PURGATORIU
Nimeni nu te mai vizitează în ultima
vreme
decât poate firescul
sau amintirea vreunui eveniment
traumatizant
din copilărie
de pildă cum a fost moartea iubitei
în perioada când erai la grădiniţă
ai văzut-o cum o lovea maşina
şi murea chiar în faţa ta
să nu mai vorbim de obsesia
versurilor acelea clasice
pe care adolescent
îmbibat de lirică modernă
te cruceai încercând să-ţi imaginezi
cam ce-ar vrea cu ele poetul:
ieşea Zamfira-n mers isteţ
frumoasă ca un gând răzleţ
azi în ciuda desuetudinii
sintagma
îţi pare cu adevărat profetică
descriind mai ales
existenţa cotidiană pe care
nu mai ai îndrăzneala să o consideri
cazonă
ci mai degrabă amputată
cu inşi aflaţi
în stare permanentă de reţinere
ambianţă pregătită cu de-a amănuntul
de regizori ce monologhează
oximoronic
prin fraze elaborate
într-o necunoscută limbă
şi ieşite apoi pe Google Translate
se pare însă
tot ce fac ei
nu-i decât ceva simplu
o strategie de manageriat
te obligă să-ţi isteţeşti mersul
şi să-ţi răzleţeşti gândul
mai ai o amintire
devenită între timp şi ea obsesie
renumitul cântecel sincretic
pentru copii – Alunelu’
Alunelu’ alunelu’ hai la joc
Să ne fie să ne fie cu noroc
Cine-n horă o să joace
Mare mare se va face
Cine n-o juca de fel
Să rămâie mititel
erai pe atunci tot la grădiniţă
şi-o iubeai la nebunie pe fetiţa aceea
care s-a dus
acum eşti conştient că iubirile din
copilărie
sunt de-a dreptul eterne
paradisiace
fiindcă nu au în ele nicio conotaţie
sexuală
iar cele care vin mai târziu
nu fac altceva decât să strice totul
revenind la cântecelul pomenit
ştii doar că în momentul
când acesta începea să funcţioneze
tovarăşa te punea la colţ
fiindcă nu acceptai în ruptul capului
să intri în horă să-l joci şi tu –
ca toată lumea
acum poţi s-o spui deschis:
te deranja enorm
entuziasmul lor nefiresc
într-un moment
când nu visai la nimic altceva
decât să fii lăsat în pace
între timp
pe strada copilăriei tale
au construit un mare hotel
chiar pe locul
unde creşteau în devălmăşie
flori de regina nopţii
şi gura leului
unde l-ai văzut brusc umanizat de moarte
pe Ioska baci – bătrânul până atunci
ursuz
cel pe care-l chinuiai împreună cu
ceilalţi băieţi
pentru că vă interzicea să bateți mingea
în faţa porţii sale
l-ai văzut la o zi după ce murise
ţi-ai urmat bunica până la el acasă
şi la un moment dat
s-a deschis o uşă
şi l-ai zărit într-o cadă gol
cu sexul imens la vedere
în timp ce femeile-l spălau
călugăriţe păgâne strânse
în jurul falusului
ca-n faţa unui obiect de cult
ei bine
n-ai să te duci niciodată să vizitezi
hotelul cu pricina
eşti hotărât să faci lucrul acesta
după cum eşti sigur că
n-ai să vrei să-ţi revezi prima nevastă
(ți-a produs și ea adânci traume)
orice ţi s-ar întâmpla
te-ntorci la jocul din copilărie
pe care-l urai de moarte
dar între timp şi el a evoluat
se numeşte acum A lu’ Nelu
copiii de ieri au devenit edili
oameni serioşi nu glumă
doar tu parcă te-ai tâmpit
refuzi în continuare
să intri în joc
într-adevăr
cu viziunea lucrurilor de-acum
în răstimpuri
regreţi totuşi că nu te-ai dat
la timpul potrivit
pe brânci pe genunchi pe coate
n-ai lins
făceau şi ele parte din coregrafia
funestului-vesel dans
creat iniţial
pentru copii preşcolari
preluat apoi de toţi
şi totuşi te-ntrebi
oare de ce
în ultima perioadă
chiar nu te mai vizitează nimeni
decât poate firescul
şi câte-o amintire traumatizantă din
copilărie
ai ajuns deja semi-paralizat
de miile de fire de păianjen întinse
stupid Gulliver
te-ndoieşti până şi că o tânără moarte
ar mai putea avea în cazul tău
vreo funcţiune
cât de cât izbăvitoare
va avea în schimb întâmplarea
piscina cu apă clocotită
în care te-au aruncat serios/în glumă
colegii de joacă
ce rost mai are acum
să te osteneşti să despici firul în
patru
vrei-nu vrei
arzi deja mocnit într-un imaginar
purgatoriu
curând va veni şi clipa când
carnea ţi se va desprinde de oase
iar sufletul de trup
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu