GRĂDINA VIEȚII

 

Am rupt o frunză din grădina vieții

Și am ascuns-o-n magicul album,

Ce poartă-n suflet anii tinereții,

Care s-au dus în vreme ca un fum.

 

 O lacrimă se scurge peste clipe

Și le transformă-n franjuri la un colț

De stei crescut pe-a timpului aripe,

Ce s-au sfărmat lovind al vieții bolț.

 

 Se înfășoară firul vieții mele

Pe un mosor căzut din veșnicii,

Din loc în loc se-adună noduri grele

Și-n inimă presează visuri mii.

 

 Acum când toamna s-a făcut stăpână,

Pe viața mea și peste trupul meu,

Privesc spre cer o zi, o săptămână,

Ce pare-un veac sculptat de-un vajnic zeu.

 

Popas mai fac pe drumul care duce

Spre iarna mea pe care n-o aștept,

Îi spun în gând cu șoapta lină, dulce,

Mai lasă-mi viața tânără în piept!

 

                             de Aurelia OANCĂ