PE CALEA MĂNĂŞTUR

 

Bat clopotele pe o vreme iluzorie

Personajele ies noaptea din istorie

Şi trec în noi fără contur

Pe Calea Mănăştur.

***

Trag stele pe-o dungă de vânt

Iar oamenii amnezici uită ce sunt

În tranvaiul ce face un tur

Pe Calea Mănăştur.

***

Între două scuipături şi-o înjurătură

Aşteaptă să le pice-o mălăiaţă-n gură

Iar pe la colţuri mai sparg un abajur

Pe Calea Mănăştur.

***

Morfolesc cuvinte ne-nţelese

Fetelor ce se mai văd mirese

Vagabonzi fără cusur

Pe Calea Mănăştur.

***

Sub fusta crăpată ascunsă de mamă

Înfloresc pe pulpe crini de teamă

Când pentru ele băieţii fac stânga-nprejur

Pe Calea Mănăştur.

***

Trec şi eu şi nu ştiu unde

O zână de mine se-ascunde

Căci părul meu acuma-i sur

Pe Calea Mănăştur.

***

Când Luna doarme pe cearceaf de peruzea

În dorinţa de a mă urca la ea

Aruncă un ghem de lumină-şnur

Pe Calea Mănăştur.

***

Când stăm în casă cu botnița pe gură

Visez la săruturi în realitatea dură

De parcă aș fi pe-o barcă pe Amur,

Dar mă trezesc pe Calea Mănăștur.

***

Se prelinge din Casiopeea clipa târzie

Cartierul întreg se mută-n Poezie

Ascultând paşii Poetului ce urcă în azur

Pe Calea Mănăştur.

 

Al.Florin Ţene