Provocări noi prin predarea on-line!

  Apariţia acestui virus, la început în China, iar din februarie 2020 şi la noi în ţară, ne-a schimbat practic viaţa fiecăruia dintre noi.

 Frica că această boală va ajunge şi în şcoala noastră, cu toate măsurile igienice  pe care le-am implementat, s-a atenuat doar când, în 11 martie am primit anunţul oficial că şcoala va continua în sistem on-line. 

Eu aveam clasa întâi, iar soţia mea clasa a IV-a. Clase foarte importante, pentru că în clasa întâi se învaţă scrierea de mâna, iar clasa a IV-a este clasa care face trecerea spre ciclul gimnazial.

Ne-am trezit în faţa unui necunoscut: cum vom reuşi să predăm restul materiei, cum vom face să-i învăţăm pe micii şcolari citirea şi scrierea literelor rămase, cum vom proceda, cum vor reacţiona părinţii, care nu au cunoştinţe pe tabletă. Eram conştienţi de rolul profesorului de lider pentru elevii săi, dar acum simţeam că şi noi aveam nevoie de susţinere şi ghidare, că suntem singuri în faţa  predării în acest sistem nou. Salvarea noastră a venit de la fiul nostru mai mare care a studiat informatica şi ne-a familiarizat cu predarea pe platforma zoom. Puteam să avem întâlniri de 40 de minute (gratuit) cu elevii noştri, să-i vedem şi auzim, să utilizăm şi tablă pe care puteam afişa orice. După trecerea celor 40 de minute, făceam 5 minute pauză şi intram la altă oră, şi aceasta se repeta în fiecare zi câte patru ore. Eram foarte încântaţi că reuşim să-i vedem, auzim pe elevii noştri, chiar dacă uneori reţeaua de internet mai cădea şi aşteptam echipa tehnică să vină să o repare.

Am căutat cursuri care să ne facă să stăpânim mai bine predarea on-line şi am participat la un curs organizat de Casa Corpului Didactic Maramureş numit „Utilizarea aplicației Google Classroom în colaborarea online”, un curs care ne-a prezentat platforma Google Classroom pe care lucrăm şi acum. A fost un curs benefic, aducându-ne siguranţa de care aveam nevoie pentru acest tip de predare. Anul şcolar s-a încheiat fără să ne mai întoarcem la şcoală, fără premierea elevilor care s-au străduit mult pentru a parcurge materia predată în acest mod. Ne-am simţit neîmpliniţi, stingheri şi frustraţi că nu am putut să le oferim premii şi cărţi celor sârguincioşi, zîmbete şi încurajări celor care au întâmpinat dificultăţi în a asimila cunoştinţele noi.

Luna septembrie a noului an şcolar ne-a adus la şcoală, cu mult entuziasm, dar frică totuşi de eventuale îmbolnăviri. S-au înregistrat şi printre colegi două cazuri de Covid -19. Aveam trei scenarii în care ne puteam desfăşura activitatea, şi la început am fost în cel verde. Respectam  distanţarea fizică, reguli stricte de igienă, şi totuşi comuna noastră, Mireşu Mare, judeţul Maramureş, a intrat în scenariul roşu, în luna noiembrie 2020, iar apoi pandemia a  făcut ca toate şcolile din ţară să intre la predarea online. De data aceasta eu aveam clasa a II-a iar soţia clasa pregătitoare şi clasa I, simultan. Dacă în cazul meu copiii ştiau deja citi, scrie, socoti, pentru ea a fost foarte greu, mai ales la început, să se facă înţeleasă de cei care abia păşiseră pe băncile şcolii şi de cei care învaţă cititul şi scrisul prin aplicarea metodei fonetică, analitico-sintetică, aceasta presupunând analiza unei propoziţii privind numărul cuvintelor, al silabelor, sunetelor şi literelor. De un real suport ne-au fost părinţii acestor copii, uneori, spre amuzamentul nostru, ambii părinţi stând în preajma copilului lor, având rolul de „sufleor”.

Pare prozaic şi simplu tot ceea ce am prezentat, dar doar cei care lucrează în sistem ştiu cu adevărat ce înseamnă pregătirea acestor lecţii, fiind „evaluaţi” nu doar de inspectorii şcolari, manageri (care ne cereau tot felul de situaţii: prezenţa, elevii care nu posedă dispozitive pentru conectarea la platforma Google Classroom, catalog electronic) ci şi de părinţi, care au putut să-şi dea seama că munca unui dascăl nu poate fi înlocuită de niciun mijloc de comunicare modernă, că munca noastră nu se referă la cele 4 ore petrecute la şcoală. S-a încetăţenit această falsă idee că un dascăl munceşte doar cât este prezent la şcoală, uitând că ai de pregătit lecţiile prin proiecte şi schiţe de lecţii, de corectat caiete, fişe de lucru, evaluări, şedinţe cu părinţii, planificări şi multe alte materiale didactice care îţi ocupă aproape tot timpul unei zile.

Aşteptăm  cu interes modul în care vom începe acest al doilea semestru, în 8 februarie. Mai mult ca sigur vom fi în scenariul galben, pentru că indicele de îmbolnăviri la mia de locuitori este în comuna noastră de 1,67. Asta înseamnă că ciclul preşcolar, primar şi clasa a VIII-a vor merge (fizic) la şcoală, ceea ce este un lucru benefic, pe care l-am aşteptat. Emoţiile reîntâlnirii vor fi mari din ambele părţi. Sperăm că va fi pentru un timp îndelungat, până la sfârşitul anului şcolar 2020-2021!

În aceste vremuri tulburi, să nu uităm niciodată că există o Mână care ne conduce paşii, să încercăm să fim întotdeauna buni şi înţelegători cu cei din jur, să putem suporta unele dureri, cum ar fi această pandemie, pentru că greutăţile ne vor face mai puternici, mai înţelepţi. Să nu uităm şi de noi, de ce se întâmplă înlăuntrul nostru, pentru că suntem şi noi până la urmă... oameni!

Multă sănătate şi succes în semestrul al doilea, elevi – profesori – părinţi!

Autori: Ana şi Gelu DRAGOŞ

Şcoala Gimnazială Mireşu Mare