Rãspuns la ancheta Observatorul - Anul 2021 a fost secvența de timp în care l-am cãutat pe Dumnezeu

Invitația revistei Observatorul, prin prietenul Dumitru Puiu Popescu, de a rãspunde la întrebarea: Ce a însemnat, pentru fiecare dintre noi, anul 2021 si ce asteptãm de la anul 2022 ?

M-a pus pe gânduri.Când a trecut și anul acesta? Nici nu am avut timp sã-l simt.

Cu grija sã nu mã îmbolnãvescde Covid, am scris tot timpul la calculator.
La inceputul lui ianuarie am publicat romanul „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz între realitate și poveste” apãrut la Editura CASA CÃRȚII DE ȘTIINȚÃ. Cluj-Napoca, 2021.
Au fost zile în care m-am bucurat. A fost bine primit de criticã.
Apoi, fãrã întrerupere, am lucrat la un roman despre Valeriu Gafencu, lucrare ce face parte din seria “Sfinții închisorilor. “ Sper ca în 2022 sã vadã lumina tiparului.

Datoritã acestei epidemii, pe care o consider un rãzboi biologic îndreptat împotriva omenirii, am stat mai mult în biroul meu de lucru, citind și scriind.
Am avut mult timp sã meditez asupra apariției vieții pe pãmânt. În special al omului.
Mulți istorici ai religiilor, pânã și Mircea Eliade, s-au întrebat dacã este cineva acolo Sus.
Rãspunsurile au fost diferite. Majoritatea concluzionând cã religia vine din mintea omului, adicã tocmai din Celula lui Dumnezeu, pe care îndrãznesc s-o numesc așa.
„Dumnezeu îºi exprimã dorinþele prin prejudecãþi”. Spunea Mircea Eliade.
Dar prejudecãþile le fac oamenii.
Și atunci? Nu ne rãmâne, decât, sã tragem concluzia cã, de-a lungul mileniilor, creierul uman s-a dezvoltat în asemenea mãsurã încât am cãpãtat conștiința de sine.
Însã, e necesar sã dãm înapoi alte milenii pânã la „ciorba primordialã” a oceanelor.
Atunci, în aceastã “ciorbã “, a luat naștere prima celulã vie care s-a transmis din generație în generație a omului, pe care o purtãm fiecare, ce prin procese chimice, s-a transformat în conștiința de sine.

Omul primitiv, sãrac în cunoaștere, a început sã își spunã întrebãri.
Existã cineva care l-a creat și a construit universul? Acest prezumtiv “necunoscut”, acest „ceva” l-au denumit Dumnezeu. Omul și-a mai pus întrebarea, dupã ce ne sãvârșim, arzând ca o lumânare, asta sã fie totul sau mai urmeazã și altceva?
Și acel “altceva” cum este, cum va fi?

Tot ce ne înconjoarã, în vastul univers a fost creat de o putere de dincolo de noi, pe care uni o numesc Dumnezeu și care continuã sã fie interesatã de creația sa
Datoritã acestui necunoscut a luat naștere religia.
Ceea ce descoperim din ritualurile funerare timpurii în mintea omului de atunci existã credința cã cel mort se întoarce în lumea de dincolo, cea a spiritelor, lumea paralelã cu a noastrã, nevãzutã, reversul lumii în care trãim pe pãmânt.
Era perioada când scrisul nu se inventase.
Era perioada în urmã cu mii de ani înaintea erei noastre, un termen ce încerc sã-l explic.
Calendarul pe care îl folosim acum, este calendarul global, el a fost folosit și conceput de creștinism în secolul al VI-lea dupã Hristos, demonstrând cât de mare a fost influența religiei în istoria omenirii.. Biserica Catolicã a fost una din cele mai mari puteri de pe pãmânt, încât a pus bazele calendarului pe care lumea încã îl folosește.

Nașterea lui Hristos a marcat Anul Unu. Pot sã specific, privind unele practici religioase ce dateazã de circa 130.000 de ani înainte de era creștinã și sunt legate de felul în care strãmoșii noștri își îngropau morții, cã ei erau convinși cã moartea nu este decât trecerea într-o lume fericitã.

A existat de-a lungul mileniilor, un grup important în istoria religiilor, care au ghicit existența unei lumi de dincolo sau, mai precis, destinația sufletelor plecate.
Cei care au fãcut parte din acest grup au povestit cã au vizitat lumea de dincolo sau cã au fost vizitați de spiritele celor plecați. Aceștia au rãspândit mesajul primit. Ei au atras mulți adepți.
Care credeau în cuvântul lor și au început sã trãiascã potrivit preceptelor propovãduite de aceștia.

ASTFEL A LUAT, ÎNCET, ÎNCET, MARELE SPECTACOL AL SLUJBELOR RELIGIOASE: Prin acești profeți sau înțelepți s-au nãscut noi și noi religii.
Aceste povești ale profeților, la început a fost transmisã pe cale oralã, dar, cu trecerea anilor povestea este așternutã pe hârtie. Apoi devine, cum o numim astãzi, Sfânta Scripturã sau scrierea sacrã, pe care azi o numim BIBLIA: Cartea Sfântã!
Aceasta a devenit cel mai puternic simbol religios. A fost scrisã de oameni ce îi putem urmãrii pe parcursul istoriei. Cartea a devenit o imensã punte ce unește clipã cu veșnicia.
Cu eternitatea. Mircea Eliade spune despre aceastã perioadã:
„Dacã nimic nu e real, dacã totul e o creație gratuitã și absurdã, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existența noastrã n-ar mai avea nici o semnificație și nici o valoare. Am fi definitiv pierduți”

Istoria religiei este, practic, istoria vieții acestor profeți. Și învãțãtori și a ideilor pe care ei le-au inițiat, dar și a scripturilor (din latina târzie scriptura, din latinã, act sau produs al scrisului, din scriptus) care au fost scrise despre ei. Printre primii profeți a fost Moise, fondatorul religiei iudaice.
Însã, niciun profet nu a vorbit despre Celula lui Dumnezeu. Sã fi fost prea mult pentru înțelegerea lor?
…Și conștientizând zicerea lui William Shakespeare: “Munca asigurã demnitatea omului “, am lucrat la un roman despre orașul natal, Drãgãșani, intitulat “Oglinda de apã “, aluzie la mitul lui Narcis.Sper cã în anul în care vom intra sã-l public.

Cu toate interdicțiile privind adunãrile publice datoritã epidemiei, multe filiale, 39 la numãr, ale Ligii Scriitorilor Români, organizație profesionalã pe care o conduc, au inițiat multe acțiuni culturale, lansãri de cãrți și reviste, spectacole de muzicã și poezie..
Evidențiez filialele conduse de Dan Teodorescu din Iași, cea din Rm.Vâlcea, Timișoara, Arad, Craiova, care editeazã o interesantã revistã “Constelații diamantine “, redactor șef fiind Doina Drãguț, filiala din Cluj-Napoca, condusã de Iulian Patca, ce editeazã reviata “Agora literarã “ etc.

De când am ajuns la vârsta înțelepților munteni mi-am pus, mereu, întrebarea:Existã un Dumnezeu? Sunt ortodox și acesta este pentru mine este o divinitate pe care îl numesc Tatãl nostru.Și…cu toate acestea îmi pun întrebarea dacã existã vreo dovadã de netãgãduit a existenței lui Dumnezeu.

Cunosc cã cercetãrile științifice au descoperit o Forțã Universalã care au denumit-o Energie Universalã.Aceastã energie strãbate întreg spațiul infinit.Ea nu este monopolul unei singure persoane.Ea este totul în tot și aparține întregului univers, implicit tuturor oamenilor.
Aceasta acționeazã asupra tuturor oamenilor fie cã ne dãm seama sau nu.Eu și ceilalți pãmânteni nu ne dãm seama ce este aceastã Forțã.
Ea este omniprezentã, și o gãsim în toate lucrurile și în toate ființele.
Îmi dau seama cã este principiul și substanța ce ne îngãduie sã trãim, sã ne mișcãm, sã gândim, sã avem propria noastrã viațã.
Acest Principiu Divin, pe care îl denumesc așa, sãlãșluiește în interior în lucruri și ființe și impregneazã totul, orice formã de viațã și orice experiențã.
De aceea, am constatat cã pânã și materia are memorie.
Aceastã Energie Divinã este veșnicã, fãrã moarte, fãrã început și pãtrunde tot. Acum îmi dau seama cã de aceea în Bisericã se spune cã sufletul dãinuie veșnic.
Aceasta probeazã existența divinitãții interioare în fiecare formã.

Aceastã Divinitate în exterior nu o gãsim. Poate nu existã.
O gãsim și o simțim prin folosințã în noi prin Celula lui Dumnezeu, cum scriam în douã eseuri în primãvara anului 2021.

Iisus a zis: “Înainte chiar de a cere, eu vã rãspund, și când vorbiți vã aud. “
Mã gândesc cã atunci când rostim cuvântul într-o ordine precisã și logic, ceea ce am exprimat ne aparține, ne revine imediat.
Nu existã nici timp și nici spațiu. Se știe cu precizie cã prefecțiunea nu a putut fi creatã, deoarece ea a existat dintotdeauna și existã.Prin urmare, folosid vorbele și frazele potrivite, gândurile potrivite și acțiunile potrivite, orice cuvânt se supune acestei mari influențe vibratorii- la început gândul format în Celula lui Dumnezeu din creierul nostru și apoi cuvântul ce-l exprimã.

În Biblie ne spune: “La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul însuși era Dumnezeu. “ Este exact ce scriam eu în eseurile de acum o jumãtate de an.
Cuvântul se formeazã în Celula lui Dumnezeu din creierul uman, și însuși acesta era Dumnezeu.Adicã Dumnezeu este în Celula Lui din creierul nostru.În aceastã logicã, trebuie sã învãțãm cã tot ce este negativ- gând, sentiment, cuvânt și faptã- le reținem energia în ființa noastrã. Cum rostim o vorbã negativã, noi risipim energia purã și perfectã a Celulei lui Dumnezeu. Acasta fiind însãși Dumnezeu. El este în noi.

Iatã cum înțelege Iisus aceastã problemã:”Voi sunteți Dumnezeu și fii ai celui Prea Înalt. “Pornind de aici, înțeleg cã Dumnezeu nu are forma unei ființe omenești.Dumnezeu este aceea Putere Inteligentã Supremã ce strãbate fiecare materie, formã și fiecare atom din univers.
Atunci când vom înțelege aceastã Putere Inteligentã Supremã, omul va ajunge sã fie aceastã Putere. Aceasta este Împãrãția lui Dumnezeu în care fiecare ne-am nãscut, iar când vom înțelege acest fenomen, omenirea va face parte din Împãrãția lui Dumnezeu.

Aducându-mi aminte de ce spunea Seneca Lucius Annaeus: “Munca este alimentul sufletelor nobile “, încã de pe acum mi-am fãcut un plan pentru anul 2022.
Dacã voi fi sãnãtos, fiindcã în 13 iunie voi împlini 80 de ani, cu ajutorul scriitoarei bibliotecarã Liliana Moldovan din Târgu Mureș vom lucra la volumul doi al cãrții ““Scriitori despre opera și personalitatea scriitorului Al.Florin Țene “, iar, referitor la Liga Scriitorilor, voi continua sã sprijin filialele sã editeze cele 19 reviste în care vom publica creațiile literare ale scriitorilor români aflați pe meredianele lumii, fiincã, vorba lui Seneca: “Pe noi ne pot ajuta nu numai cei care sunt, dar si cei care au fost. “

Aflându-ne în preajma Nașterii Domnului Iisus, îmi cer permisiunea sã public aici o poezie dedicatã acestui eveniment sãrbãtorit de lumea creștinã.

Iisus s-a nãscut
Se aprinde-n inimã lumina
Coborând în noi de Sus.
Când sevele întãresc tulpina
Se naºte-n suflete Iisus!

Albeste zãpada cântecu-n copaci
Înseninând cerul spre apus,
Când umblã Mosul cu cadouri în saci
Se naste-n suflete Iisus.

Colindãtorii croiesc cãrãri prin lunci
la porþile din sat oprind în apus,
Când din Tainele Porunci
sub o stea s-a nãscut Iisus!

Se aprind în brazi lumânãri
Vestind minunea venitã de Sus.
Colindãtori din patru zãri
Ne-anuntã cã s-a nãscut Iisus!

Iar, în pragul Anului Nou doresc revistei Observatorul și sufletului acestei publicații Dumitru Puiu Popescu și familiilor de români de pretutindeni tradiționalul La Mulți ani! Sãnãtate, alãturi de speranța cã vom scãpa de acest “rãzboi” biologic prin care trece omenirea.

Floarea Candea