Iar caut iarna prin oglinzi de gheață
La geamul meu întunecat de ninsoare
mi-a lăsat iarna ultima frunză de toamnă la
pervaz.
La ușa mea bate iar crivățul dimineții,
Se aude foșnetul zăpezii, cum cade, înghețand
pe la colțurile casei.
Copacul din grădina casei mele s-a deghizat în om de zăpadă
Sirenele s-au pornit cutremurand văzduhul dimineții
În culorile iernii mi-am pierdut privirea spre un cer înstelat
O rază palidă de soare dă viață naturii și sensibilizează
sufletul iernii.
Stele albe și roșii s-au intersectat la marginea nopții
Stele de gheață veghează luna adormită,
trezită la urletele fioroase ale lupilor,
alunecând prin lacrimi reci de gheață.
Iarna se transformă într-o văpaie aprinsă
unde veghează la gura sobei.
Vlad BABICIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu