Lupta de clasă și conflictele sociale

 Vorbim de fenomene sociale prezente în etape diferite ale evoluției societății românești. Ambele au ca suport teoretic ideologia marxist-leninistă, sursă de inspirație pentru partidele de stânga. Fenomenele au fost generate de aceleași ca­uze: apartenența proprie­tă­ții, distribuția inechitabilă a veniturilor și polarizarea societății, în bogați și săraci. În democrația capitalistă din pri­ma jumătate a sec. XX, formată din clase antagoniste, istoria consemnează mai multe evenimente specifice luptei de clasă. Conflictele țăranilor cu moșierii, grevele muncitorilor, din capitalismul patronat de partidele istorice, s-au datorat inechită­ților din societatea vremii. În comunism lupta de clasă s-a manifestat sporadic fără să afecteze întreaga societate. Formată din clasa muncitoare, țărănimea majoritară ca populație și pătura intelectualității, redusă numeric. Cu toate relele regimul a promovat unitatea, nu dezbinarea și învrăjbirea societății. În salarizare, între diferitele categorii sociale a păstrat echilibru, bazat pe criterii obiective și nediscriminatorii. Despre ele își pot aminti doar generațiile care au trăit și muncit în comunism. Autoritățile regimului s-au războit cu oponenții lui, proveniți din rândul burgheziei, chiaburimii și intelectualilor disidenți. După naționalizarea industriei și colectivizarea agriculturii, obiectul muncii luptei de clasă a dispărut. Au rămas teoria și ideologia, orientate în alte scopuri. Noua intelectualitate, în curs de formare, trebuia convinsă de superioritatea socialismului față de capitalismul muribund și aflat în stare de putrefacție. Mai trebuia să înțeleagă că groparul capitalismului va fi proletariatul și socialismul atotbiruitor. Prezicerile marxiștilor pe stil vechi, nu s-au adeverit și capitalismul nu a murit. După căderea comunismului ne-am trezit cu el la ușă și ne-a întrebat dacă suntem pregătiți pentru confruntarea cu noua democrație. Evoluția societății confirmă că la majoritatea capitolelor, democrația a rămas corigentă, sau repetentă. Structura socie­tă­ții s-a schimbat, dar în sens negativ. Clasa muncitoare nu a mai ajuns în paradis, deoarece democrația a obligat-o să muncească la străini. Calitatea muncitorimii de azi rămâne discutabilă. Țărănimea a îmbătrânit, sau a dispărut pe cale naturală. Mărturie stă peisajul dezolant al satelor ro­mâ­nești. Intelectualitatea școlită, în noua democrație, a devenit o clasă plină de analfabeți funcționali. Care asaltează și parazitează sistemul bugetar. Noutatea constă în apariția clasei politice, după chipul și asemănarea poporului. În democrația noastră, originală, după unele opinii, politicienii au făcut praf societatea și lupta de clasă echivalează cu mulțimea conflictelor politice și sociale. O societate dezbinată și polarizată este pe placul politicienilor, poate fi mințită și ușor manipulată. Capitalismul de cumetrie este un fenomen real, iar hibele societății românești au fost detaliate cu alte ocazii. Ce-i de făcut nu știu, dar vorba lui Lenin, societatea face un pas înainte și doi înapoi. Ce învățasem pe vremuri la școală, că în capitalism bogații vor fi și mai bogați, iar săracii și mai săraci este o realitate vizibilă. Rolul omului de opinie nu este să ofere soluții. Ele se află în mâna celor aflați la putere, iar dacă nu sunt în măsură să facă reglajele necesare, poporul nu are decât să intervină. Altminteri, democrația nu face două parale.

Prof. Vasile ILUȚ