de Gheorghe Pârja
Fiecare campanie electorală, la noi, are și infuzii
ezoterice, care sunt folosite de unii candidați, crezând că ajută la câștigarea
unui număr de voturi. Ne aducem aminte câtă vâlvă a făcut conceptul flacăra
violet în campania pentru Cotroceni a unui candidat. Care a reușit să câștige
alegerile, dar sunt convins că nu datorită folosirii unor tehnici paranormale.
Unii susțin că s-au folosit alte practici, utilizate pe întuneric. Dar eu nu am
fost de față și nu pot depune mărturie. M-am interesat și am aflat că acest
concept, flacăra violet, este folosit în ezoterism și în artele marțiale. Nu
sunt convins cum poate fi de folos în adunarea de voturi. Am mai aflat că
tehnica este o marcă înregistrată și este folosită în meditație. Dar ce nu fac
candidații pentru a urca pe scara puterii. Zicea poetul că puterea este fruct
divin, cine apucă să o guste este asemeni celor ce beau vin. În Cer la cramele
auguste.
Dar să coborâm în realitatea imediată a convulsiilor
electorale. Parcă sunt atinse de multă confuzie, cu serioase variante
suprarealiste. Comentatorii sunt niște inventatori de iluzii. Nici nu ai cum să
fii așezat în această tensiune provocată de ambiții pentru putere. Comasarea
alegerilor a luat sfârșit în coadă de pește. Social-democrații și liberalii au
făcut socoteli pentru un rezultat imprevizibil. Știți de ce? Cele două partide
de la șefia administrației sunt două grupări de culoare doctrinară și
programatică opusă. Cât zel au pus pentru a justifica stabilitatea națională,
alegătorul poate gândi serios ce caută stânga cu dreapta. Coaliția
stabilității, în fața urnelor, poate avea surprize. Și nu-i o simplă
constatare. Cel mai agitat pare a fi electoratul de dreapta, cel liberal, care
a simțit că partidul liberal este în cădere, având semnale de atenuare a
identității. Adică liberalii, pe neștiute, au preluat mici obiceiuri pesediste.
Și în electoratul de stânga, mai disciplinat și cu o
bază națională mai solidă, au apărut nemulțumiri, deoarece împărțirea puterii a
devenit, datorită asociaților, mai dificilă. Liberalii se pare că decontează
cel mai mult efectele acestei alianțe a stabilității. Tot aud despre
rezultatele unor sondaje în care liberalii sunt întrecuți de auriști. Un semnal
că poate fi șubredă participarea la viitoarea guvernare. Cine a avut răbdarea
să numere împunsăturile reciproce din fragila coaliție pesedisto-liberală a
putut constata că identitatea celor două partide este o preocupare pentru
membrii lor. De teama unei coborâri în încrederea electoratului, liberalii au
fost obligați să accepte formula comasării alegerilor locale cu cele
parlamentare, știut fiind rolul primarilor și consilierilor locali ca aducători
de voturi. Că voturile sunt la ordinea zilei!
Social-democrații, după experiența coabitării cu
liberalii, au recurs la această modalitate de salvare a partenerilor. Deși cu o
doctrină diferită, obișnuința politică este a doua natură. Cred că și după
ieșirea din malaxorul electoral, cele două partide mai mari se vor ține de mână
la o altă guvernare. Proba orgoliului politic vor fi alegerile prezidențiale
din luna septembrie. Poate va fi invocată din nou flacăra violet, acea amăgire
a unui fost președinte jucător. Cum nu cunoaștem cu exactitate numele celor
care vizează fotoliul de la Cotroceni, deocamdată ne dăm cu presupusul. Ideea
unei candidaturi comune la prezidențiale nu le surâde celor două partide.
Liberalii nu ar renunța la tradiția din ultimii ani, iar pesediștii încearcă
șansa de a da, după două decenii, un președinte de țară. De aceea ar prefera o
finală pentru Cotroceni cu reprezentantul celor de la AUR. Pe modelul
alegerilor din anul 2000.
Numai că nu întotdeauna istoria se repetă. Structura
electoratului a suferit modificări, iar priza auriștilor este imprevizibilă.
Soluția unei candidaturi pesediste unice susținută de liberali nu este agreată
nici cu promisiunea revenirii la șefia viitorului guvern. Nici iluzia unei
flăcări violet nu-i poate amăgi. Toți vor la Cotroceni! Liberalii nu vor să
renunțe la acest drum deoarece ar echivala cu pierderea identității lor ca
partid. Aceste ambiții, firești politic, pot favoriza ascensiunea unui
reprezentant AUR după principiul, când doi se întrec al treilea câștigă. Am
semnale că în unele filiale din țară flacăra violet a amăgirii se simte. Adică
lanțul de iubire dintre liberali și democrați s-a rupt. Este cunoscută varianta
înfrângerii lui Marcel Ciolacu, adică eliminarea lui de la conducerea
partidului. El a spus-o!
Cu șeful liberalilor se poate întâmpla și mai rău.
Pe acest fond, constatăm o bătălie surdă la nivelul celor două partide. AUR
pândește de pe margine. Cât despre partidul familiei, s-a spart ca un porțelan.
Oare poate renaște dacă flacăra violet va fi în preajmă? Multă agitație la
început de an electoral. Fiecare cetățean trebuie să se informeze, pentru a nu greși
în singurătatea urnelor. Eu nu cred în miracole de nici o culoare, ci doar în
oameni cu credință în oameni. Avem? Caută și poate vei afla! Altfel ne bântuie
amăgirea unor utopii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu