Puterea şi opoziţia s-au mutat în guvern

 

Era previzibil că PSD şi PNL se vor aşeza pe poziţii diametral opuse în chestiuni fundamentale. Probabil niciodată nu s-a văzut atât de clar ce înseamnă un partid de dreapta şi ce înseamnă un partid de stânga.

Criza economică, pandemia, situaţia internaţională, nu împiedică PSD să-şi impună cu forţa „pachetul social”. Nu contează că nu este de unde, dar PSD cere creşteri de pensii, salarii, alocaţii, ba chiar şi pensii speciale pentru primari.

Totul pentru voturi, totul pentru menţinerea bazei electorale.

Nu poţi fi social-democrat dacă nu eşti populist.

Pe de altă parte, PNL s-a trezit abia acum să arate că este un partid de dreapta. Câtă vreme a fost la guvernare alături de alt partid de dreapta, cu USR, şi de asemenea cu UDMR, ca formaţiune ce face parte din familia popularilor europeni, Florin Cîţu, ca premier, nu s-a arătat a fi un atât de vajnic susţinător al ideilor de drepta. Reformele au stagnat, au întârziat sau nici n-au fost începute.

De exemplu PNL putea începe restructurarea uriaşului aparat de stat. Putea demara o reală reformă a sistemului juridic. Putea încuraja mediul de afaceri. De dreapta în intenţie, populist în practică, PNL a pierdut ocazia de a aşeza România în rândul ţărilor în care politicile guvernelor de dreapta şi-au pus definitiv amprenta pe modul de funcţionare a economiei, pe stratificarea socială. Mecanismele economice devin inutile atâta vreme că nu sunt corelate cu protecţia socială.

S-ar părea că odată intrat la guvernare, PSD a adoptat deviza „cere şi ţi se va da”. În acelaşi timp, nici PNL nu stăpâneşte instrumentele prin care să-şi susţină politicile de reformă. De exemplu acum se opune introducerii taxei de 1% din cifra de afaceri pentru firmele cu un rulaj de peste o sută de milioane de euro. Asta ar însemna o taxă de un milion de euro la o cifră de afaceri de o sută de milioane de euro. Un mizilic. Recent se discuta la nivel internaţional despre o taxă de 15% pentru multinaţionale. Pentru că prin inginerii financiar-contabile reuşesc să îşi ascundă profiturile.

În România marile companii nu au nicio componentă socială şi culturală. Externalizarea profiturilor multinaţionalelor se pare că nu intră în preocupările lui Florin Cîţu. De asemenea fostul prim ministru liberal nu pune nici problema supraimpozitării muncii la aproape jumătate. Din nenorocitul de salariu minim statul ia aproape jumătate.

Guvernul Cîţu nu s-a atins nici de pensiile speciale, nici de aparatul bugetar, nu a desfiinţat nici secţia specială.

PSD şi PNL sunt două săbii pe care preşedintele Klaus Iohannis vrea să le pună în aceeaşi teacă. Tot preşedintele a fost cel care le-a ascuţit, pentru ca apoi să-i aţâte pe unii contra altora.

De fapt, PSD şi PNL au acum o singură preocupare: să profite electoral de pe urma bugetului. Va reuşi preşedintele acum să împace cei doi tăuraşi?

Mai există o variantă privind relaţia dintre PSD şi PNL. PNL şi PSD în realitate nu se ceartă, ci fiecare partid îşi face campanie electorală potrivit valorilor şi principiilor după care se  conduc. PSD se dă mare susţinător al defavorizaţilor, în timp ce PNL se preface că susţine mediul de afaceri.

Odată cu intrarea PSD la guvernare, pe scena politică se petrece un fenomen ciudat. Confruntarea dintre stânga şi dreapta nu se mai face între putere şi opoziţie, ci în interiorul puterii. USR are impresia că a rămas principalul partid de opoziţie, când în realitate PSD a rămas în continuare în opoziţie, dar în acelaşi timp are acces şi la resurse.

În acest joc PNL şi-a rezervat rolul clovnului, al fraierului. Conduce, dar nu guvernează, are primul ministru, dar nu are frâiele puterii. Nici în guvern, nici în parlament. Popularitatea partidului, încrederea în PNL, scade pe zi ce trece. Sondajele îl aşează în marja de sub 20%. Aşadar, a făcut pasul spre un partid mijlociu spre mic. Îl despart, potrivit ultimelor sondaje, doar două procente de AUR. În acelaşi timp, USR a fost devansat de acelaşi partid de amatori.

Unde este dreapta care votează constant un preşedinte de dreapta? Dacă s-ar organiza alegeri anticipate PNL şi USR împreună ar întruni până-n 30 de procente. În urma unor alegeri anticipate ar rezulta o majoritate PSD-AUR.

Prin urmare, PNL nu este interesat de alegeri anticipate. Dacă nu-şi permite alegeri anticipate înseamnă că nu va da PSD-ul afară de la guvernare, aşa cum ameninţă tot mai firavul  politician Florin Cîţu. Fostul prim ministru trebuie să înţeleagă că, din cauza nepriceperii lui, puterea şi opoziţia s-au mutat din parlament în guvern.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş