Ce frumos e omul care
Încă știe să zâmbească,
Și deși sunt vremuri grele
Încă poate să iubească.
Cât de minunat e chipul
Ce surâde și-n durere,
Și prin felul lui de-a fi
Celor dragi le dă putere.
Deși valuri l-au lovit
Și-a trecut prin încercări,
Cât de minunat e omul
Ce privește către zări.
Iar când seara lin se lasă
El zâmbește chiar de-i greu,
Cât de minunat e omul
Ce se-ncrede-n Dumnezeu.
DE NELU DANCI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu