Poesis - Sorin GRECU

 

PURGATORIU

Nimeni nu te mai vizitează în ultima vreme

decât poate firescul

sau amintirea vreunui eveniment traumatizant

din copilărie

de pildă cum a fost moartea iubitei

în perioada când erai la grădiniţă

ai văzut-o cum o lovea maşina

şi murea chiar în faţa ta

să nu mai vorbim de obsesia

versurilor acelea clasice

pe care adolescent

îmbibat de lirică modernă

te cruceai încercând să-ţi imaginezi

cam ce-ar vrea cu ele poetul:

ieşea Zamfira-n mers isteţ

frumoasă ca un gând răzleţ

azi în ciuda desuetudinii

sintagma

îţi pare cu adevărat profetică

descriind mai ales

existenţa cotidiană pe care

nu mai ai îndrăzneala să o consideri cazonă

ci mai degrabă amputată

cu inşi aflaţi

în stare permanentă de reţinere

ambianţă pregătită cu de-a amănuntul

de regizori ce monologhează

oximoronic

prin fraze elaborate

într-o necunoscută limbă

şi ieşite apoi pe Google Translate

se pare însă

tot ce fac ei

nu-i decât ceva simplu

o strategie de manageriat

te obligă să-ţi isteţeşti mersul

şi să-ţi răzleţeşti gândul

mai ai o amintire

devenită între timp şi ea obsesie

renumitul cântecel sincretic

pentru copii – Alunelu’

Alunelu’ alunelu’ hai la joc

Să ne fie să ne fie cu noroc

Cine-n horă o să joace

Mare mare se va face

Cine n-o juca de fel

Să rămâie mititel

erai pe atunci tot la grădiniţă

şi-o iubeai la nebunie pe fetiţa aceea

care s-a dus

acum eşti conştient că iubirile din copilărie

sunt de-a dreptul eterne

paradisiace

fiindcă nu au în ele nicio conotaţie sexuală

iar cele care vin mai târziu

nu fac altceva decât să strice totul

revenind la cântecelul pomenit

ştii doar că în momentul

când acesta începea să funcţioneze

tovarăşa te punea la colţ

fiindcă nu acceptai în ruptul capului

să intri în horă să-l joci şi tu –

ca toată lumea

acum poţi s-o spui deschis:

te deranja enorm

entuziasmul lor nefiresc

într-un moment

când nu visai la nimic altceva

decât să fii lăsat în pace

între timp

pe strada copilăriei tale

au construit un mare hotel

chiar pe locul

unde creşteau în devălmăşie

flori de regina nopţii

şi gura leului

unde l-ai văzut brusc umanizat de moarte

pe Ioska baci – bătrânul până atunci ursuz

cel pe care-l chinuiai împreună cu ceilalţi băieţi

pentru că vă interzicea să bateți mingea

în faţa porţii sale

l-ai văzut la o zi după ce murise

ţi-ai urmat bunica până la el acasă

şi la un moment dat

s-a deschis o uşă

şi l-ai zărit într-o cadă gol

cu sexul imens la vedere

în timp ce femeile-l spălau

călugăriţe păgâne strânse

în jurul falusului

ca-n faţa unui obiect de cult

ei bine

n-ai să te duci niciodată să vizitezi

hotelul cu pricina

eşti hotărât să faci lucrul acesta

după cum eşti sigur că

n-ai să vrei să-ţi revezi prima nevastă

(ți-a produs și ea adânci traume)

orice ţi s-ar întâmpla

te-ntorci la jocul din copilărie

pe care-l urai de moarte

dar între timp şi el a evoluat

se numeşte acum A lu’ Nelu

copiii de ieri au devenit edili

oameni serioşi nu glumă

doar tu parcă te-ai tâmpit

refuzi în continuare

să intri în joc

într-adevăr

cu viziunea lucrurilor de-acum

în răstimpuri

regreţi totuşi că nu te-ai dat

la timpul potrivit

pe brânci pe genunchi pe coate

n-ai lins

făceau şi ele parte din coregrafia

funestului-vesel dans

creat iniţial

pentru copii preşcolari

preluat apoi de toţi

şi totuşi te-ntrebi

oare de ce

în ultima perioadă

chiar nu te mai vizitează nimeni

decât poate firescul

şi câte-o amintire traumatizantă din copilărie

ai ajuns deja semi-paralizat

de miile de fire de păianjen întinse

stupid Gulliver

te-ndoieşti până şi că o tânără moarte

ar mai putea avea în cazul tău

vreo funcţiune

cât de cât izbăvitoare

va avea în schimb întâmplarea

piscina cu apă clocotită

în care te-au aruncat serios/în glumă

colegii de joacă

ce rost mai are acum

să te osteneşti să despici firul în patru

vrei-nu vrei

arzi deja mocnit într-un imaginar purgatoriu

curând va veni şi clipa când

carnea ţi se va desprinde de oase

iar sufletul de trup