de Gheorghe Pârja
Să nu vă intrige asocierea din titlu. O să vă
întrebați ce legătură este între Dumnezeu și Uniunea Europeană? Divinitatea are
menirea Unică, pe când alianțele pământene sunt lucrarea oamenilor. Cu păcatele
și interesele lor. Dar o rânduială nu se poate împlini fără voia lui Dumnezeu.
Numai că noua construcție se vrea fără credință, fără rugăciuni, fără
liturghii. Eu rămân discret în credința în care m-am născut în umbra bisericii
din Desești. Sunteți liberi să cugetați ce vreți. Dar nu-mi urniți crucea din
suflet și Cartea Sfântă de pe meștergrindă. Eu rămân în tăcerea rugăciunii și
îmi stă icoană o imagine emblematică. Văzută, și trăită, în timpul vieții
mele. Vă developez filmul.
Femeia cernită, căzută în genunchi, cu mâinile
laolaltă a rugă, cu capul rezemat de lemnul bisericii. Lespedea de piatră
poroasă era rece. Frig este și afară. Cu pânzătura groasă, de culoare neagră,
își acoperă umerii. Pașii mei de pe dalele de piatră nu-i tulbură rugăciunea.
Gândul ei este în căutare de odihnă îngerească. Este una dintre miile de
imagini care pot fi văzute, și în Săptămâna Crăciunului, lângă bisericile
Maramureșului. Sau în interiorul lor. Am creionat această imagine a femeii în
rugăciune, coborâtă în tăcerea divină, deoarece în jur se croiesc alte drumuri
ocolitoare. Orice om de bună credință a fost profund tulburat când a aflat că
în Constituția Europei, legea fundamentală care stă la funcționarea Europei
Unite nu este prevăzută religia ca articol bine definit.
S-au dat fel și fel de explicații. Nici un stat
interesat de Unirea Europei nu a fost profund tulburat de această omisiune.
Și-a văzut fiecare de drumul lui. Îmi aduc aminte și de situații în care a
funcționat ipocrizia. La Roma, la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, au fost
mulți dintre marii planetei. Au îngenuncheat în fața catafalcului să-i vadă
lumea. S-au aplecat în fața doliului roșu al Vaticanului. O să-mi spuneți că au
venit la moartea unui șef de stat. Da, dar ceremonia era profund religioasă. Și
puritanul Bush, provocator de războaie, și Chirac, cel care înclina spre
sentimente laice și care avea o atitudine anticreștină, ori fostul premier
britanic, Blair, cu multe conflicte confesionale acasă la el.
Brusc au devenit profund religioși. Pentru câteva
ore, chiar au devenit catolici. Oricum ipocrizia a rămas, deoarece ei
construiau Europa Unită fără Dumnezeu. Mă întreb oare ce unește popoarele
Europei în noua construcție? Mulți se vor grăbi să spună: banul! Zeul European
numit Euro. Dar banul nu are suflet și este ochiul dracului. El nu prea unește,
ci mai mult dezbină. Este motiv de harță și ucidere. Se vorbește că Europa
Unită se vrea o cetate de apărare pentru alte puteri. Războiul din Ucraina a
dat alt înțeles Europei Unite. Brusc, s-a transformat în alianță militară,
suficient de descoperită. În aceste condiții, nu văd o subită poftă de a ne
cunoaște mai bine, printr-o îmbrățișare europeană. Nici vorbă! Unele țări țin
mâinile la spate. Cum este vecina noastră Ungaria, ori Austria și Olanda.
Din Europa Unită lipsește sufletul. Iubirea creștină
față de Dumnezeu și față de oameni. Atât de mult s-a repetat spusa lui Malraux,
despre secolul XXI și religie, încât pe mulți i-a obosit. Dar a devenit teribil
de actuală. Se vrea o Europă fără Dumnezeu. Știți de ce? Să nu-i jignească pe
imigranți. Dar noi putem fi jigniți? O asemenea Europă este greu să reziste.
După moartea Papei, am citit multe din gândurile sale vizionare. Unul mi se
pare plin de înțelesuri: democrația occidentală este fără Dumnezeu! Știa el ce
știa. Fostul Suveran ne-a răspuns la întrebarea care ne frământă. Mie îmi
rămâne în minte imaginea femeii în rugăciune, cu fruntea lipită de lemnul
bisericii maramureșene. Am învățat de la cărturarii neamului, mulți dintre ei
teologi profunzi, că prin credință am rezistat în istorie. Și suntem aici.
Putem răzbate și prin aceste hățișuri din vicleana lume de astăzi. Care nu are
astâmpăr în a lovi în temelia credinței. Nici în perioada ateistă nu au fost
atâtea demolări. Știu ce spun! Ar trebui să nu amestecăm lucrurile. Noi mergem
cu Dumnezeu înainte! Celelalte sunt alcătuiri trecătoare. Evident, necesare!
Sărbători fericite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu