Cine munceşte în ţara aceasta?!

Impresia generală pe care o lasă guvernul este că nu face nimic. Pentru parlamentari este acelaşi lucru dacă se află în vacanţă sau la lucru. Vorba vine “la lucru” pentru că deocamdată nimeni nu-şi poate da seama ce anume lucrează aceştia, fie că fac parte din partidele de guvernare sau din cele două partide de opoziţie. Pandemia să fie de vină? Încurajează pandemia lenea generalizată? Impresia generală este că numai personalul sanitar, forţele de menţinere a ordinei şi pompierii sunt non stop la datorie.

Ar mai trebui adăugate caseriile la care se plătesc taxele, impozitele, cheltuielile de întreţinere.

Situaţia nu se reflectă însă şi la salarii. Mai nou, după o sesizare a premierului Cîţu, s-a lansat moda dezvăluirilor privind sporurile la salarii. S-ar părea că la baza veniturilor stau sporurile. Probabil că totul a pornit de la sporul de Covid de 30% pe care l-au luat salariaţii din prefecturi folosindu-se, evident, de o lege existentă ţinută la secret. Aşa cum sunt ţinute la secret toate sporurile.

De ce? Pentru că nu sună deloc bine. De exemplu „spor de uzură prematură a organismului”. Sau „spor de praf”, parlamentarii primesc un spor de 15% pentru „condiţii vătămătoare”. Spor de „unde electromagnetice” în valoare de 2300-3000 de lei primesc persoanele cu funcţii care lucrează în Casa Poporului. Muncitorii din aceeaşi clădire primesc numai 280 de lei pe lună. Angajaţii de la Avocatul Poporului au un „spor de oboseală a ochilor” de 2500 de lei pentru că se uită la computer. La Curtea Constituţională a României se primeşte spor de stres, care se ridică la 4300 de lei lunar. La ministerul Educaţiei sunt sporuri de „mediu toxic”, în timp ce la Transporturi se dă un „spor de antenă”.

În multe cazuri sporurile depăşesc de două-trei ori salariul. Veniturile se mai rotunjesc datorită indemnizaţiilor, a diplomelor, titlurilor. Se estimează că 85% din taxele şi impozitele încasate de stat se dau pe salariile, sporurilor şi indemnizaţiilor bugetarilor. Nu rezultă de aici că aceştia sunt oamenii care muncesc în această ţară?

S-ar părea că guvernul, în frunte cu premierul Cîţu, lucrează la problema aceasta. Dar cum să te atingi de un drept deja câştigat? Câştigat pe şestache.

Când şi cum s-a câştigat acest drept? Nu prea se ştie. Adică nu s-a făcut mare publicitate în jurul sporurilor, indemnizaţiilor, premiilor, altor privilegii.

În timpul campaniilor electorale nimeni nu a promis că va menţine sporurile, fie că este vorba despre alegerile locale sau parlamentare. Este adevărat şi că nimeni nu a promis că va tăia sporurile.

Secretele privind sporurile, şi chiar salariile din sistemul public, sunt mai bine păstrate decât secretele francmasonilor. Există o lege a tăcerii, o adevărată omerta, pe acest subiect. Dacă premierul Cîţu, destul de slab mediatizat, va reuşi să facă ordine în acest domeniu se poate spune că şi-a făcut datoria cu prisosinţă.

Dacă este adevărat că 85% din taxe şi impozite se duc pe salariile bugetarilor, iar Florin Cîţu va reuşi să scadă la un procent de 50% merită să i se ridice o statuie în vecinătatea lui Brătianu. Într-o firmă, dacă salariile depăşesc o treime din cheltuieli nu este departe falimentul. Statul dă 85% pe salarii şi să nu dea faliment?

Un economist poate face un calcul simplu. Pornind de la cuantumul salariilor într-o primărie, dintr-un consiliu judeţean, poate stabili ce cifră de afaceri ar trebui să aibă o firmă ca să poata da salariilor şi sporurile pe care le oferă primăria sau consiliul judeţean respectiv.

Pe de altă parte, despre majoritatea bugetarilor nu se poate spune că nu muncesc. În primul rând ei sunt cei care adună taxele şi impozitele.

Ei dau amenzi, penalităţi de întârziere, sancţiuni etc. Pe ei se sprijină arhitectura statului, aşa cum societatea sclavagistă se sprijinea pe gărzile pretoriene care-i puneau pe sclavi la muncă.

În timpul regimului comunist se spunea „trei cu mapa, doi cu sapa”.

Tradus în cifre concrete, se poate concluziona că din cinci indivizi doi munceau, iar trei priveau. În procente este mai puţin de 85%.

Dacă am ajunge acum la scorul de trei la doi în sectorul public din punctul de vedere al premierului Cîţu, ar fi o foarte mare victorie.

După cum se vede, cu excepţia premierului nu am reuşit să stabilim cine munceşte în această ţară. Se pare că nu este foarte uşor de stabilit cine munceşte şi cine nu munceşte în această ţară.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş