Cerul innourat
Innourat e cerul peste noi
Și sufletul mi e plin de năzuinți
Iar gândul ,mi se duce la părinți
Și se întoarce înapoi
Aș prefera să ningă,cu fulgi mari
Peste pământul supărat
Și să l îmbrace în veșmânt curat
Acoperind nelegiuirile celor ce se dau mari și tari
Mi e bucurie,despre cei plecați
Căci au scăpat de suferinți
Acum petrec la mese,cu cei sfinți ca frați
Veghindu ne de acolo sus, cuminți
Mi e iarnă n suflet și mi e trist
Dar gândul despre un mâine mai bun
Mă încălzește dinlăuntru și îmi spun
Ce fac acum e bine și nu degeaba exist
Deci voi continua ,cat voi mai fi pe acest pământ
Să scriu ,chiar de nceputul a fost târziu
Si mă voi ține de... cuvânt... cât o să fiu
Învăluită n tr al creației veșmânt
N o să i dezamagesc pe cei ce n mine au crezut
Și o mână mi au întins,de ajutor
Și răsplătindu vă,aduce oi tuturor
Printr al penelului aport,tribut
Salva
3.12.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu