Cel mai prolific sau curajos editor al Maramureşului în anul 2020, an pandemic şi greu din perspectiva întâlnirilor literare, a fost fără doar şi poate – poetul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu. Fără a avea pretenţia că le ştiu pe toate din domeniul cultural al Nordului Literar, pentru Ioan Romeo Roşiianu faptele vorbesc în acest sens.
În biblioteca
mea din Lucăceşti am volumele mai proaspete:, „Damele metaforei”(2018),
„Învărarea Cuvântului” (2019), „Întomnarea Cuvântului”, „Toamna sentimentelor”,
„Vlastare băimărene”, „Teatrul cetăţii”,
„Poezie băimăreană de pandemie” , toate (atenţie!) apărute în 2020 la Editura
„eCreator” Baia Mare.
Despre antologia „Iarna sentimentelor”, Colecţia „Antologica”,
2021, cea mai recentă apariţie a editurii băimărene, am să scriu câteva cuvinte
de apreciere şi mulţumire. Sunt prezenţi un număr de 62 de autori, care apar în
ordine cronologică, începând cu poeta Petronela
Apopei şi terminând cu tânăra poetă Denisa
Zobu.
M-am oprit la
autorii pe care-i cunosc şi preţuiesc, băimăreni în special. Astfel pentru Francisc Balog, iarna este comparată cu
mama: „Iarna aceasta/mă poartă în pântecul ei./Înserarea îşi desprinde/primii
paşi de sub/placenta eternităţii” (În pântecul iernii); Alexa Gavril Bâle, cunoscut şi ca un prozator de forţă a
Maramureşului, ne surprinde plăcut cu două poezii, din care am reţinut
versurile: „Un război global/Ce include războaiele noastre mai mici/Ne acoperă
ca o pătură cazonă/Şi şoşotind în fiecare din noi/El pluteşte ameninţător peste
ţări//Nu vom scăpa nici unul/Din războiul acesta ingrat/ce ne îmbracă într-o
ceaţă/Neagră şi rece:/Este uniforma morţii (Războiul cotidian); Maria Berciu propune proza „Fericită şi
nefericită! Povestea Feliciei”; profesoara şi poeta Elena Borcuti participă la antologie cu nu mai puţin de 7 poezii,
din care am reţinut versurile: „Mă regăsesc deplin în gânduri/Când noaptea-ncet
se lasă/În alb e-nveşmântat pământul/Şi-o lună plină luminează.//Zăpada-i
straniu de frumoasă/Năluci sunt umbrele ce lasă/Cumpăna fântânii, pomii,/Şi
poarta de la casă.//Cu gheaţa apele se joacă/Farmecul lor e plin de
fantezie/Bolte de cascade, ţurţuri în ghirlande/Flori de gheaţă în
cristale/Sunt a iernii fabuloasă feerie”. (Gânduri de iarnă); se spune că
„aşchia nu sare departe de trunchi” şi cu bucurie semnalăm apariţia în
antologie a tinerei poete Octavia Brad,
fiica poetei Rodica Brad-Păuna. Versurile vin în sprijinul ei: „Parcă zâmbesc
să îmbrac lacrimi cu haine de gală/Şi părul s-aşează cu un hohot subtil pentru
seară/te chem să m-alinţi cu ale tale săruturi/Strălucirea dorinţei te-ar orbi
cu false-aşternuturi/Am rochie lungă, o trenă-nfinită aştern pe
pământ/Te-ndrepţi către mine, ne vorbim parcă-n gând/Zece ceruri răbdare ţi-au
dat să găseşti ascuns sub munţi de durere/Sufletul pur, femeia din mine ce te
ridică la stele”.
Ionescu
Cioată, vine în poezia „1 Decembrie” cu un îndemn pentru
români, ori unde s-ar afla, el fiind plecat de mai mulţi ani din ţară:
„Românilor de pretutindeni,/Iubiţi-vă-ntre voi ca fraţii,/Aşa cum vă iubiţi şi
ţara,/Şi Marea Neagră şi Carpaţii!//Românilor de pretutindeni,/Să nu-i uitaţi
pe-ai voştri fraţi,/Să nu-i uitaţi pe cei de-acasă,/dar nici pe cei ce sunt
plecaţi!//Şi ca să ştie-ntreaga lume/Că suntem un popor unit,/Cu holde multe
şi-ape line,/Suntem Carpaţi de neclintit!//Românilor de pretutindeni,/În astă
zi de sărbătoare/Îmbrăcaţi-vă-n tricolorul ROMÂNIEI,/Să duceţi veşti peste
hotare!”; tot cu un grupaj de 7 poezii prozaice se prezintă poetul lăpuşan Grigoraş Ciocan, poezii în care
preamăreşte locurile natale: „La Sălniţa pe Cetăţea/Eu mergeam adeseori/Mai
ales Duminica/Şi în zile de Sărbători.(...)//Eu sunt sus pe Cetăţea/E o
privelişte frumoasă/Voi sta jos şi voi mânca/E mai bine ca în casă.//Păsări se
văd zburând/Râul curge încetişor/Departe se-auzea tunând/Eu privesc cu mare
dor”.
Un alt tânăr care bate la porţile afirmării este Florin Dragomir. Din versurile lui se
simte fiorul dragostei dar şi cel al incertitudinilor şi întrebărilor care
există la aceasta vârstă: „Şi ce dacă sunt beat?/N-aţi mai văzut om îmbătat/De
parfum de femeie?/Cu surâsul virgin,/Uitându-se pe cer la stele?//În ochii ei
mari şi cuminţi/Cum se-oglindesc stelele fierbinţi...(Zeiţă sau Femeie); poeta Mirela Ispăşoiu mi-a reţinut privirea
la câteva haik-uri reuşite: „Cordon prin mijloc/Bărbaţii strâng prin cap
leg/Palton de lână” (Am) sau „vin fiert tămâios/miros a scorţişoară/vocea
camerei”; în antologie apare şi băimăreanul Vasile Dan Marchiş, cel care a publicat peste 120 de poezii în 25
dintre cele mai prestigioase reviste literare din România. Ne place stilul
inconfundabil şi originalitatea poetului
născut în Asuajul de Sus:”...Mă opresc brusc din scris.../Gramatica dă muzei
onorul în inima mea.../Scriu iar parcă duc muza cu o ricşă de cuvinte/în
castelul ei de inspiraţii./Văd gramatica destinului ca pe o festivitate
completă/cu verbe postate pe toate planurile/Acum scriu parcă ridic muza prin
toate aceste verbe/pe un tron de cuvinte de aur, lângă care/medici, jurişti,
clerici şi economişti/aşteaptă un verdict” (Regina mea).
Scriitorul Cristian
Gabriel Moraru, propune 6 poezii cu tema dată şi se întreabă: „O, unde sunt
iernile de altădată/Când dădeam zăpada cu magica lopată/Şi îmi frecam mâinile
de bucurie/Că ograda întreagă era aburie?” (Nostalgie); poeta băimăreancă
Aurelia Oancă ne reaminteşte despre iernile copilăriei şi despre „Aroma
galbenei gutui”: „Gutuia galbenă-n fereastră/Poveşti de taină ţine-n ea,/Despre
copilăria noastră/Şi despre mama ce cânta,//Încet şi dulce o colindă,/Despre
Iisus, pruncul trimis,/Ca focu-n vatră să se-aprindă/Şi lumea să devină vis”.
Poeta Corina
Gianina Popa este prezentă cu 3 poezii, din care am ales aceste versuri:
„Ce-s eu sau cine sunt?/O frunză îngheţată-n aşteptare.../O adiere ce în vals
mişcă un fulg.../Sunt raza ce brăzdează o cărare.../Ce-s eu sau cine sunt?/O
umbră în oglinda disperării.../Parfum amar, cu iz de fum.../Sunt ceasul
dinaintea vindecării.../Ce-s eu sau cine sunt?/O rană neînchisă,
chinuită.../Pictură arsă pe un rug.../Sunt pe pământ o parte dintr-o clipă...”.
Poetul Ioan
Romeo Roşiianu, aşa cum ne-a obişnuit în ultima vreme, ne propune 3
poezii-scrisori, acest gen literar inventat de poeţii paşoptişti (Asachi, I.H.
Rădulescu, Cârlova, Bolliac, Bolintineanu, Alecsandri sau Andrei Mureşanu):
„Scrisoare despre facerea lumii şi Dumnezeul iubirii”, „Scrisoare despre
Dumnezeul bunicilor mei”şi „Scrisoare despre Dumnezeul cuvintelor şi Dumnezeul
tăcerii”, ultima scriind-o în totalitate pentru frumuseţea ei intrinsecă:
„IUBITO, Dumnezeul cuvintelor se ascunde în tăcerea din ele/Iubito, Dumnezeul tăcerii
se ascunde dincolo de propria tăcere/împreună călător cu ei trec printre oameni
şi umbre în clipe de pripas/stau la rând să ating moaştele silabelor răpuse pe
altarul hârtiei şi nimeni nu ştie/trupul şi sufletul trebuie să fie una, Iubito
în liniştea în viaţa şi-n simţirea omului/n-avem două vieţi ca să risipim una
spun mereu la urechea trupului/cuvintele vin strârnesc în creierii obosiţi
tresărirea de-a fi şi pleacă/ în scurgerea lor de nicăieri spre niciunde aşa
îmi umbli şi tu desculţă prin gânduri păşind apăsat printre amintiri şi
speranţe/faci piruiete pe franjuri de suflet la marginea de răsărit a sângelui
meu/lupii tineri ai şoaptei urlă în haită dorinţa renaşterii-n cuvinte
sfinţite.//(Mai ştii când ţi-am zis că deşi Dumnezeu sălăşluieşte în fiecare
din noi El nu e întotdeauna Acasă?)//Aşa a fost, Iubito când ai lăsat mintea să
ia decizii împotriva trupului şi sufletului tău/când ai ieşit ca la paradă cu
toată garderoba de gesturi în stradă/de după norii răzleţi vântul se ascundea
să nu-l vedem noi când făcea plajă pe câmpiile solare/vorbeam cu Dumnezeul
cuvintelor şi îmi răspundea Dumnezeul tăcerii, Iubita mea/vorbeam cu Dumnezeul
tăcerii şi Dumnezeul cuvintelor mă inspira în toate clipele lumii/aşa a fost,
Iubito în ceasul în care scoteam la mezat singura viaţă avută în piaţa publică din
centrul mahalalei/mirosea a nimic şi nimicul strecurat printre oameni mirosea a
transpiraţie/de atâta stres, Iubito oamenii stăteau la farmacia din colţ ca să
cumpere pâine/la carmangerie se vindeau ciorapi şi mărgele/pe tarabele din piaţă
precupeţi neştiuţi etalau silabe goale şi stârneau pofta de viaţă şi-a fi.//(Mai
ştii că deşi lumea e rotundă eu mă învârteam în cerc în cartierul pătrat din
mijlocul oraşului?)//Aşa a fost, Iubito când în mintea mea obosită ai dat
năvală cu rochia ta de voal/era străvezie clipa era ceasul mai străveziu ca
secunda pierdută-n minut/în sângele meu s-a dat alarma de moarte din ceasul
naşterii mele/clipa dusă stă la temelia aerului încă nerespirat/fac de veghe la
căpătâiul luminii şi mă năpădeşte întunericul din toate părţile/Dumnezeul
cuvintelor s-a supărat pe mine pentru tăcerile mele îndelungi/Dumnezeul tăcerii
s-a supărat pe mine pentru că am vorbit prea mult...”
Poetul Radu
Ulmeanu, cu origini maramureşene, de loc din Vicea, oraş Ulmeni, este un
poet arhicunoscut, fondator de reviste, cu toate că acum locuieşte în Satu
Mare. Este prezent cu 4 poeme. Am reţinut din poemul „Un înger” aceste versuri
pentru dumneavoastră: „S-a îmbătat un înger de prea multă dragoste/şi umblă pe
pământ în clătinare,/cu cârji de flori se încovoaie spre umbra lui/pe care o
vede singur.//Atât de grele-i sunt picioarele încât atunci când calcă/pe umărul
vreunuia din noi simţim sub tălpă pământul/încet cum se retrage respirând
fiinţa/şi aerul devine un nămol de aur”.
Poeta Cornelia
Vaida ne propune un număr impresionant de poezii, 14 la număr. Am reţinut
pentru dvs. versurile: „Tu moarte hoaţă să iei seamă,/Să umbi-ncet pe-aici prin
vii,/Mai lasă umbra să ia formă-n sclipiri de inimii argintii.../Dar de te-oi
prinde printre oameni/Nepieptănată cum ţi firea.../Te-oi pădăii pentru
pomina,/Şi-n inimă-ţi sădesc iubirea!//Să vii încet şi jucăuşă/Aşa precum la
vechii daci.../Să faci mişcări de dans ghiduşe/În cântece cereşti aduse/Nu în
muţenie să taci...(Predicţie pentru viitorul morţii).
„Iarna sentimentelor” îndrăznesc să spun că este o
antologie de versuri valoroasă, atât
prin selecţia riguroasă impusă de
antologator şi calitatea versurilor în care se preamăreşte iarna, acest
anotimp care aproape a dispărut în zilele noastre. Este însă, şi o antologie a
sentimentelor, o condensare profundă a emoţiilor autorilor când avem o temă
atât de generoasă în faţa noastră: acest anotimp rece dar şi focul din faţa
şemineului, puritatea şi albul imaculat
al zăpezii dar şi îngheţul care poate fi de mai multe feluri! Felicitări
tuturor!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu