Zicea
cineva că literatura e„ lumea iluziilor”/formă de manifestare artistică/text
scris cu valoare morală și estetică- și că poezia „își are farmecul prin sentiment...”și
să nu uităm că suntem ființe spirituale într-o lume materială.
Vindecarea orbului din naștere s-a făcut prin
faptul că Dumnezeu a venit spre om, pentru a noastră mântuire, pentru a ne da
lumina cea adevărată. Dumnezeu a creat lumina. El i-a
redat lumina orbului, i-a dat vederea-fiecare om e un proiect unic al lui
Dumnezeu. Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu!
Considerăm că și una
și alta din aserțiunile de mai sus sunt adevăruri general valabile și
abordabile.
Prin scrierile sale- Vasile Dan Marchiș este un poet care
caută lumina, pe Domnul, acceptă credința strămoșească, ne îndeamnă să
descoperim fiecare că toate lucrurile sunt create de Domnul /Iisus Hristos/-Salvatorul
și Mântuitorul Nostru; un poet care ne îndeamnă să redescoperim bunul simț, valorile
creștin-ortodoxe, naționale și identitare-descoperite în poezie
printr-un limbaj simplu și direct- scriitorul reprezintă în acest mod un om al
cetății Maramureșului.
Poezia Confesiunea poetului nevăzător este un dialog
al muzei cu omul scriitor (în cazul acesta cu un poet nevăzător în căutarea
luminii lăuntrice):
„Am crezut și la fel cred și acum în Tatăl Ceresc.
nu pentru că văd
ci pentru că mi l-am închipuit
pe Domnul
și mi-l închipui și acum
că a fost și este mai presus de toate: nepipăibil!”
Mulțumirea adresată Creatorului, recunoștința-floare rară-în
poezia Memoria picioarelor:
...„știind că doar acest picior odată dăruit
mă va întâmpina
în adevăratul sens al cuvântului
pe drumul recunoștinței...”
Se întâlnesc unele „cuvinte cheie” care brodează-n
jurul lor o mulțime de idei trezind sentimentele apartenenței la un popor
anume-la cel creștin-ortodox român!. Acestea sunt: Dumnezeu, Golgota, Iisus
Hristos, Lazăr, Biblia(e) , Mântuitorul Nostru etc.
Lirismul poeziilor e dat de o înlănțuire logică a cuvintelor
până la un moment dat, apoi se relevă sensul ascuns al textului scris - ca o
concluzie- punctează ideea biblică trecând-o printr-un filtru de personaliate
împreună cu acele cuvinte cheie care sunt simboluri ale credinței, și, ca să
fie mai convingător, poetul actualizează
ideea biblică de la care s-a pornit ca-ntr-o „predică poetică”. Astfel
zbuciumul sentimental vine din trecut, ajunge în prezent și merge spre viitor, acesta
e și sensul tradiției!
Adrian Papahagi: „În sensul său absolut, tradiția este o
memorie și o idee, într-un cuvânt, o conștiință colectivă, alături de datoria
de a transmite mai departe.”...și a îmbogăți tradiția cultural religioasă.
Regăsirea inocenței, a „copilului din tine” în poezia
Copilașul regăsit:
„Atunci prin instinctul matern și antic
al omului modern neîmplinit
care amână ceasul judecății,
copilașul a fost luat în brațe de bunica lui...
„-Dragul meu, ești teafăr?”
Copilașul, lăcrimând puțin, a spus:
„-Nu-s prea multe lucăriile pe care mi le-a lăsat mama,
Dar sunt toate de zăpadă!”(a se înțelege că aceste jucării
sunt șubrede, trecătoare ca și zăpada/dar/tradiția/trecutul va dăinui în
memoria copilașului„regăsit”).
În condițiile în care lumea e lipsită de valori-trezirea
identității naționale și a volorilor umaniste este un act de îndatorire
patriotică. Se întrevede acest lucru în poezia Fără garanție 2-:
„Dau un ochi pe un fascicol de lumină
Cu ochiul ager ce-mi rămâne
pot lua în vedere exercițiul mântuirii
să-l perfecționez
să devină întregul care
ar fi acceptat în afară de viață
în schimbul acelui drum fără întoarcere.”
Poetul rămâne puternic ancorat intelectual și duhovnicește în
tradiția morală creștină și în inocența copilărie; -bunătatea, lumina, credința
sunt ideile transmise.
Știind că al nostru corp e un depozit de energie și dacă ar
exista o lege bazată pe cele zece porunci biblice general acceptată și
respectată, atunci ar fi o lume mai înțelegătoare, mai bună.
Prof. OLIMPIA MUREȘAN-Asociația Scriitorilor-Baia Mare, Maramureș, Ulmeni, decembrie,
2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu