CAMELIA BOȚ: ZBOR SPRE ÎNÃLȚIMI – ÎNSPRE INIMA CITITORILOR

 

„După o lungă perioadă de timp, în care mă zbăteam să-nțeleg și să descifrez arta poetică, arta care ardea-n străfundul meu, am ajuns la concluzia că nu știam absolut nimic despre aceasta. Fiindcă sunt un caracter perfecționist, nelăsând nimic la întâmplare, învățând de mică, faptul că nimic nu este imposibil, am căutat soluții la problemele mele, iar în urma dialogurilor cu anumiți autori, am decis să creez un grup în care să ne dezvoltăm literar”, sunt primele mărturisiri, sincere, ce aparțin întru totul coordonatoarei acestui proiect literar, numit metaforic: „Zbor spre înălțimi”.

În fapt, am preluat citatul din cuvântul de început al coordonatorului de antologie Camelia Boț, numit chiar așa: „Descrierea proiectului literar – Zbor spre înălțimi”, propus în cuprinsul volumului ANTOLOGIE A GRUPULUI LITERAR DE POEZIE, care se va îndrepta spre lumină și tipar, în câteva zile. În spatele acestui proiect, Camelia Boț – director editorial al Antologiei, fondator revistă și grup literar „Zbor spre înălțimi” – are o echipă puternică și curajoasă, formată din: Florentina Tunaru (Savu) – coordonator secțiune „Tinere talente”, Daniela Konovală – redactor, Mihaela Vaida (Avram) – redactor-șef și tehnoredactare, Relu Popescu – administrator grup literar și corectură text, Lorand Coc – grafică și Mirela Cocheci – redactor, coordonator-literar artistic și grafician/pictură. Felicitări, tuturor colaboratorilor pentru munca depusă la elaborarea acestui volum!

În ordinea includerii în volum, iată-i pe toți cei cuprinși:

Camelia Boț – cu un grupaj de poeme, interesante și profunde. Aș aminti doar poemele – „Aș pleca, dar…”, „Un nou început”, „Drumuri” sau „Unde să m-ascund?!”.

Relu Popescu (Viorel Poenaru) - participă în acest volum cu un grupaj de cugetări și aforisme. Iată câteva exemple: „Poezia înseamnă emoție, restul sunt doar cuvinte” sau „Nepăsarea prietenilor, atrage interesul adversarilor”. Superbe. (Eu, chiar în aceste zile, mă ocup, la rugămintea unui bun prieten, de un volum cu maxime, cugetări, aforisme, pe care abia aștept să îl finalizez).

Mirela Vaida (Avram) - debutează literar, în anul 2018, în volumul colectiv – „Colț de rai literar – Antologie din scrierile poeților și prozatorilor tecuceni”. Cu o interesantă și rodnică activitate literară, Mihaela Vaida (Avram), participă la acest proiect cu cele mai proaspete poezii. Mi-a atras atenția, poemele „Anotimpuri”, „Pomi înfloriți” și „Sărutul lumii”, poeme cu mesaje profunde, din care dau un exemplu:

„Să fugă orice gând de semnul întrebării

Și orice îndoială să piară din privire.

Sărutul lumii fie un hoț adus schimbării,

Când plata o va face întreaga omenire”.

Florentina Tunaru (Savu) – prozatoare, poetă cu vers alb și vers clasic, nuvelistă, romancieră, cronicar prin excență, coautor în volume colective, colaborări cu ziare și reviste (on line și tipărite), redactor la publicații importante, cu numeroase premii și diplome la concursuri, membru L.S.R și U.Z.P.R, Filiala Olt, ne propune, pentru acest volum, un scurt popas literar, de o sensibilitate aparte.

Este vorba despre participanții la concursul organizat lunar, de grupul „Zbor spre înălțimi”… premianții fiecărei luni. Sunt 12 participanți/premianți, echivalentul celor 12 luni dintr-un an. Din mărturiile autoarei Florentina Tunaru (Savu), aflăm cu claritate cum s-a făcut includerea lor în acest volum… „în ordinea în care au fost premiați lunar”. Eu, din iubire și respect pentru poezie, le-am citit creațiile și îi felicit pe fiecare în parte. Îmi dau seama că a fost o muncă istovitoare și laborioasă, care a necesitat acribie și obiectivitate.

Iată-i pe premianți: Cristina Tunsoiu, Daniela Konovală, Iancu Cătălin, Maria Poiană, Eduard Bucium, Doina Moritz, Ica Gărgălie, Cristina Ghidar Greuruș, Elena Coca Mahalu, Nely Vieru, Pande Ionuț și Marian Florentin Ursu, pentru ca în finalul acestui semnal editorial, autoarea să concluzioneze, astfel: „Drumul a fost lung și deloc unul ușor dar acum, la final, putem afirma cu certitudine că a fost unul frumos și ne putem mândri cu fiecare poet în parte. Am învățat multe unii de la alții, am crescut și ne-am dezvoltat împreună și consider că acesta a fost unul dintre cele mai frumoase avantaje ale noastre, concurenți și administratori”.

Aduc felicitări tuturor celor care au participat la acest proiect!

Mirela Cocheci – „premiată la diverse concursuri, obținând mențiuni și distincții”, președinte ASCIOR – filiala Petroșani, propune câteva poeme dintre cele mai recente. „Să plouă peste țară”, „Cuvânt, apus și răsărit”, „Orpheus”… mi-au captat atenția. Mesajul poemelor este puternic încadrat. Eul liric prezent și susținut. Poemele sunt precum o chemare… a cuvântului spre lumină, a gândului adâncit în taină și totuși întrupat în adevăr… în definitiv avem o exprimare liberă a gândului care-și cerne libertatea.

„Din stările

fără de stare,

din nopțile

cu nevisare,

din semne

ce-mi urlau în minte,

din miile

de necuvinte,

Din zori

cu gene nedormite,

din mii

de pagini răsfoite,

(…)

 Din toate

mi-am zidit un scut

și aripi albe

mi-au crescut,

le-am adunat

pe toate-n vers

făcând din ele

 Univers”, (poemul „Univers”).

Te felicit pentru ineditul poetic, pentru frumusețea și originalitatea cuvântului dăruit, nouă, cititorilor.

La secțiunea „Tinere talente”, îl avem prezent pe tânărul Paul Andrei Rîpă, cel care avea să debuteze literar la doar 11 ani. Cu toată dragostea și sinceritatea, pentru curajul său, acest copil merită felicitat, apreciat și susținut. De susținere și sprijin se bucură din plin, Nicolae Toma (U.Z.P.R.), făcându-i un meritat „Laudatio”. Prima sa poezie este dedicată tatălui său și este scrisă în limba italiană – „Il tuo compleanno”, („Ziua ta de naștere”), cu care participă la un concurs literar, obținând locul secund pe podiumul învingătorilor.

Poemul premiat este cuprins și în paginile acestui volum. Emoționant. Pentru un copil, poemul este prin excelență, unul deosebit. Am citit cu maximă atenție și celelalte două poeme incluse în volum – „Riflessioni d’albero vivente” – („Reflectările copacului viu”) și „Fiocchi di neve” – („Fulgi de nea”). Minunat copil care ești… scrii mult mai matur decât mulți alții pe care i-am întâlnit în drumul meu prin literatură. Bravo! Zboară. Visează. Fii matur, dar rămâi la copilărie și copilărit. Urmează-ți „zborul spre înălțimi”, pentru că meriți acest lucru. Ești o lecție de emoție. Ești o lecție de poezie. Să nu renunți la acest drum. Este unul al bucuriei și al eliberării de multe și din multe. O să crești mare – (și în literatură, evident!) și îmi vei da dreptate. Aleargă după vise și lasă culorile de curcubeu să-ți fie muze, precum „Fulgi de nea”, dăruiți aici.

Ana Maria Petrache – cea care „pășește cu timiditate pe drumul literaturii”, (afirmație susținută de criticul literar Nicolae Toma (U.Z.P.R.), un alt exemplu de curaj. Bravo, celor care pun umăr la susținerea și sprijinul tinerilor. Este un moment înălțător să ai forța necesară pentru a-ți face cunoscute opiniile literare sau frământările de suflet. Ana Maria Petrache, în tot curajul ei, a avut norocul de a întâlni în drumul său oameni minunați. Un astfel de om este și Camelia Boț – cea care a inițiat-o și i-a susținut drumul literar. Surprinde în poemele poemele și, din punctul meu de vedere, promite. Dacă este să fac o apreciere în ceea ce privește abordarea tematică, afirm cu asumare, că aceasta are un rol covârșitor în existența literară a poetei, deja devenită celebră. Poemul „Și îi omorâm din nou...”, este un poem-manifest… fragilitatea „câmpului de luptă”, țese durerea „și-o spaimă neîntreruptă”, când liniștea auzului este atrasă de zgomotul inconfundabil al unei puști, aflată în misiune, pentru ca în final (versul 4), „Cad morții precum stropii din cerul de cristal”.

Expresii sau cuvinte, precum: „sânge”, „groaza cea de moarte”, „lupte nesfârșite”, „glonțu’ atinge pieptul”, „moartea cea tăcută”, „umbră moartă”, „suflet pustiit”, (din poemul „Și îi omorâm din nou…”), „toamnă rece”, „se leagănă agățat”, „cucuvea tăcută”, (din poemul „Regrete târzii”), „strigătul furtunii”, „strigăt și durere”, (din poemul „Domn în viață și-n moarte împărat”), „crima a ajuns un ideal”, „împușcate”, „răul umblă pretutindeni”, „sufletele duse”, (din poemul „Crima a ajuns un ideal”), din punctul meu de vedere, sunt foarte greu să le folosești, dar poeta „jonglează”, cu ele, de parcă ar fi trăit în astfel de triste sau negre împrejurări.

Repet, văd aici o anume maturitate înainte de termen, frământări și gânduri ce ar trebui să ne facă să ne punem un mare semn de întrebare și să rostim cu toții un „ferească Dumnezeu!”, să nu devină realitate…. Aș vrea ca aceste poeme să fie citite și de către cei care nesocotesc sinceritatea, liniștea sufletească, valorile morale ale vieții… dar întreb, evident, retoric, ar mai avea vreun efect. Pe mine, o astfel de „instanță poetică” mă zguduie, mă cutremură și mă fac să mă gândesc la bunătate, fericire. Interesant stilul retoric adoptat. Sunt curios, unde se va situa Ana Maria Petrache peste 10-15 ani? Timpul ne va răspunde! Te felicit pentru curajul adoptării în tematica literară a unui așa registru pretențios… asta spune multe.

Mai facem un pas în față și ajungem la secțiunea autori premianți ai concursului „Poezia lunii”.

„Sparge gheața”, vorba românului, Cristina Tunsoiu, cu un mănunchi de poeme, izvorâte, după mărturisirile autoarei, din „bucuria, dar și necazul care țeseau poeme izvorâte din adâncuri tulburi ale unor ape aparent liniștite”. Pentru Cristina Tunsoiu, aparent:

„Viața pare-un CAIER DE LUMINĂ

din care se țese cuvântul

și apă și rugăciune

COPACI DEZGOLIȚI apar în vremuri

care-și urmează rostul cuvântului

iar trecerea prin acest anotimp

al amintirilor viitoare

te trimite la gândul de rouă

la răsăritul unui verde-miracol

la SĂRUTUL UNEI CRIZANTEME…

 

 Adierea vântului își adună limpezimea

pe STRADA FĂRĂ NUME

acolo unde omul nu știe

ce înseamnă cuvânt sau bucurie,

acolo unde toți par

precum O BIATĂ PĂPUȘĂ

devenită celebră marionetă

într-un film fără anotimp de zâmbet.

Toți sunt triști și resemnați

nimeni NU PLÂNGE decât după tinerețea născută din albastru”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor cuprinse în acest volum).

Daniela Konovală debutează literar în volum personal, în anul 2022, publicând volumul „Culoare din tăceri”.

„Am chemat roua dimineții netrezite

să îmi fie INTRUPARE

născută în alt timp

crescută în adânc de lumină și cuvânt

să îmi fie zori aurii

și HRANĂ PENTRU FLUTURI de zâmbet.

Luna crescută între două amintiri virgine

țese pe ARIPA ULTIMULUI VIS

libertate.

Am chemat izvorul de iubire

să însoțească privirea de curcubeu

CA O FLOARE FĂRĂ TIMP…

 

 culeasă din val și vânt.

Nimic schimbat de vremuri viitoare

un zâmbet CITADIN se răsfață

între două veacuri de rugăciune

și visare purtată pe o

floare de crin alb

pentru a se înveșnici cu mine”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor cuprinse în acest volum).

Cătălin Iancu, cu o bogată experiență în plan literar, debutează literar în anul 2021, în volum colectiv („Dor de infinit”) și cu „Cioburi de suflet”, într-un volum personal.

„Mi-ai scris pe cer cu bob de rouă

și albastru necălcat

de privirea curcubeului,

încă AȘTEPT timpul meu

pentru a culege răsărit de val

și a atinge libertatea

DINCOLO DE TINE există un alt drum

care-și răstignește tăcerea

zorilor

Pe-aici crește mir și lacrimă

și ALEARGĂ CAII NOPȚII

spre adevăr mângâiat de muze…

 

 Am ridicat privirea către cer

și-am adunat visarea unui zâmbet

cu o rugăciune:

Doamne, AJUTĂ-MĂ SĂ UIT

necuprinsul dimineții netulburate

toate acestea pentru un timp

dintre două anotimpuri”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor cuprinse în acest volum).

Mirela Simfora Șoimaru – membru U.S.L.R., pe lângă volumele versuri apărute și aflate în pregătire avansată pentru tipar, se pregătește să debuteze și ca romancieră.

„Ieri, eram doi STRĂINI care treceau

unul pe lângă celălalt

fără să ne încrucișăm privirea.

Chemăm culorile curcubeului

pentru povestea următorului

miracol albastru.

NU-ȚI CER… nu îți dau și nici

nu îți iau nimic din clepsidra

vieții de mâine…

 

 Poate ultima amintire dăruită valului

poate gândul la sărutul dimineții

pierdute prin anotimpuri întomnate

și acolo TE-AȘ FI GĂSIT

suflet pereche.

Am plecat pe drum de rouă

înconjurați de verde-miracol

primăveri rătăcite prin veac

și strig să mă audă muze-rugăciune

《DEPARTE SUNT DE TINE!》.

Mi-a răspuns ecoul pierdut

printre stele și cuvinte-cunună

《Și mie mi-este FRIG!

Mi-e FRIG și doare!》.

În rest visare netulburată

și rouă necălcată…”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor cuprinse în volum).

Maria Poiană (Apăvăloaie) se remarcă prin eleganță și noblețe. Debutează în volum personal, cu poeme, adunate în „Îngeri și sfinți”. Participă la concursuri literare unde obține premii sau distincții însemnate pentru activitatea literară desfășurată.

„Am plecat în pribegia albastră

fără să privesc clipele trecute

prin alt veac

prin alt timp – înveșnicit în primăveri

SUS, PE CRESTE RUINATE

vulturul culege clipe de speranță

dintr-un zbor spre înălțimi

pentru atunci când vor înmuguri zăpezile…

 

 Dintr-un cuib de rouă netulburată

voi aduna VIS DE PRIMĂVARĂ

pentru tine vânt din cuvânt,

Apoi, mă voi REÎNTOARCE

la vers și curcubeul zorilor

și AM SĂ DEVIN, PĂDURE de fagi

scriși în Cartea vieții viitoare

de un zbor spre cuvânt tăcut

răstignit între adevăr și RUGĂCIUNE…

 

 Te-am ascultat muză și răsărit

asa mi-am câștigat dreptul la iluzii

cernute…

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor din volumul antologic).

Flori Cristea debutează în revista „Cafeneaua Băniei”, (2015), cu poezia „Negustorul de iubire” și are publicate două volume de versuri.

(„Dorm măceșii desculți pe dealuri, osteniți de-atâta floare,

Când eu cioburile orei le lipesc c-un simplu vers,

Pe-o străduță-n stânga vieții, dincolo de Univers,

Două stele, meteoric, noaptea învață să zboare”).

 

Am întrebat umbra de rouă

și boabele de ECOU din clepsidra albastră

unde au plecat cuvintele?

Nu mi-au răspuns decât zorile

netulburate și neîncălzite

„În EXIL!”… au chemat

primăverile să le fie cunună

într-un palat de rouă…

 

 Va trece o altă VARĂ DESCULȚĂ

din alt anotimp de vise

INGONGRUENT.

Va răsări curcubeul în pribegia

cuvântului

pentru tine libertate croită

cu praf de stele

chemate să culeagă mir.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor incluse în volum).

Pentru Eduard Bucium, „dorința de a scrie a avut-o dintotdeauna, dar acest lucru s-a concretizat abia acum”.

„Voi scrie pe cer libertate

pentru cuvinte albastre

și CHEMĂRI DE CAI

printre ninsori de vise

și maci înfloriți

azi, zborul de rouă

NE SCRIE INC-O CARTE…

Florile de crin chemate la izvor

de vise vor țese

CULORI PE SUFLET

pentru că azi ninge în amintiri

iar tu EȘTI… umbră de rouă

albastră

cunună de smarald în clepsidră”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile poemelor incluse în volum).

Doina Moritz recunoaște că scrie „cu sufletul, de drag și dor, scriu pentru mine, dar și pentru cei dragi, cunoscuți sau necunoscuți”. Debutează cu volumul „Vis de floare albastră”, dar mai are în lucru, pregătit pentru tipar, volumul care se va numi „Stele căzătoare”.

„Curcubeul

culegând flori de busuioc

zicea către cuvântul nerostit:

《Am să vă fac o mărturisire

începând de mâine

O SĂ ÎNCEP SĂ MĂ IUBESC PE MINE…》…

 

L-a auzit vântul și lacrima!

Erato din

CALEAȘCA FERICIRII TRECÂND

peste vârfuri de stele

așternea vise și aduna albastru

pentru o tăcere răstignită.

DIN DEPĂRTARE, O CETINĂ DE BRAD,

cernea refrenul unui sărut de rouă

iar clopotul bisericii

dădea dimineților trezirea…

 

Deși umbra gândului rătăcit în visare

striga spre apus

《EU AM TRĂDAT COPILĂRIA…”

doar ecoul cuvântului libertate

cu sinceritate i-a scris pe o filă

《TE ASTEPTAM CU TRENUL MEU,

să-ți sărut adevărul și să zidim liniște

DINCOLO DE INFINIT!》.

Așa și-au anunțat zorii trezirea!”.

(N.A. Ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din acest volum).

Ica Gărgălie – cu o activitate literară intensă, materializată în volume personale, în volume volume colective, în dicționare prestigioase, colaborări cu ziare și reviste importante – o justifică la premiile , și diplomele din palmares. Felicitări, pentru întreaga activitate literară. Pentru acest volum antologic, „Zbor spre înălțimi – antologie a grupului literar de poezie”, a ales poeme din cele mai proaspete, profunde și valoroase.

„Va veni un SEPTEMBRIE în care

roua și lacrima vor culege albastru

iar dintr-o clipă de TĂCERE

va apune alt anotimp de vise

Așa se face că PRIETENIA

dintre două priviri

se va numi adevăr și libertate.

Ii voi scrie LUI EMINESCU două cuvinte

unul pe o frunză de mălin

și altul pe un răsărit de soare.

Am să mai adaug CUVÂNTUL TĂU

cules dintre flori de iasomie

care va înveșnici în frumos

fiecare clipă de libertate.

Se vor trezi pietrele dintr-o iertare

și vor culege albastru dintre

timp și anotimp

Va asfinți libertatea zborului

spre înălțimi de visare

iar zorile vor aprinde

stele și cuvinte…”.

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volum).

Cristina Ghidar Greuruș promite și confirmă. Poemele alese pentru acest volum stârnesc interesul și curiozitatea… interesului pentru cine este în plan literar Cristina și curiozitatea de a o descoperi în profunzime.

„Lumina cuvântului călătorește

prin iluzii și clipe umbrite

iar speranța pierduse curajul

să devină amintire.

A MAI RĂMAS flacăra să cearnă

tăcere și patimi uitate

între două amiezi apuse…

 

 Clipele torc dimineți

iar VIAȚA MERGE MAI DEPARTE

fără a privi înapoi.

Frunzele DE SINGURĂTATE

au adunat șoapte

au prins poveste

au rămas zidire…

 

 Viața a mai scris un cântec

fără refren în amintire

cu zâmbet și lacrimă

cu suferință care mai doare.

De pe o stâncă albastră

fericirea striga:

《IA-O DE LA-NCEPUT,

încă nu-i nimic pierdut!》…

Nu renunța la vis!”.

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volum).

Pentru Elena Coca Mahalu, motto-ul vieții este „Trăiesc, deci exist!”. A cochetat cu poezia încă din copilărie. Dacă „din motive medicale”, își întrerupe activitatea profesională (2015), în plan eu o văd o puternică și o învingătoare. Mai lucrează pentru volumul de versuri, din care ne trimite câteva frământări. Te felicit și îți doresc succes.

„Îți las în dar cuvântul

să fie temelie de sinceritate

zidire și zbatere

iar pământul să trezească rădăcini

până în clipa de libertate

CÂND PLOAIA ȘI VÂNTUL

vor trezi inimi de curcubeu…

 

Povestea abia a început

și deja îmi doresc

SĂ FIU COPIL, PENTRU ÎNC-O ZI

iar izvorul să-mi fie frate.

Rugăciunea și mirul-cuvânt

se scriu cu aripi de lumină

din cer ecoul naște primăvară

TE BUCURĂ, POETE,

crede în zborul spre înălțimi

culege visare purtată pe aripi de dor…

 

 Zorile trezite de picurii de rouă

mai îngâna curcubeul

răsăritul unui sărut

încă mai strigă

《COLINDĂ-MĂ, DOAMNE!》…

  Dimineața își anunța sosirea

iar stânca își sărută țărmul”.

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volum).

Teodor Dume – coordonator volum, jurnalist, editor, scriitor, poet, fondator revistă, colaborator la ziare și reviste importante – ne surprinde cu originalitatea stilului. Demn exemplu în plan literar, Teodor Dume, excelează și de această dată. Un scriitor respectat și apreciat, își lasă amprenta asupra acestui volum. Mereu surprinde. Felicitări!

„acolo unde se împreunează cerul cu pământul

și noaptea se târăște ca cel ce nu și-a învățat mersul

se naște lumina și visul

visul copilului

topit după ochii mamei”, (poemul „Durerea din lacrimi”).

Azi, voi vorbi cu răsăritul de lumină

să adune în cuvânt dor

– nu orice fel de dor, ci

dor de dor și

IARĂȘI DOR DE MAMA…

fiindcă și-a făcut deja cărare

în Marea Călătorie…

 

Zbaterea mă macină drumul

mă tulbură

iar DUREREA DIN LACRIMI curge

înspre rugăciune și adevăr.

Of, Doamne!

UNEORI, MAMA ne chema în vis

și ne dăruia lumină și sfat

aprindeam o lumânare să-i fie

Dincolo lumină și călăuză

atâta mai putem… în rest așteptare…

 

 Altădată GÂNDIND LA TATA

visam câmp și coasă

lumină și lemne tăiate pentru iarna

ce își creștea rădăcini.

Alergam după tata să mă îmbrățișeze

să mă ocrotească

să mă învețe rugăciuni

să bat coasa și să crap lemne…

 Acuma, îmi dau seama cât de sărac sunt

și cât de bogat este cerul cu sfinți și îngeri!

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volum).

Pentru Ionuț Pande – gândurile, visele, soarele, stele, regii sau lumina sunt motive tematice evidente:

„Cu poezia visuri îmi hrănesc

Și în proverbe rosturi împlinesc.

Când mă așez la umbra unui brad,

Doar mii de stele-n brațe,-n ochi îmi cad”, din poezia „Îs!”.

 

Mă duce gândul la eroii neamului

la pasul de defilare din Ziua Jurământului,

la albastrul cerului și bucuria de a striga

în fața seninului de lumină

de azi sunt bărbat!

SETĂRILE FIINȚEI și ecoul dintr-un

izvor de libertate nu mă lasă

azi, doar azi,

m-am născut GEAMĂN cu roua dimineții

cu zborul spre înălțimi și visare

cu vântul netrezit și cu păcatul,

Eu, sunt NEBUNUL care aleargă după iluzii netulburate

și după speranțe hrănite cu umbră.

 …

 Cine mai sunt? Nu știu, dar știu că ÎS!

– pruncul părinților mei

care au luat LUMINĂ DIN LUMINĂ

din fiecare rugăciune rostită!

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volum)

Marian Florentin Ursu – se trage dintr-o familie de cărturari, din ținutul Bucovinei, predă studii sociale și sculptează, iar când îi mai rămâne timp, scrie poezie. Debutează cu volumul „Când luminile lumii se sting”, în anul 2020. Cine este Marian Florentin Ursu? Iată, cum se prezintă chiar Domnia Sa:

„Sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin

Când mă rogi să te mângâi pe coapse puțin

Și prin umbra înaltă-a pădurii de tei

Suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei”, din poemul „Între azi și demult”.

Sunt mai tânăr, azi, decât mâine,

sunt mai sărac, azi, decât ieri,

sunt mai bătrân, azi, decât mâine

sunt ÎNTRE AZI ȘI DEMULT.

Am fost și voi fi mereu

între timp și anotimp,

între un ieri trecut

și un mâine neștiut…

 

Azi, pentru mâine

CÂND LUMINILE LUMII SE STING

să răsară libertatea și versul

printre clipe și amintiri,

Iar zborul de cuvinte peste vârfuri de ecouri

să stingă flăcările suferinței

să crească adevăr și cunună peste stâncă

verdele-miracol să crească în rouă

clepsidra să cearnă ARIPI DE ECOU…

 

 Fântâna cu iluzii albastre

să toarcă rătăciri de rouă netrezită

PĂDUREA DE CUCI să culeagă vise

vântul să cheme umbre țesute

la CAPĂT DE DEPARTARE deschisă

amintirea să nască iubire înveșnicită în frumos

…

Așa, zborul spre înălțimi de cuvinte

va crește în adevăr și libertate

vor înflori flori de crin alb

și poetului i se țese neuitare”.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme cuprinse în volum)

Felicit această minunată apariție editorială, dimpreună cu distinșii truditori ai acestei „Faceri literare”, de excepție. Recomand și susțin, prin excelență, volumul și mă bucur să trăiesc în contemporaneitate cu aceste voci ale literaturii care confirmă și promit. Cititori pe măsură și prețuire tuturor. Doamne ajută!

 

Autor: Vasile Bele

– președinte ASCIOR – Filiala Baia Mare;

– membru L.S.R. – Filiala Cluj-Napoca;

– membru U.Z.P.R. – filiala Vâlcea;

– Asociația Scriitorilor din Maramureș;