Ca în orice guvern de coaliţie, nu vor fi uşor de gestionat multiplele şi complicatele probleme apărute de la începutul pandemiei într-o ţară deloc pregătită politic pentru prevenirea crizelor. Şi nu au fost puţine crize în ultimii doi ani. Căderea guvernului Dăncilă, alegerile prezidenţiale din 2019, alegerile parlamentare din 2020, în urma cărora s-a format coaliţia PNL-USR-UDMR, spargerea coaliţiei, căderea guvernului Cîţu în urma unei moţiuni de cenzură, formarea unei coaliţii prin cooptarea PSD la guvernare.
Congresul PNL se poate încadra tot în zona crizelor politice din moment ce a dus la fracţionarea PNL.
Toate acestea pe fondul crizei sanitare, iar în ultima perioadă pe fondul creşterii preţurilor la energie, combustibil, materiale de construcţii, practic la toate produsele, alimentare şi industriale. Nu trebuie omise nici mişcările anti-vacciniste, tot mai radicalizate politic, tot mai agresive.
Mai rău de atât nu se putea. Poate doar un război, în sensul clasic al cuvântului, ar mai lipsi din acest haos internaţional, social, cultural şi economic, dar la graniţe se adună trupe ruseşti care vor atrage trupe NATO.
În acest context trebuie aşezată noua coaliţie de guvernare, nefirească ideologic, dar necesară în timpul unei crize de mare amplitudine aşa cum este cea pe care România o traversează acum. Cât va dura pandemia? Nu se ştie. Cât va dura criza economică? Cel puţin până la sfârşitul pandemiei.
În ciuda acestei realităţi palpabile, aşa cum peştele are nevoie de apă şi omul de oxigen, partidele, ca să arate că există, au nevoie de ceartă. Exemplul cel mai elocvent este AUR.
Fără protestele pe care le organizează un astfel de partid nu-şi justifică existenţa. Fără promisiunile din „pachetul social” al PSD, partidul lui Ciolacu nu poate fi perceput ca partid de stânga. Fără să arate că susţine investiţiile majore, PNL nu mai poate fi considerat un partid de dreapta.
Promisiunile PSD de creştere a pensiilor şi salariilor se bat cap în cap cu investiţiile PNL. Nu pot fi alocate fonduri într-o parte fără să nu se ia din cealaltă parte.
Dacă Marcel Ciolacu pare mai îngăduitor, Florin Cîţu declară război pe faţă. Nici mai mult, nici mai puţin, ca preşedinte al PNL, fostul prim ministru vorbeşte despre ruperea coaliţiei. Parcă la început s-a vorbit despre şapte ani de guvernare comună PSD-PNL, prin rotirea premierilor.
Cearta dintre partide este necesară, nu însă şi războaiele. Ceea ce face acum Florin Cîţu nu mai este ceartă, nu mai este dispută politică normală.
Dacă admitem că poziţia lui Florin Cîţu nu este o declaraţie de război adresată direct PSD-ului, ea poate fi încadrată la capitolul sabotaj. Fără îndoială, PNL traversează o criză de identitate şi clarificare ideologică şi doctrinară.
Interesant ar fi de aflat care este poziţia preşedintelui.
Până la urmă Klaus Iohannis este artizanul acestei coaliţii de guvernare. Fără acceptul său ar fi fost imposibilă acceptarea PSD-ului la guvernare.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu