nepăsători, cărora greu le înțeleg atitudinea. Sunt comune care nu au spații cuvenite pentru bibliotecă, dar nici nu se străduiesc să le aibă. Sunt constatări personale, la fața locului. Apoi, în multe comune se invocă renovarea spațiilor destinate pentru casa cărții. Dar sunt și comune fără biblioteci. În unele comune maramureșene, bibliotecarii sunt folosiți ca funcționari în primării, pentru alte scopuri. E adevărat, nu se stă la rând la bibliotecă. Dar prima condiție a lecturii este să ai cărți și loc unde să citești. În unele comune, nu multe, aceste condiții îmbietoare sunt asigurate. Depinde și de bibliotecari, de felul în care știu să se impună în fața primarilor. Să poată obține fonduri pentru demnitatea acestei instituții rurale.

Nu este ușor să învingi nepăsarea, iar ignoranța este cel mai crâncen dușman al omului. O doamnă bibliotecară dintr-o comună ne-a spus: „Biblioteca este o parte din viața mea, o parte din sufletul meu.” Cu asemenea crez nu ai cum să pierzi. Colocviul mi-a dat ocazia să constat starea de fapt a bibliotecilor publice. La municipii și orașe, și, cum ziceam, și în câteva comune. Fotografia este în culori. În rest, predomină cele în alb-negru. Domnilor primari, dacă nu investiți în carte, în evenimente culturale, nu puteți pretinde civilizație și educație. Și nu uit vorba înțeleaptă: omul sfințește locul! Îmi aduc aminte că anul trecut, când mă întorceam din Basarabia, dimpreună cu domnul Teodor Ardelean, și câțiva specialiști ai bibliotecii județene, am făcut un popas la Biblioteca comunală „Regina Maria” din Tomești, județul Iași. Cea mai modernă bibliotecă comunală din țară. O splendoare, o mare cinstire cu folos a cărții. Luați aminte!

Dar avem și în Maramureș pilde de urmat. Despre care voi scrie cu drag de bine. Deoarece memoria bibliotecii este un pașaport pentru viitor.