Ștefan cel Mare a fost și un mare iubitor de vin, după cum indică specialiștii oneologi, dar și faptul că a avut o grijă constantă pentru întreținerea și dezvoltarea podgoriilor din Moldova.
Feblețea lui Ștefan cel Mare a fost podgoria de la
Cotnari. Această zonă viticolă a existat cu mult dinaintea domniei sale.
Cronicarul Nicolae Costin menționa că podgoriile de la Cotnari existau încă de
dinaintea întemeierii Moldovei. A.D. Xenopol este ceva mai precis și spune că
viile din zonă sunt de dinainte de anul 1288.
Voievodul se preocupa în special de dezvoltarea
acestor podgorii și îmbunătățirea lor cu soiuri noi, precum celebra Grasă de
Cotnari. Existența acestui vin se datorează lui Ștefan cel Mare, fiind se pare
unul dintre preferatele sale, la categoria vinuri albe.
În lucrarea „Metamorfozele vinului: Legende și
povestiri despre vița de vie și despre vin”, academicienii Gherasim
Constantinescu și Adrian-Alexandru Heraru spun că soiul a fost adus de voievod
din Transilvania. După bătălia de la Baia, Ștefan cel Mare și Matei Corvin,
regele Ungariei, au făcut pace pentru a contrabalansa puterea poloneză în zonă.
Întâlnirea a avut loc la Alba, iar voievodul
moldovean nu a avenit cu mâna goală, ci i-a adus lui Matei Corvin un cal din
vestitele sale herghelii din zona Hârlăului. Regele Ungariei l-a așteptat cu
bucate alese și cu vinuri din podgoriile de la Alba Iulia, dar și cu ele de la
Tokay.
Pasionat de vinuri, Ștefan s-a îndrăgostit de un soi
numit Șom-Fumint, o combinație de vinuri de la Alba cu cele ungurești din zona
Tokay. Domitorul i-a cerut câțiva butași regelui Ungariei. Matei Corvin a dat
ordin să i se pregătească butașii ceruți, numai că cei însărcinați cu
selectarea butașilor nu i-au dat Șom-Furmint, ci un soi mai puțin roditor.
Ștefan a dat ordin ca butașii să fie plantați la
Cotnari, unde acest soi s-a adaptat perfect. Noul soi avea struguri mai dulci
și a dat un vin mai bun decât Furmintul, căruia i s-a dat numele de Grasă de
Cotnari. Domnitorului îi plăcea și Feteasca Albă, dar nu mai mult decât Grasa
de Cotnari.
Un alt vin preferat de Ștefan cel Mare ar fi fost
unul simplu, țărănesc. I s-a spus Băbească și ar veni din zona Galațiului, mai
precis din sfera viticolă a Nicoreștiului. Acest soi de vin, spun legendele, ar
fi cunoscut de voievod după bătălia de la Vaslui, din 1475. După ce a obținut
victoria, a făcut și un ospăț. Voievodul l-a trimis pe hatmanul Nicoară să
aducă vin. Acesta ar fi adus din zona Galațiului mai multe buți cu vin
roșu-rubiniu.
Ștefan cel Mare a fost impresionat de gustul vinului
și când l-a întrebat pe hatman de unde-l are, acesta i-a răspuns că l-a
cumpărat de la o babă. De aici și numele de Băbească. Podgoriile cu pricina au
primit numele de Nicorești, după numele hatmanului.
Băbească Neagră este un vin ce provine din strugurii
viței-de-vie sălbatice, care a suferit un proces de selecție naturală Ștefan
cel Mare ar fi apreciat și un alt vin negru, din zona Frumușica, astăzi județul
Botoșani. Podgoriile de la Rădeni, Frumușica, fac parte din arealul Cotnari. Și
aici era crescut un soi vechi, din poama căruia se face un vin vechi, țărănesc,
negru și aromat, plin de tatin. Oamenii locului îl numesc „sculău” și spun că
are proprietăți afrodisiace importante dacă este băut cumpătat.
Ștefan cel Mare ar fi cunoscut acest vin în urma
vizitelor la curtea domnească de la Hârlău, aflată la mică distanță de Rădeni,
Frumușica, dar și în drumurile sale către Botoșani, unde oprea, spun legendele,
la hanul din Frumușica. Localitatea își trage numele de la hangiță.
Povestea spune că frumoasa hangiță nu ar fi cedat
avansurilor voievodului și nici nu ar fi dorit să-și dezvăluie numele. Așa că
Ștefan, fără să-i poarte pică, i-a spus „Frumușica”.
Sursa:
NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu