Domnule Gelu Dragoş,
Vă trimit câteva gânduri de Ziua noastră națională spre publicare în limita posibilităților dumneavoastră editoriale. Să fiți binecuvântați cu înțelepciune! Doamne ajută!
Sebastian Cătălin Hogea, preot păcătos
Dragii mei, români nemuritori! Orice zi de sărbătoare este pentru noi un motiv în plus să ne dăm seama cât suntem de biruitori în tot ceea ce ne propunem. Marele nostru atu neînțeles de mulți a fost, este și va fi, faptul că ne dorim mai mult pentru suflet, decât pentru lumea aceasta. Așa am supraviețuit imperiilor ce păreau nemuritoare, popoarelor care au venit peste noi și care s-au dovedit nesatule. Așa ne-am ferit de lamele ascuțite puse în vârful cozilor de topor. În ciuda tuturor, am știut să ne formăm o armată demnă de mame și bunicuțe gata să înece cu lacrimile lor orice corabie umplută cu aroganță, nesimțire și lăcomie, ce a poftit să își arunce ancoră pe acilea, pe la noi. Tații și bunicii noștri nu au avut întotdeauna armele potrivite și îndestulătoare la îndemână, dar mintea și inima le-au fost generali strategici. Au plâns, au râs, s-au rugat, au huiduit, au făcut cu toții tot ce le-a stat în putință ca noi cei de astăzi să fim demni, puternici, cu credință la inimă și în parteneriat strategic cu bunul Dumnezeu. Nu au terminat ce aveau de făcut ca noi să ne simțim legați de ei. Avem mult de lucru, de sperat, de indurat, de bucurat și mai ales de iubit. Acasă sau în depărtare, "pielea de găină" se formează când auzi imnul național, când zărești tricolorul, când simți în gură slana cu ceapă și vinul fiert din bătătură, când îți pleci genunchiul în fața mormintelor părinților, când lacrimile de bucurie sau de tristețe îl fac și pe bunul Dumnezeu să plângă. Într - un cuvânt, suntem români și acest lucru ne este suficient în fața vremii și a vremurilor. La mulți ani, România noastră nemuritoare de acasă și din depărtări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu