joi, 16 iulie 2020
SFÎNTĂ LAŞITATE ROMÂNEASCĂ
Datorită ţie stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mîinile în şolduri -
Sfîntă laşitate românească!
Şi de-atîta chin şi de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfîntă laşitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viaţa boierească,
Au venit la sînul tău să sugă -
Sfîntă laşitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce ştie-atîta să iubească,
Nu mai ştie omul cîte-ndură -
Sfîntă laşitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre ţări
Rup vecinii cu măsea frăţească
Şi ne-aşteaptă noi ameninţări -
Sfîntă laşitate românească!
De-ar veni şi-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfîntă laşitate românească!
Damian Ureche, 1981
Notă. Aceasta poezie a fost scrisă în Plină Societate Socialistă Multilateral Dezvoltată. Poetul Damian Ureche, o voce singulară din Banat, e ,și aici, un nemilos ironist. Poate ai citit serialul meu despre securitate, în "Acolada" (de la numarul 9 / 2009...până în 2015, când am trecut "cu bine" peste o tentativă de asasinat). Acolo citam celebrul distih al lui Ureche, intrat cu iuțeală in folclorul urban al Timișoarei : "Mie-n toată România / Cea mai dragă mi-i fâșia". Trimiterea e clară. Românii se năpusteau spre graniță în turmă, ca iepurii. Nu se știa câți vor fi luați în creasta cătării, pe câți îi vor înghiți valurile Dunării, câți vor fi depuși în beciurile tenebroase ale Securității. Aflat în conflict (ideologic!)) cu autoritățile, Poetul însuși a trăit experiența confiniilor. La un moment dat , obosiți de atâta supraveghere, pretorienii n-au avut încotro și i-au dat pașaport: "vizită la rude, în inima imperialismului putred, Westdeutschland". Se gândeau că "obiectivul" , lipsit de patriotism fierbinte, cum îl știau, nu se va întoarce în raiul comunist. Vor scăpa de această piatră de moară care apăsa tenace creștetul Comunismului în județul Timiș. Și, într-adevăr, la data expirării vizei, Damian Ureche, nu dădea semne că e măcinat de intraductibilul dor românesc. A trimis către organele care i-au dat drumul în Vest, o frumoasă carte poștală ilustrată prin care îi anunța: "Fiți liniștiți, am ales Libertatea!" Numai că, după câteva luni, radios, îmbrăcat cu ștaif precum prusacii la Bonn, Poetul le bate la ușă. Vineți de furie , ocârmuitorii convoacă imediat o furtunoasă ședință de înfierare. Președintele Culturii și Educației Socialiste i se adresează primul:,,- Bine dar de ce ai venit? Ne-ai scris că ai ales Libertatea". " -Păi nu se vede? Sunt aici. Sau , D-voastră ce vreți să insinuați?" a răspuns Poetul. Viorel ROGOZ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu