Aventura lui Cherecheș

 

Până în urmă cu câteva zile, orașul nostru a lăsat impresia că este un loc liniștit, unde nu se întâmplă nimic deosebit. Evenimentele mediatizate au fost puține și trecute cu vederea de majoritatea cetățenilor. Deși aventura fostului primar a pus orașul și județul într-o lumină proastă, pentru o perioadă nedeterminată le-a scos din anonimat. Prilej oferit opiniei publice de a-și schimba părerea despre meleagurile maramureșene. Prin urmare, județul în care harta țării atârnă în cui, pe lângă folclor și tradiții unice, are primari destoinici, pregătiți să păcălească legea și autoritățile. Mai mult, fugarul și-a făcut-o cu mâna lui, a dat ocazia mass-mediei de la centru să-l toace zile la rând, nonstop și sistematic, ca la carte. Legat de evadare, pe fostul primar nu-l văd capabil de scenarii sofisticate, demne de un personaj gen Al Capone, cu origine moroșană. Nu le iau apărarea celor care s-au năpustit asupra lui, însă acuzațiile lor se bazează pe o sentință judecătorească și decizia de a da bir cu fugiții din țară. În ideea că și alți concitadini ar putea gândi la fel despre haiducia lui Cherecheș, am propria părere. În cele trei mandate, nu i-am dat votul și l-am perceput doar în calitate de primar al orașului. Observațiile mele au vizat starea unor clădiri aflate în paragină sau într-un stadiu avansat de degradare. Care de-a lungul anilor nu și-au găsit o destinație utilă comunității. Din ce cauză, ar fi trebuit să explice băimărenilor fostul primar nu acum, ci la timpul potrivit. Într-o vreme, a pus gând rău garajelor dintre blocuri, însă pentru a evita o posibilă revoltă a proprietarilor, ulterior a renunțat la prostie. Interesat de imagine și publicitate, în presa locală a valorificat tot ce a avut la îndemână. Nimeni nu contestă realizările din sectoarele bugetare administrate de primărie sau modernizările făcute în zonele centrale ale orașului. Numai că, ele s-au făcut din bani publici sau alte sume, nu din averea primarului. După cum gândesc, cei care-l apără nu fac decât să încurajeze corupția. Persoanele alese în demnități publice și administrative au obligația să lucreze în folosul comunităților păstorite. Nu în propriul interes. În momente dificile, nici încercările de a induce în spațiul public stări afectiv-emoționale personale nu dau rezultate. Educația aleasă, primită în pruncie de la părinți, îndeosebi de la răposatul tată, contrazice comportamentul fiului. Lui Cherecheș i-a plăcut să fie lăudat. În urmă cu câțiva ani, într-o emisiune la un post TV local, moderatorul mi-a sugerat că la sfârșit ar fi bine să-i mulțumim primarului. Firește că am refuzat, însă atunci am înțeles că o parte din presa locală este subordonată primarului. Ulterior, în spațiul public a circulat ipoteza că jurnalistul s-a sinucis din cauza deteriorării relației cu primarul. Cu toate că pe seama lui Cherecheș se vor țese multe legende, drumul lui spre închisoare rămâne neclar și ridică multe semne de întrebare. Faptul că a avut probleme cu legea s-a știut de multă vreme, nu era o noutate. Circul cu socrii, mama și judecătoarea incoruptibilă nu a apărut întâmplător. Mai ales că, în urma unui denunț, fugarul făcuse o drumeție în ospeție la închisoarea din Gherla. Atunci opinia publică a fost informată în legătură cu motivele condamnării. Dar la ultima sentință, pe ce bază a primit cinci ani de închisoare cu executare? Dacă procurorii nu sunt întrebați, încât să răspundă în limitele impuse de transparență, opinia publică nu are cum să cunoască adevărul. Despre isprăvile lui Cherecheș, făcute de-a lungul anilor, detalii aș fi dorit să aflu din media locală, nu din Cluj sau București. Alte comentarii nu-și au rostul. De la TV, am aflat că evadatul a făcut avere din șpaga încasată de la patronii unor firme abonate la contracte cu primăria. Bine, dar consilierii locali, în mandatul lor, să nu fi știut nimic că primarul încalcă legea? În primăria unui oraș, reședință de județ, sunt departamente conduse de oameni școliți cu atribuții și responsabilități bine stabilite. Dacă aceștia au știut de nereguli, de ce demnitatea nu i-a îndemnat să rupă tăcerea? Nu, pentru că în mentalul românilor, povestea sabiei și a capului plecat este tradiție ce vine din istoria neamului. Mai mult, înseamnă că în primărie, fostul primar a instaurat dictatura personală, nu a legii. Dacă în aventura sus-numitului sunt implicate structurile de forță cunoscute ale statului, ele trebuie trase la răspundere. De cine, se știe, însă este nevoie de curaj. Oricum în familia lui Cherecheș, bogăția și politica s-au mâncat pe pâine. Numai că, la un moment dat, ele devin boli cronice și pot dăuna grav societății.

prof. Vasile ILUȚ