Mai zilele trecute am primit de la ţărmul Mării Negre două volume de poezii de la prietena noastră, a maramureşenilor - Garofiţa Jianu. De ce spun aceste cuvinte? Pentru că poeta constănţeană este prezenţă activă în proiectele literare maramureşene: ale Editurii „eCreator” manageriate de editorul şi poetul Ioan Romeo Roşiianu, în antologiile coordonate de poetul Vasile Bele, Nelu Danci şi subsemnatul, în Dialogul cultural de la Ulmeni a „Caravanei literare”.
Primul volum de versuri se numeşte „Ţărmul unui vis”, Editura „Pin” Iaşi,
coperta şi ilustraţiile sunt realizate de graficianul Mihai Cătrună, cu o
prefaţă semnată de Vasilica Mitrea şi Elena Volcinschi. Acest volum este al
IV-lea pentru poeta Garofiţa Jianu, precedentele fiind: „Iubita cu nume de
floare”, Editura „Coresi”(2017); „Iubirea mea îţi aparţine”, Editura „Liric
Graph” (2018); „Când visele prind aripi”, Editura „Liric Graph”(2018). Se pare
că poeta a iubit intens în 2018 deoarece propune cititorilor două cărţi de
poezie într-un singur an! După cum puteţi deduce din titlurile enumerate mai
sus, Garofiţa Jianu este o îndrăgostită incurabilă, minut de minut, secundă de
secundă (chiar dacă dragostea trăită la cote maxime îţi dă uneori bătăi de cap)
de persoana iubită, de mare, de frumosul din jur, de natură, de familie şi
prieteni, de ţara numită Românie.
Acest volum „Ţărmul unui vis” este tonic şi trist
uneori, prin versurile clasice propuse,
prin temele alese, prin versurile sincere, care ba mângăie, ba ard sau îţi
mistuie sufletul.
Prima poezie din volumul este „Vise în noapte”, în
care poeta ne arată că persoana iubită reprezintă începutul şi sfârşitul pentru
ea: „...Totul începe cu tine!/Un bărbat de poveste în poveste!/(...)Priveam
uimită, cum tu, cu un singur pas mi-ai cuprins/trupul într-o îmbrăţişare, care
nu avea nici o legătură cu/realul, cu ceva vulgar sau impus!/Mi-am rezemat
capul de pieptul tău şi lumea s-a oprit în loc.../Aş fi rămas acolo o
veşnicie!”.
Pentru poetă iubirea este un sentiment care îi
cuprinde cu putere toată fiinţa, aşa cum putem să remarcăm în poezia „Mai
ştii?”: „Mai ştii, cum e să uiţi, îndrăgostit, cât este ceasul?/Şi să te rogi
tăcut, ca timpul să-şi oprească pasul?/Mai ştii, că mi-ai lăsat ca amintire
ploi în suflet?/Mai ştii, cum e să porţi pe buze taina unui cântec?//Cum e, să
te topeşti în braţele ce te-adorau?/Clipelor noastre de iubire şi îngerii
cântau!”.
Apogeul dragostei, iubirea dorită, perfectă va veni
doar atunci când: „Vom atinge împreună secunda, când tu voi fi eu/O singură
inimă, plină de iubire vie, mereu/Veşnic mă va încălzi privirea ta
seducătoare/Dacă nu ai ştiut, acum ştii, îmi eşti unicul soare!” („Voi fi cu
tine”).
Tot iubirea este vibrează şi în poezia „Tu şi
eu...simplu”: „ Tu şi eu, atât de simplu, ne-am zâmbit fără să ştim/Că uniţi de
legea firii, împreună o să fim/Viaţa ne aşează-n forme după suflet şi simţire/Iar
noi doi, aşa cum ştim, suntem mare de iubire!”
Dar iubirea poate fi crudă uneori, neînţeleasă de
persoana căruia te dăruieşti, aşa ca-n poezia „Poate că...”: Vine-o vreme când
iubirea se destrămată-n mii de umbre/Când fantomele trecute îţi zâmbesc cu
tente sumbre./Visul meu dansează trist într-o noapte de cuvinte,/Ştiu că mă
iubeşti şi-o viaţă ai să mă păstrezi în
minte.//Mi-au plâns lacrimile toate într-un univers prea rece!/Îmi răsună ades
în minte: totul vine, totul trece!”.
Poeta Garofiţa Jianu, asemeni tuturor, s-a
îndrăgostit de Marea Neagră „vecina ei de cartier” şi reprezintă muza ei pentru
suflet: „Fata cu cosiţe spumă şi cu ochii puri albaştri/A înduioşat o lume, o
slăvesc pe cer şi aştri!/Ea, iubita despletită, capricioasă, neîmblânzită/Ne
priveşte fără teamă ştie cât e de iubită!//Ştie valul, tânguirea stelelor
căzute pradă/Simte marea, nemurirea ochiului ce vrea să vadă!/Spuma valurilor?
Doruri! O dantelă cu parfum/Poartă, pentru cei ca tine, ce renasc din propriul
scrum!” („Marea”).
Pentru iubire, poeta apelează de multe ori la
puterea divină, la Dumnezeu: „Dorul tău,
o torţă vie, drumul doar mi-a luminat/Dar tăria şi puterea numai Dumnezeu mi-a
dat!” („Doamna visurilor mele”) ori „Nu mă cert cu tine, Doamne, socoteala tu o
ştii!/Doar te rog, să faci minune, sufletul să îmi învii/Am murit atunci, odată,
şi mă doare încă rău/Numai Tu ştii adevărul şi respect cuvântul tău!” („Te rog
Doamne”) sau „Iubirea mea, dacă există Dumnezeu, atunci braţele mele te vor
alinta iar! Dacă puterea lacrimilor, din suflet, vor avea ecou în lumea îngerilor,
atunci tu, îmi vei fi iar lumină şi bucurie!” („Gânduri pentru noi!...”).
Mi-au plăcut mult şi poeziile în care se simte
fiorul patriotic, grija pentru destinul acestei ţări: „Flutură pe culmi de
veacuri trei culori pentru un neam/E stindardul, este semnul, pentru care-n
front porneam./Cercul care reuneşte toţi românii, ţara toată,/E mândria la
români să ţii steagul, chiar şi-o dată.//Roşul e scânteia vie, sângele ce-a
curs odată/Galben, spicele de grâu, mult râvnite-n lumea toată./Iar albastru-i
infinitul suflet dulce de român/Toate mă prezintă-n lume, cum am fost şi cum
rămânem” (Steagul tricolor”) sau „Ţara noastră nu se vinde, ea va fi mereu cu
noi!/E păstrată cu iubire şi cu sânge de eroi/Tot românul îţi va spune:
România-i ţara mea/Nu există compromisuri, tot străinul va pleca!” („Ţara
noastră nu se vinde”).
***
Cel de-al doilea volum de poeme la care voi face
referire se numeşte „Parfum de femeie”,
Editura „Pin” Iaşi, 2020. La sfârşitul cărţii, poeta Garofiţa Jianu are şi un
scurt Curriculum Vitae, din care am să rezum: S-a născut pe 24 februarie 1972
în Constanţa. După şcoala generală absolvă Liceul „Decebal” din Constanţa,
urmează Şcoala postliceală de Diriginţi de poştă şi Contabilitate primară şi lucrează
de peste 25 ani la Poşta Română.
A debutat literar în 20 mai 2017; are cinci cărţi de
poezie publicate, este membră în Cenaclul militar literar „Mihail Sadoveanu”, este
vicepreşedintele Asociaţiei culturale ASCIOR Constanţa, este director adjunct al
revistei culturale „Metafora”, este membră a Ligii Scriitorilor Români. De-a
lungul timpului a fost premiată la multe concursuri şi festivaluri de gen:
„Diplomă de excelenţă pentru poezie 2018 Revista Inspirescu”, „Diploma Doamnelor
Metaforei, eCreator Baia Mare”, „Premiul special c-dor Eugenie Botez – Clubul
Amiralilor 2019” Constanţa, „Premiul II –concursul World Poetas Assocition
2019”, „Marele premiu pentru poezie ERA REIWA Japan, 2019”, Premiul de
Excelenţă 2019 Liga Scriitorilor, ş.a.
Scriitorul Cornel Pulbere în „Gânduri pentru autor”
consemnează: „Continuând firul epic în panoplia poeziei despre iubire, Garofiţa
Jianu, în cuvinte şi mesaje de o rară sensibilitate artistică, ne spune că:...iubirea există şi va dăinui dincolo de
periplul uman, ca un drum fără sfârşit.Comentariile nu pot acoperi frumosul
iar respiraţia rămâne pentru câteva momente...în urma gândului”.
Despre volumul „Parfum de femeie” (parcă am mai
întâlnit acest titlu la prietena Daniela Vâlceanu dar şi la romanul lui
Giovanni Arpino, ca să nu mai vorbesc de celebrul film cu acelaţi titlu, cu Al
Pacino, film realizat în 1992, după un remake al filmului „Profumo di Donna”
din 1974, ceea ce nu-i scade cu nimic din valoare, ci, dimpotrivă, ne incită la
lectură!) editorul şi prefaţatorul volumului George Terziu afirmă: „Un volum de
versuri care uimeşte şi încântă prin spontaneitate şi parfum de femeie aşa cum ne prezintă în manieră personală, poeta
Jianu Garofiţa. Stilul inconfundabil al poetei, este o rapsodie, care aminteşte
de clasicii literaturii noastre care au cântat iubirea, în toate formele
posibile. O carte în care cuvântul iubire se contopeşte cu noţiunea de timp, un
timp care nu este mereu favorabil clipelor de tandreţe ne duce cu gândul la
Rochefoucauld care spunea şi cât timp iubeşti,
ierţi! Garofiţa Jianu ştie foarte bine că dragostea este spaţiul şi timpul măsurate de inimă (Marcel Proust).
Poeta noastră se interpune în conexiunea intersectării celor două repere:
iubirea ca mod de a supravieţui vremii şi durerii ce survine din iubirea
dăruită fără aşteptări”.
Poeta cu nume de floare, Garofiţa, forma
diminutivală a substantivului garoafă, aceea plantă erbacee ornamentală cu
frunze opuse şi liniare, cu flori de culori diverse şi cu miros specific,
plăcut (conform DEX) tipăreşte al cincilea său volum, unde tema fundamentală,
la fel ca şi în celelalte patru, este iubirea.
Cum există garoafe de câmp, garoafe de munte, garoafe
de grădină, putem afirma, fără tăgadă, că poezia ei este un IMN închinat
IUBIRII (în toate ipostazele şi formele ei), acestui sentiment nobil al omului bun!
Felicitări!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu