După o luptă politică deloc onorabilă, rămâne cum
s-a stabilit: nici mai multe restricţii, nici mai largă relaxare.
Dacă nimic nu se schimbă pe bună dreptate se pune
întrebarea la ce foloseşte o continuă confruntare politică? Am zice că întâi de toate lupta hrăneşte
orgoliul fiecărui politician. Aşa cum antrenamentul ţine în formă un sportiv,
gargara zilnică pregăteşte politicianul pentru adevăratul război.
Din nefericire, trecem printr-o perioadă în care
există două teatre de război politic.
Într-o parte se duce o luptă grea împotriva unui
duşman nevăzut, Covid-19, iar în altă parte au loc obişnuitele manevre de uzură
pentru slăbirea adversarului.
Cât de reală este lupta anti-coronavirus? Cum
influenţează acest efort, comparabil cu efortul de război, viaţa politică
obişnuită este greu de stabilit.
În puhoiul de incertitudini, există însă câteva
certitudini.
Este o certitudine că Opoziţia, fără să aibă probe,
este convinsă că pandemia va contribui la erodarea guvernului PNL. Singurul
lucru pe care trebuie să-l facă partidele care nu sunt la guvernare este să
întreţină vie impresia că guvernul greşeşte şi la capitolul restricţii şi la
capitolul relaxări.
O altă certitudine ţine de statistică. Numărul
testelor, numărul persoanelor depistate pozitiv, numărul cazurilor grave,
numărul morţilor ar trebui să fie dincolo de orice dubiu. Este o certitudine că
niciun partid nu crede în corectitudinea datelor prezentate exlusiv de guvern.
Tot de statistică ţin şi datele de ordin economic şi
financiar. Şi în vremuri normale partidele de la guvernare au fost suspicionate
că măsluiesc datele, jonglează cu cifrele. Guvernele PSD s-au lăudat cu
realizările economice, dar faptul că social-democraţii situau România pe primul
loc în UE la creşterea economică nu i-a
ajutat nici la euroalegeri, nici la prezidenţiale.
Guvernul actual este obligat să utilizeze statistica
în dublu sens. Pe de o parte se străduieşte să demonstreze că menţine economia
peste linia de avarie, pe de altă parte trebuie să prezinte datele despre
evoluţia pandemiei pentru a justifica justeţea echilibrului dintre măsurile
restrictive şi cele de relaxare. Nu este uşor.
Guvernul Orban a învăţat din mers să supravieţuiască
într-un mediu politic total ostil. Nu are niciun partener de nădejde. Pe partea
dreaptă a eşichierului politic se află USR-PLUS, PMP, ALDE şi UDMR.
USR-PLUS s-a născut ca o forţă anti-sistem şi
indiferent ce partid ar fi la guvernare, ca să-şi menţină popularitatea,
trebuie să aibă o atitudine critică. Mai concret, dacă USR-PLUS încetează să
critice guvernul PNL, îşi asumă riscul de a scădea sub pragul electoral atât la
alegerile locale, cât şi la cele parlamentare.
PMP a încercat să se apropie de PNL, dar liberalii
nu uită că din cauza preşedintelui Băsescu au fost obligaţi să se alieze cu
PSD. Sunt supăraţi pe Traian Băsescu şi foştii PDL-işti, pentru că le-a
fracţionat partidul.
ALDE ar fi meritat mai multă atenţie din partea PNL
pentru că datorită lui Tăriceanu a căzut guvernul PSD. Prin tot ce face, PNL
îndepărtează ALDE de la orice tip de colaborare, împingându-l spre PSD.
UDMR are motive suficiente pentru a fi supărat pe
PNL. Atitudinea de-a dreptul ostilă a preşedintelui Iohannis faţă de UDMR a
surprins chiar şi PNL-ul.
În consecinţă, liberalii au încetat orice colaborare
şi cu această formaţiune care, totuşi, face parte din aceeaşi familie politică
europeană.
Nu mai este cazul să vorbim despre relaţiile PNL cu
PSD şi Pro România.
Concluzia firească este că PNL este un partid
izolat. Asediat din toate părţile, pandemia îi oferă guvernului Orban şansa de
a experimenta nu doar un nou tip de comunicare, ci şi un alt mod de guvernare.
Lista adversarilor, în ordinea periculozităţii: USR-PLUS, PMP, UDMR, Pro
România, PSD. Ce prieten i-a mai rămas?
Pandemia.
Dacă gestionează măcar ca şi până acum criza
sanitară, dacă salvează economia, PNL are şansa de a ieşi aproape învingător
din confruntarea cu toate partidele.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu