Numai flori și floricele
Pe la casa mândrii mele,
De nu-ți vine să mai pleci,
Stai aicea și petreci.
Cu toți cei ce sunt acasă,
Și cu mândruța frumoasă,
Ce servește pe oricine,
Care pe la dânsa vine.
Cu o floare cât de mică,
Dar să fie frumușică,
Căci așa este și ea,
Tânără și frumușea.
Și lucrează în grădină,
Sădește flori și suspină,
Că demult na-i fost la ea,
Să-i areți ce-i dragostea.
Împreună să plantați,
Nu cumva să vă certați,
Flori frumoase în cerdac,
După al mândruței plac.
Și altele în grădină,
Până iese luna plină,
Iar în ziua următoare,
Să le vadă Sfântul Soare.
Nelu DANCI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu