Semnal editorial, autor Vasile BELE

 

VIOLETA BOBOCEA & IONICA BANDRABUR

ANTOLOGIE DE POEZIE INTERNAȚIONALĂ.

TABĂRA DE VARĂ „GRAI ROMÂNESC",

DUNAVĂȚUL DE JOS, TULCEA - 2019

 

„Nu întoarce iarna din drumul ei

chiar dacă glasul toamnei și ruga

frunzelor căzute

te vor implora să le cuprinzi pe toate

în versurile tale.

Nu opri durerea să transforme

suferințele în lacrimi calde,

plânsul va elibera sufletul și va transforma

picăturile în cântec.

Nu lăsa cerul fără stele aprinse,

ele sunt felinarele nopților,

când visele prind aripi și dispar

în zorii zilei"

este, dragii mei prieteni, un citat din poezia „Poetul" (p. 11), care îl numesc motto-ul acestui semnal editorial, pe care mi l-am propus a-l citi și semnala editorial în acest „uichend". Din dor de poeți! Din dor de poezie, deși respir și trăiesc împreună cu ea. Din dor de prieteni. Din dor de Dunavăț, acolo pe unde m-au purtat pașii literari în acest mijloc de an, 2021. Din dor de Olga Văduva (Grigorov) cea care este principalul organizator al Taberei literare de la Dunavăț. Departe, drum lung, „manânci o pâine, până acolo", vorba românului (poate chiar mai multe, zic!), până în celălalt capăt de lume, până la Tulcea, dar, credeți-mă că aș merge și pe jos, la o adică. Sincer...

Mulțumesc, Dunavăț, pentru clipele de emoție trăite, aici!

Mulțumesc, Dunavăț, pentru ospitalitatea găsită aici!

Mulțumesc, Dunavăț, pentru că mi-ai dăruit atâția prieteni și atâta prietenie!

Mulțumesc, Dunavăț și Olga Văduva (Grigorov) pentru răsfățul zorilor și culoarea nuferilor, pentru gustul peștelui și clipele de folclor autentic pregătite drept momente surprize, pentru cei care au poposit aici, preț de câteva zile...

Mulțumesc, Dunavăț și Olga Văduva (Grigorov) pentru toate cele dăruite și pentru organizarea impecabilă a acestei tabere literare, iată, aflată la a patra (sau a cincea?) ediție!

Olga Văduva (Grigorov) te-ai întrecut pe tine! Ne-ai răsfățat în cel mai dulce frumos! Ne-ai dăruit totul, iar noi nu putem decât să îți mulțumim. Dar nu oricum, ci rostind o rugăciune pentru sănătatea dumitale, rugând pe Bunul și Dreptul Dumnezeu să te aibă în pază și ocrotire.

Dar nu despre Tabăra literară din acest an vreau să povestesc. Nu! Deși, mă voi ține de promisiune. Cei care au fost în această tabără, știu că am făcut o promisiune, în fața tuturor. Promisiunea de a întocmi un volum-document al taberei, ediția 2021, suportat financiar integral de „proaspătul pensionar", ajuns la Dunavăț. Mărturisesc faptul că deja am început pregătirile pentru acest volum, dar mai am nevoie de sprijinul Dumneavoastră, a celor care ați participat la acest proiect literar, în această tabără, ediția 2021. Puțini sunt cei care au răspuns pozitiv rugăminți mele de a trimite materialele lor - impresii, gânduri, păreri, urări. Încă sunteți în grafic, dar mai fac un apel de a colabora dacă doriți, știind că trebuie să ne încadram în niște termene. Dar, vorbim!

Acum, spre bucuria mea, mă aflu în fața primului volum de acest fel. Un document-istorie, a taberei literare de la Dunavăț, ediția 2019. O bucurie imensă pentru că astfel de lucrări și lucruri trebuie să rămână scrise în istoria literară, nu doar în emoțiile de suflet și din suflet. Felicit ideea și îmi ridic pălăria în fața celor care au trudit ca acest eveniment literar-cultural să rămână, „urmașilor, urmașilor noștri!", vorba voievodului.

Este vorba despre scriitoarele Ionica Bandrabur (Slănic-Moldova, BC) și Violeta Bobocea (Buzău, BZ) - trudind în culegerea materialului (materialelor), tehnoredactare, corectură, concepție volum, album foto, dimpreună cu organizatoarea taberei literare, Olga Văduva (Grigorov). Reverență, doamnelor! Mii de mulțumiri pentru această minunată lecție și realizare literară. Ridic pălăria în fața Domniilor Voastre.

Este cel mai minunat lucru făcut și gândit, pentru a arăta lumii și celor care nu cred în cuvintele calitate și valoare, sau chiar celor care cârcotesc pe ici pe colo, pe la colțuri, despre unii și despre alții. O realizare extraordinară. Un document sensibil și valoros. (P.S. Nu știu dacă eu mă voi ridica la valoarea Dumneavoastră, dar voi încerca!).

Cu bucurie imensă pentru realizarea-document, cu respect pentru toți cei care au participat în această tabără, cu prețuire și apreciere pentru colectivul de redacție al acestui volum. Moral, mă simt dator de a trece în revistă întreaga echipă ce a reușit întru elaborarea acestui volum.

Felicitări, Dumneavoastră: Raluca Popescu (corectură), Vasilica Oprea și Mihai Cătrună (tehnoredactare), Elena Zamfir (redactor de carte), Mihai Cătrună (grafică și copertă), Trandafir Sîmpetru (editor carte), Ionica Bandrabur și Violeta Bobocea - coordonatoarele volumului antologic - „Antologie de poezie internațională. Tabăra de vară Grai românesc", apărut la Editura Liric Graph, Făurei, 2019, 162 p., ISBN 978-606-8835-59-4.

Tabăra literară s-a desfășurat sub sigla asociației, „Grai românesc - Tabăra de vară", organizator principal poeta Olga Văduva (Grigorov) - un promotor cultural din elita personalitățile literare contemporane.

„Nu risipi orele prin deșerturi fierbinti,

doar o clipă i-a trebuit vântului

să șteargă urmele tălpilor

arse de neliniști.

Nu privi în urmă nicio secundă,

oprește-ți pasul și admiră

clepsidra cuvintelor nerostite!",

este continuarea poeziei „Poetule"(p. 11), ce aparține poetei Olga Văduva (Grigorov), organizator și coordonator al acestei tabere literare.

„Tabăra de creație Grai românesc - La porțile Deltei, 5-7 iulie 2019, la Pensiunea Peștișorul din Dunavățul de Jos, județul Tulcea. Mulțumesc pentru experiențele pe care le-am trăit, pentru că fiecare dintre ele m-a învățat câte ceva. Iubesc natura și oamenii, incurabil îndrăgostită de ape, plante, păsări, răsărituri și apusuri de soare! Dragostea pentru natură e ceea ce ne leagă, admirația pentru Delta Dunării este ceea ce ne unește. Sunt mândră că m-am născut pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, împletite cu verdele bălților, unduirea sălciilor, unde se întind covoare de nuferi albi și galbeni, iar liniștea ireală este acompaniată de țipetele pescărușilor și spartă de orăcăitul broaștelor, prinse în lupta de supraviețuire cu șerpii de apă, cu lișite, cormorani, cu egrete sau cu pelicani", ne mărturisește organizatoarea taberei, Olga Văduva (Grigorov).

O descriere superbă ce emoționează și te atrage spre aceste locuri. Oameni simpli dar autentici, locuri și fapte ce fac înconjurul lumii. Rostesc acestea gândindu-mă la caracterul de tabăra literară internațională, având în vedere că printre participanți se remarcă prezența poetului Hussein Nhaba, din Irak, președintele Asociației Culturale Italiene. Alăturat poeziei, „Poetule" stau și alte repere literare poetice: „Femeie" sau „Delta Dunării", câteva poze document, dar și mărturisirea organizatoarei, din care am citat o frântură de suflet.

Violeta Bobocea, un extraordinar dascăl al școlii românești, recunoaște că este „Doar o pasăre-n zbor..." și că datorită unui „Suflet fragil", va asculta cum crește nufărul și „Șoaptele Dunării", într-un frumos „Zbor spre infinit", pentru că în finalul spațiului acordat, Domnia Sa, Violeta Bobocea, să lanseze un „Strigăt", pentru că:

„Pasărea de foc s-a stins

Într-o zi de vară,

Uitase să spere, uitase să cânte;

Un foșnet, un murmur de ape,

O ploaie de lacrimi

În strigătul mut

Și totul pare pierdut

În vârstă, în noapte" (p. 24).

„Tabăra de creație Grai românesc a unit destinele multor poeți în lumea stihurilor, ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine, nu numai pe plan artistic, literar, dar și uman. Acest lucru ne-a unit și mai mult. Ne-am dat seama de talentul fiecăruia, dar și de fantezia creatoare, de har și sensibilitate", (p. 18).

Cu „Un gând de dincolo de ape", ne surprinde plăcut și sensibil, coord. Ionica Bandrabur, mărturisindu-ne că: „Dacă m-aș întoarce în timp să retrăiesc din nou emoțiile zilelor de 5-8 iulie 2019, aș face-o cu mare bucurie și aceeași plăcere ca atunci când totul a început pe peronul gării din Galați, cu anunțul ce vestea venirea trenului București-Buzău- Galați, la ora zece și patruzeci de minute. Doi oameni, poeta Violeta Bobocea și soțul acesteia, cu sufletele frumoase și fețe zâmbitoare m-au făcut să întind brațele cu cea mai mare sinceritate, oferindu-le o caldă îmbrățișare de bun sosit pe meleagurile dragi mie".

Și frumoasă poveste-descriere-jurnal continuă în frumosul stil al prietenei Ionica Bandrabur. Bonus, ne bucurăm de poemele: „O ultimă înclinare" și „Ah, de nu mă alungau în grabă!".

Felicitări, pentru această minunată realizare.

Felicitări, pentru întreaga activitate literară desfășurată în spiritul valorilor și al calității. Dor de voi, oameni minunați! Dor de îmbrățișarea voastră. Sperăm să trecem cu bine peste toate acestea care deocamdată ne obligă și ne restricționează. Doamne ajută!

Liliana Badea, prezentă și Domnia Sa, în această și, implicit, în volum. Ne dăruiește poemul: „Ne ține Dunărea uniți". Am avut bucuria să ne cunoaștem și personal. Tot în această tabără, doi ani mai târziu. Ne leagă din prima clipă o prietenie sinceră și chiar ne-am înfrățit, legându-ne, câteva luni mai târziu, frați de cruce, fârtați, și surate, dar asta este o altă minunată poveste literar-folclorică, pe care a consemnat-o istoria.

Dumnezeu să vă aibă în pază, dragi prieteni - fârtate Octavian și surată Liliana.

Gheorghe Bucur, om de-al locului, (con)semnează în: „Grai românesc - în Delta Dunării", următoarele: „Ceea ce mi se pare deosebit de important este faptul că ideea dominantă, evidențiată mai ales în poezie, a fost aspirația constantă a omului către frumos și fericire și că scrisul, arta, în genere, sunt un mijloc esențial de ascedere către ideal, prin care se oferă ființei speranță spre împlinire".

Și, uite cum, ajungem și la oameni care au fost și, din păcate, nu mai sunt. Sunt în inimile noastre. Sunt în gândurile noastre. Le-am promis neuitare. Le-am promis nemurire, chiar dacă... Anca Maria David, fie iertată! Ați văzut importanța acestui volum? Aici, sunt oameni care nu mai sunt! Anca Maria David! I-au rămas gândurile și sinceritatea lor. I-a rămas privirea și zâmbetul de pe buze. Au rămas bucuriile acelor clipe și veșnicia emoțiilor.

Îmi vine să strig să se audă până la Slănic-Moldova (BC): „- Să fii a lui Dumnezeu! Ionica Bandrabur, să fii a lui Dumnezeu!", iar ecoul (muză) să îmi citească gândul și sufletul și să ducă până la Violeta Bobocea, în Buzău, același strigăt, dedicat Violetei Bobocea: „- Să fii a lui Dumnezeu! Violeta Bobocea, să fii a lui Dumnezeu!". Ați făcut un lucru excepțional. V-ați asumat o responsabilitate, un risc dar v-a văzut Dumnezeu. Și v-a dat putere și ocrotire.

„La Dunavățul de Jos,

am cunoscut oameni frumoși,

veseli, calzi și inimoși,

am povestit și-am dansat,

am cântat șim-am recitat,

cu poezii ne-am hrănit,

peștele l-am prăpădit,

mămăliga s-a gătat,

Delta noi am traversat,

nuferi i-am admirat,

pelicanul l-am văzut,

cormorani cu pește-n gât,

lebăda cea grațioasă își ducea bobocu' acasă".

Câtă dreptate ai! Cât adevăr! Câtă frumusețe și bucurie în gândul Domniei Sale. Drum lin, printre printre stele și îngeri! Promitem neuitare!

De la Brașov, Florentina Danu, zice că, „Mi-ar plăcea să vă mint", dar ea este prea cuminte să ne mintă. Și, Florentina Danu nu minte!

„Aș vrea să mint,

Dar pot minți eu, oare?

(...)

Cu zâmbetul pe buze

Noi, am făcut echipă

Cu muzica și dansul

Ne-am îmbrățișat,

Iar poezia apei

Pe toți ne-a fascinat...

Mi-ar plăcea să vă mint,

Dar, pot minți, eu, oare" (p. 57).

Pentru Florentina Danu, întâlnirea cu Delta Dunării a fost precum un miracol. Un vis împlinit. Motiv de a rosti: „A fost odată ca niciodată!" dar și „Renasc în fiecare dimineață cu tine!" (p. 58).

Scriitoarea Angela Dumbravă, ne mărturisește o „Poveste cu iz de baltă, prieteni și clipe de frumos", dar și că: „Empatia dintre oameni are legile ei. Dumnezeu are grijă să îți trimită în cale oameni care să te ghideze în momentele-cheie din viață sau să petreci un anumit timp împreună. Mie mi s-a întâmplat de multe ori să leg prietenii cu persoane pe care le cunoșteam prima dată, dar cu care mă simțeam de parcă ne știam de-o viață".

Adevăr adevărat, doamna Angela Dumbravă. Am simțit și eu. Vă mulțumesc pentru prietenie. Mulțumesc pentru sinceritatea Dumneavoastră. Vă prețuiesc și vă apreciez enorm. Sănătate multă.

Corina Junghiatu, o bucureșteancă talentată, ne dăruie, „Din ghergheful creației" gânduri adunate în vers.

„Un veșnic regal

Curge amurgul în vene celeste

Deasupra-mi perpetuă operă

Luna brăzdează în tainice astre

O capodoperă

Țipăt de graur între două tăceri".

Camelia Soare Manea, „Pe muzică", ne propune un superb și emoționant poem. Beethoven, cu „Odă bucuriei", un Ravel cu „Bolero", un Vivaldi cu „Cele patru anotimpuri", sau un Verdi cu un „Nabucco"... pentru ca înspre finalul acestui minunat poem să rostească: „La poarta Cerului a pus doina din care noi ne tragem seva".

Scriitorul Hussein Hussein Nhaba, Irak, se destăinuie astfel: „La Carnavalul poetic din Delta Dunării am întâlnit respect, bucurie, cuvinte minunate, un loc al păcii... M-am simțit de parcă aș fi fost în mijlocul familiei mele, unde toți mă respectă... fac tot posibilul să mă facă fericit".

Pentru Mirela Necula, Delta Dunării este o „magnifică poveste". Stă mărturie poemul „În Deltă unde stele curg bogate". Ținuta a fost un „veșmânt duios în privirea ce romanța învie", iar destinul a fost marcat „cu evlavie".

Cine suntem noi? Uneori „suntem unici în aventura care bucură privirea", alteori suntem „chintesența din romanul nostru nostalgic". Suntem acei care „aducem iubire și finețe cu firea", dar suntem și „stihuitorii cu scânteia divină din toată omenirea". Superb! Îți mulțumesc pentru aceste clipe de frumos dăruite.

Cornelia Nicolaș, din Brăila, a fost, în această tabără, „Pierdută în visare".