Iarna și furtuni karmice
Pe ponorul singuratic
A-nceput să ningă iar
Noaptea cade enigmatic
Pe hotar.
Înălțând o scară lunii
Să coboare peste albul singuratic
Viscol alb în dans sălbatic
Trena lui i-o poartă-n urletul fieratic
Lupii-n haite firoase, în Gerar
Prin omătul de cleștar
Strălucind sub clar de lună
Ei dau buzna-n nopți haine
Sub eclipse, pe la stâne.
Colo jos în scocul morii
Pe sub copcă, printre țurțuri
Valurile încătușate
În sărutul iernii aprig
Tânguiesc pe roata morii
Și se zbuciumă amarnic.
Din înalt Roșia lună
cu obrazu-i fantomatic
Își ascunde ochiul fatidic
Cu fâșiile cernite
din veșmântul rupt al sorții
Magnetismul său malefic
În eclipsă printre stele,
trasând magic prin astral
Vrăjitor pe cerul nopții
Tulbură pe astrogramă fluxul Karmic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu