de Gheorghe Pârja
Sunt preocupat de întâmplările politice ale Europei,
deoarece jocurile lor se aud și la noi. Știrea recentă se referă la alegerile
legislative din Olanda, care, în 22 noiembrie, au plasat pe primul loc Partidul
Libertății, al liderului Geert Wilders. Răsfoind presa foșnitoare și cea online
am aflat că olandezul câștigător este socotit un lider excentric, charismatic
și conduce un partid populist de extrema dreaptă. Câțiva confrați au avut la
îndemână documentări minuțioase, care mi-au lămurit atmosfera olandeză pricinuită
de acest rezultat. Dar știm și noi, cititorii, că în ultimii ani s-a
înregistrat în Europa ascensiunea formațiunilor naționalist-populiste
extremiste.
Câtă vâlvă a făcut în Italia câștigarea alegerilor
de către partidul Giorgiei Meloni, care acum este premier. În Slovacia, a
revenit la putere Robert Fico. În Franța, partidul doamnei Marine Le Pen este
pe primul loc în sondaje și ar putea să-i încurce planurile actualului
președinte francez. Pe un podium de luat în seamă este și Alternativa pentru Germania.
Cu această nouă prefigurare, alegerile pentru Parlamentul European au o misiune
dificilă. Doamna Eva Galambos vede o imagine sumbră pentru viitorul Europei, al
Uniunii Europene. Această nouă geografie politică ar putea duce la diluarea
Uniunii Europene, care a trecut în ultimii ani prin mai multe serioase
încercări. De la pandemie, la războiul din Ucraina, o criză economică
accentuată, iar mai recent războiul din Gaza, care ar putea duce la creșterea
emigrației spre Europa.
Unde se vor afla înverșunații adversari, adică o
nouă parte a puterii europene. Partidul domnului Wilders are în program
islamofobia. Care ar fi datele succesului partidului olandez? Comentatorii spun
că în alegerile interne precumpănesc tocmai problemele țării, din interior. Pe
agenda electorală, Partidul Libertății a avut două probleme esențiale. Prima,
care nu se negociază, a fost, și va rămâne, creșterea necontrolată a migrației.
Și a doua problemă, care nu a fost rezolvată de guvernul liberal al lui Mark
Rutte, este criza locuințelor. Știți, guvernul și-a dat demisia în iunie și
s-au convocat alegeri anticipate cu doi ani mai devreme. Am reținut câteva idei
din programul cu care olandezul Wilders a câștigat alegerile. Un program
radical.
A jurat că va reda Olanda olandezilor și va stopa
fenomenul migrației. A făcut declarații absolut surprinzătoare pentru liniștea
Europei, cât a mai rămas. A promis că va interzice Coranul și va închide
moscheile și școlile islamice. A lansat și o serie de măsuri economice
populiste privind creșterea cheltuielilor publice, respectiv pensiile, salariul
minim și altele, fără a se specifica sursa fondurilor. Cum partidul Olandezului
câștigător nu va putea forma singur guvernul, se speră ca ceilalți membri ai
coaliției să stopeze aceste prevederi exagerate și periculoase. Și nu uitați că
toate acestea se întâmplă în Olanda. Mai îngrijorătoare este poziția față de
politica europeană.
Wilders de mai multă vreme cere ieșirea Olandei din
Uniunea Europeană și suspendarea ajutorului pentru Ucraina. Doamna Eva
Galambos, cercetând surse olandeze, crede că este improbabil ca Olandezul
câștigător să devină premier. Dar dacă ar fi să fie, ar face casă bună cu
ceilalți eurosceptici, ca Viktor Orban, și ar submina luarea unor decizii ale
UE, mai ales în politica externă. Victoria în alegeri a lui Geert Wilders a
fost aplaudată de lideri din Ungaria, Italia, Slovacia și ai partidelor de
dreapta din Franța și Germania. Este o dimensiune de luat în seamă în noua
geografie politică a Uniunii Europene.
Am citit că Olandezul câștigător este o figură
pitorească a scenei politice olandeze. A intrat în politică în 1998, când a
fost ales deputat pe listele partidului actualului premier Mark Rutte. Îl
părăsește pentru a-și forma propriul partid, în care ia decizii și se identifică
cu el. Ideologic, este aproape de Adunarea Națională Franceză și cu formațiunea
lui Viktor Orban. A avut parte de amenințări în propria țară. De multe ori a
fost obligat să se ascundă. Amenințările la viața lui l-au făcut să fie foarte
zgârcit cu viața privată. Este căsătorit cu o evreică din Ungaria. Așa el
propune o schimbare în ceea ce privește antisemitismul și poziția față de
Israel. A promis că dacă va ajunge premier va muta ambasada Olandei la
Ierusalim.
Am spus toate acestea, de la confrați adunate
și-napoi la lume date, tocmai pentru a ne da seama pe ce lume trăim. Cei
interesați pot face asemănări și cu situația politică din România, în preajma
tumultuosului an electoral care vine. Psihologia mea de cetățean român mă face
să am suficiente tresăriri, uneori îngrijorări, pentru liniștea țării. Un fel
de afurisenie politică este evidentă în peisaj. Despre care trebuie să
povestim. Încolo, fiecare cu merindea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu