Miresme de clipe

 

Deocheat de zorii revărsați peste ascultatul plânsetului, nori câlțoși se urcă-n spinarea cireșului să vadă cerul proptit în spatele zării. Câțiva fulgi rătăciți prin altarul cerului se zgâiesc la mine pe geam.

Departele-şi târăşte aproapele și așează-n colț de ramă nori cu zăpadă-n priviri. Prin sângele crivățului se stârnesc furii.

Nevoile de bine și frumos m-au aruncat departe de satul care m-a născut și pribegesc prin poarta nopţii cu pleoapele închise.  Lacul dintre noi este pe gustul desăvârșirii și ne-ndeamnă să oferim, să dăruim.

Dacă nimeni n-a greșit oferind, ofer și eu portofel gol, goluț pentru o sete verde.

Miresme de clipe fantasmagorice din visul ce tocmai fugi să frământe flori de lut își pun amprenta suferinței pe înrourata dimineață cu nădejde nouă și pe tălpile învierii.

Dorul de cântecul ciocârliei de miercuri și de ecoul cântului de cuc pitulat în scorbura de nuc peste somnul îngerilor și întunericul de argint mă face să număr des anii din buletin.

Mă tot scald în sângele Șasei unde șoimii aduc zvonuri fără de speranțe peste bulgărele de amintiri.

Nămeții unor gânduri adormite pe gulerul celei dintâi iubite scot căldura la licitație prin ciurda de adevăruri rotunde unde, pribegit și nătâng, admir florile uimirilor exact când soarele se opreste să bea apă.

Peste stratul de ozon al tăcerii moi, printre siberii colecționate ce lasă cerul fără moarte să rezolve problemele timpului reușesc să îngân o Bună dimineața!

 

Puiu RĂDUCAN

10122023-B. Olănești