POETUL VASILE DAN MARCHIȘ ESTE PUBLICAT ÎN RECENTUL NUMĂR/ DECEMBRIE 2021 AL PRESTIGIOASEI REVISTE ”ARGEȘ” Această publicație a mai încadrat 16 poezii din creația poetului amintit în numerele din iunie 2020, noiembrie 2020 și respectiv din aprilie 2021. Toată stima și considerația acestei reviste condusă de personalități din elita culturală a țării!
CORBUL
Din firul lung al amiezilor fierbinți
anotimpul ca păianjenul și-a țesut a foametei ie
cu care capturează nobila câmpie
Prin arșița timpului, simțămintele agricultorilor
văzul și gândirea astrologilor
ca soarele au devenit un întreg înșelător,
ca tinerețea florilor,
ca iubirile de dorul minunilor
Of, soare, căiește-te să știm ce stimăm
și ce binecuvântăm!
Să știm ce iubim
și ce prețuim!
De foamete mă frige soarele
când intru ca-n legendă în țarina pustie
Intru precum în istorie
plânsul împăratului după bogăție
În țarina pustie ca-n legendă am intrat
dar sunt în actualitate ca cel ce a înviat
Să-mi alung sinistra-mi monotonie aș vrea,
nu fugind în lume cu sau ca un iepure de câmp
ci să-l atrag pe ”urechilă” în cursa mea.
Prin instinctual antic al ființelor moderne
neîmplinite
ce amână marile migrații,
un corb capturat impardonabil
mă îngână motivabil, aproape omenește:
Crrrr…crrrrr…!!!
Această ”croncănitură” pentru mine
e cursa gramaticii în care pot doar să huidui:
”Huoooo, huoooo, corb căzut în plasa mea fără
folos
în loc de iepure sau fazan
sau de substantiv comun mai delicios…”
Subtil contemplam aripile acestei păsări
să nu par suspect
Corbul mirându-se pe mine
dădea din aripi ca semn de evadare, de migrare
întrebându-se probabil ce aștept?
Doream să-i spun că mâinile goale
dacă nu intră în contact cu ceva
pot face doar semne, fie de încurajare
sau de disperare
Pe lângă toate acestea
aripile,
chiar dacă nu intră în contact cu nimic
pot să zboare…
Îi arăt corbului că mâinile chiar dacă sunt goale
când intră în contact cu ceva
devin salvatoare…
Redându-i astfel zburătoarei marea eliberare...
de Vasile Dan Marchiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu