de Viorica Pârja
Miercuri, soarele ne-a zâmbit mai mult și ne-a
invitat să avem curajul să ieșim din cochilie! Așa că am pornit cu profesoara
Monica Cândea (cu care nu m-am văzut, față în față, de un an), să tragem în
piept aerul proaspăt și liniștea din Muzeul Satului din Baia Mare. Cocoțat pe
Dealul Florilor, Satul Satelor ne-a întâmpinat cu miros de primăvară și lemn
îmbătrânit de vreme!
Am urcat mai întâi la Biserica din deal, am
străbătut fiecare din cele patru zone ale muzeului: Maramureșul istoric, Lăpuș,
Chioar și Codru, am poposit în fața sau în spatele caselor, fiecare cu
poveștile ei, și am concluzionat că omului nu-i trebuie mult pentru a fi
fericit! Iar oamenii care, cândva, au locuit în aceste case sigur erau mai
fericiți decât mulți dintre cei care sfidează armonia și arhitectura.
Brândușile și-au despletit timide petalele, iar
ciripitul păsărilor este și el un semn că primăvara e aici! Locul acesta merită
conservat, iar grija pentru ca satul maramureșean să nu devină și el un muzeu
trebuie sporită. La ieșire am povestit cu Anamaria Nagy, la datorie, ca de
obicei. Am vorbit despre acțiunile care au avut loc în muzeu și de care ne este
dor. Apoi ne-am dat binețe, de la distanță, cu istoricul Ilie Gherheș, care
însoțea un grup de muzeografi de la Complexul muzeal Astra, Sibiu, una dintre
cele mai importante instituții etnomuzeale din România, veniți în vizită la
Baia Mare!
A fost o scurtă, dar plăcută călătorie pe un tărâm
magic. Un loc ideal care ne face să reflectăm mai mult și să nu uităm de
identitatea noastră etnoculturală, în conglomeratul adus de globalizare.
Vine, vine primăvara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu