Evenimentele tragice de la Târgu Mureş din martie
1990, conflicte provocate de forţe oculte, loiale preşedintelui Ion Iliescu şi
Securităţii ceauşiste, au deturnat sensul zilei de 15 martie 1848.
În fapt, orice revoluţie, că vorbim despre revoluţia
franceză din 1889, de revoluţia lui Tudor Vladimirescu, mai cu seamă de
revoluţiile din 1848, ajungând până la revoluţia română din decembrie 1989,
absolut toate revoluţiile au un scop nobil: câştigarea libertăţii.
Asta au urmărit revoluţionarii români, de la Nicolae
Bălcescu la Avram Iancu, de la Kossuth Lajos la Sandor Petofi. Din păcate, toate revoluţiile sunt
confiscate, toate mişcările sociale sunt deturnate. Revoluţia Franceză a deschis calea unei
dictaturi, a terorii iacobine, facilitând ascensiunea lui Napoleon Bonaparte.
În ciuda neînţelegerilor dintre liderii revoluţionari ai românilor şi
ungurilor, sau chiar datorită acestor neînţelegeri, Revoluţia de la 1848 a fost
învinsă peste tot, în toate ţările.
În ciuda ideilor moderne, Revoluţia din Transilvania
a trasat o nouă falie între români şi unguri. Au avut de câştigat Austria şi
Rusia. Aceeaşi moştenire cu gust amar a lăsat-o şi revoluţia română din
decembrie 1989.
Contruntările violente de la Târgu Mureş din martie
1990, au fost un efect al confiscării revoluţiei anti-comuniste de grupul lui
Ion Iliescu, şi nicidecum o târzie replică la neînţelegerile dintre liderii
maghiarilor şi liderii românilor din timpul revoluţiei din 1848.
Un an mai târziu, în anul 1991, s-a încercat reeditarea
conflictelor din martie 1990. La Satu Mare a fost o proastă punere în scenă a
violenţelor din anul precedent.
Publicaţia “Solstiţiu” a surprins spiritul acelei zile de 15 martie 1991
din Satu Mare. A fost un fel de comedie, regizorii făcându-se, practic de râs.
Dar evenimentele din acea zi, din Satu Mare, demonstrează fără tăgadă că între
românii şi ungurii din Satu Mare nu au existat niciodată confruntări violente,
ci de idei.
La Satu Mare, ca de altfel în toate zonele lucuite
de populaţii amestecate, mixte, confruntările sunt de ordin cultural. Principiul suprem care poate fi invocat de
fiecare dată, în orice epocă, este NU TE ATINGE DE CULTURA MEA. Cum zicea marele artist şi gânditor Aurel
Popp: „Ungurul să-şi facă propria lui cultură, românul pe a lui, evreul pe a
lui, neamţul pe a lui”. Competiţia
dintre neamuri este în primul rând pe cultură, şi abia în subsidiar pe
teritorii, pe economie, pe comerţ. Iată, de pildă în zilele noastre, hiper
magazinele, mall-urile au acaparat întregul comerţ. Le-au luat şi românilor şi
ungurilor şi şvabilor şansa de a ţine câte un mic magazin.
Când vorbim despre 15 martie vorbim despre ideea de
LIBERTATE. Maghiarii sunt cu un pas în faţă. An de an cinstesc această zi.
Bravo lor! Românii nu au decât 1 Decembrie şi 24 Ianuarie. Iată însă că 2021 a
fost declarat ANUL TUDOR VLADIMIRESCU. Se împlinesc 200 de ani de la lupta
pandurilor. Dar anul viitor se va mai sărbători? Noi, românii, nu avem
continuitate, nu suntem consecvenţi. Dar
dacă anul acesta se împlinesc 200 de ani de la revoluţia lui Tudor, anul viitor
se împlinesc 100 de ani de la moartea dr. Vasile Lucaciu. Ne vom pregăti de
marcarea Centenarului. Foarte probabil, Camera Deputaţilor, prin vocea
parlamentarilor ardeleni, va propune ca 2022 să fie ANUL DR. VASILE LUCACIU.
Dat fiind faptul că preşedintele consiliului
judeţean, primarul municipiului Satu Mare, prefectul judeţului, sunt maghiari
nu vor accepta ca Satu Mare să fie centrul, inima marelui eveniment? Nici
vorbă. Aşa cum românii acceptă şi participă an de an la spectacolul oferit de
maghiari în cinstea zilei de 15 martie, tot la fel vor participa şi maghiarii
la acţiunile dedicate Centenarului morţii dr. Vasile Lucaciu.
Păcat că din cauza pandemiei sătmărenii nu vor avea
ocazia să urmărească splendida defilare cu cai pe frumoasa stradă Ştefan cel
Mare, tropotind pe pavajele de acum peste o sută de ani.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
informaţia zilei Satu Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu