PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Ateul, țăranii și...omul

 

1. „CINE EŞTI TU, OMULE? - Cunoaştem toate, numai pe noi nu ne cunoaştem... Cum se adună moleculele de se formează ţesuturile şi organele omului; cum colaborează conştiinţa cu celulele cerebrale; cum lucrează spiritul asupra organelor şi voinţa asupra corpului; cum se dezvoltă scheletul, muşchii, nervii şi organele simţurilor precum şi organele nutritive şi nervoase; care este misterul celulei sexuale şi al celulelor creierului; nevoile etice, religioase, estetice, viaţa interioară, afectivă şi morală; cum se naşte gândirea, inteligenţa, mirosul... şi multe, foarte multe altele.

Alexis Carrel (1873-1944),

chirurg, biolog francez, laureat al Premiului Nobel.

 

+ + +

 

2. „ŢĂRANII şi MUNCITORII sunt stâlpii României. De la dânşii să învăţăm a ne iubi patria! Fiind în raport necontenit cu pământul ţării noastre, ei ştiu a-l iubi şi cinsti! Pământul acela pe care zace cenuşa părinţilor lor, care suge, pe toată ziua, sudoarea ce le pică de pe frunte, din care răsare spicul de grâu ce le va da hrana lor şi a copiilor, acel pământ este pentru dânşii un obiect sfânt, de adoraţie. Ei, formează adevăratul popor; Ei şi hronicarii sunt două izvoare naţionale pentru trecut, prezent şi viitor.

Alexandru Odobescu (1834 - 1895),

scriitor şi om de ştiinţă român.

+ + +

 

3 „Un credincios apucase a trece cu barca peste un lac. Barcagiul era, din întâmplare, un ateu, care îl tot pisa pe omul nostru cu îndemnuri contra lui Dumnezeu, a Bisericii şi preoţilor. Credinciosul tăcea. Pe la mijlocul lacului, zise: - Uite cum se leagănă barca dumitale!... De unde ştii ce s-ar putea întâmpla? Eu cred că ar fi mai bine dacă am sări în apă şi să trecem lacul înot... O, nu!- răspunse barcagiul. În barcă avem toată siguranţa. Ar fi o nesocotinţă să lăsăm barca şi să riscăm trecerea cu înotul. - Ei bine - răspunse credinciosul - întocmai aşa aflu şi eu că tot mai bine e să rămân în barca Bisericii, decât să mă arunc în nesiguranţa valurilor apelor şi a valurilor vremii".

 Lumea fără de Dumnezeu, este o lume destrăbălată, o lume sortită eşecului; o lume care se împarte în bogaţi, săraci, creştini, atei, indiferenţi, cu alte concepţii; o lume care merge pe mai multe drumuri şi are tot atâtea ţinte. Dacă am avea o singură ţintă care este HRISTOS - CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA, lumea ar fi alta şi oamenii ar fi alţii. Ce folos că în istorie nişte atei, au dărâmat Bisericile din România şi  din alte ţări? Ele s-au ridicat înapoi dar cu alte cheltuieli, care tot de la popor se fac, dar cu vrerea lui Dumnezeu. S-au dărâmat la noi în România fabrici, uzine, instituţii vitale, spitale, ca nicăieri în lume, ca ulterior să se refacă sau să treacă în particular la tot felul de nababi hoţi. Ce folos că Maria Tereza şi  extremiştii unguri au ars şi dărâmat peste 300 de biserici şi mănăstiri? Ele s-au refăcut şi ne-au întârit şi mai mult. De ce oare nu se doreşte să fie omul-om, aşa cum a fost creat de Dumnezeu? Pentru că la urma urmei, că vrem, că nu vrem, tot în pământul din care am fost făcuţi vom merge, şi tot sub stăpânirea şi judecata Creatorului-Judecător vom fi. Cu Dumnezeu-Creatorul, la timona vaporului vieţii noastre vom reuşi să ajungem la ţinta dorită. Altfel, ştiţi ce s-a întâmplat cu constructorul Titanicului care a spus: „Nici Dumnezu, nu-mi poate distruge vaporul meu", şi... la prima ieşire în larg, totul s-a făcut praf. Nu ne putem lua la trântă cu Dumnezeu, domnilor cugetători ai aceste lumi. Până atunci, să ne aducem aminte de ce ne spunea Sfântul Ardealului: "CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE".

 

P.S. Cu adevărat Dumnezeu nimic nu iubește, fără numai pe cel ce petrece întru înțelepciune. Ea este mai frumoasă decât soarele și decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături cu lumina, înțelepciunea o întrece. Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înțelepciunea rămâne nebiruită în fața răutății” (Înțelepciunea lui Solomon cap. 7, vers. 28-3).

 

Prof. Olimpia Mureșan-LSR Maramureș

Preot Ilie Bucur-LSR Mureș