De mult timp ma confrunt cu o problema majora pe care nu stiu cum s-o abordez. E vorba de trasaturile social-culturale, de mentalitatea, atitudinea si purtarea noastra, care sunt dominate primordial de instincul de supravietuire. Asa cum am scris in cartea «Romanii si Romania» (Editura Institutul National pentru Studierea Totalitarismului, Academia Romana, Bucuresti, 2021) supravietuirea este o calitate, dar nu este neaparat o virtute. Noi, romanii am supravietuit, dar de prea multe ori am evitat confruntarile. Prea mult timp in istoria noastra am fost supusi, resemnati si fatalisti…
Trasaturile neamului nostru, bune si rele
deopotriva, trebuie abordate in mod direct si obiectiv. Altfel, e ca si cum ai
incerca sa tratezi o maladie fara a-i cunosti si si recunoaste cauzele. Am avut
o asemenea discutie cu scriitorul Octavian Paler la Washington imediat dupa
revolutie, cand i-am luat un interviu pentru Vocea Americii. La discutie a
participat si parintele Calciu, cu care mai abordasem problema trasaturilor noastre
ca neam. La scurt timp dupa revolutie, dupa acei ultimi ani de suferinte fizice
si mentale la care fusesera supusi confratii din tara, Octavian Paler ne spunea
trist si ingandurat ca romanii sufera de o maladie grea si nu mai suporta nici
diagnosticul si nici tratamentul necesar vindecarii…
In decembrie 1989 am avut sansa sa rupem lanturile
robiei sufletesti cu care suntem legati de generatii, dar iudele dintre noi au
avut grije sa schimbe doar fatada si sa pastreze sistemul care le perpetua
privilegiile. In aceste zile, sistemul inaugurat acum 35 de ani se simte
amenintat si se teme ca de frica mortii. Cum si de ce am ajuns aici?
E foarte trist, dar noua ne lipseste o buna parte
din istoria timpurie. De la goti pana la tatari, am fost invadati de toti
barbarii veniti de la rasarit. Si cand am reusit sa ne reorganizam teritorial,
libertatea noastra a durat doar 2-3 secole. Mircea cel Batran, Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, sunt cativa din marii nostri eroi care s-au
ridicat si au luptat pentru neam si tara, dar pozitia noastra la rascrucea
continentelor ne-a fost fatala. Apoi, cand cerul a inceput sa se lumineze din
nou ne-au navalit otomanii si au venit peste noi muscalii.
Si probabil ca cea mai cumplita mostenire a acestui
trecut au fost fanariotii veniti de la Istanbul. Acestia au introdus in
Principate sistemul socio-politic clientelar si parazitar care intr-o forma sau
alta dainue pana in ziua de azi. Unii din inaintasii nostri s-au rasculat, dar
soarta lor a fost crunta. Imi vine in minte Tudor Vladimirescu. Am reajuns la
libertate odata cu unirea Principatelor, dar viata politica a tarii a ramas
dominata de urmasii fanariotilor; urmasi pe care i-au descris cum nu se putea
mai bine Eminescu si Caragiale. Alte tari vecine din Europa centrala, de
exemplu, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, au avut o soarta mai buna decat noi.
Elitele lor s-au format sub influenta liberalismului occidental care la vremea
aceia inspira Europa. Rezultatul e gradul de educatie, responsabilitate si
demnitate al elitelor acestor tari. Incercarile noastre de recuperare
intelectuala, politica si economica, au survenit tarziu si au intampinat multe
obstacole.
Am ajuns la liman in secolul trecut, dar si atunci
in anii de progres dintre cele doua razboaie mondiale, clasa politica era in
mare parte deficitara. Incepuse totusi procesul de limpezile, dar acea perioada
a fost prea scurta. A fost retezata in mod brutal de invazia sovietica si de
regimul comunist pe care Moscova l-a instaurat la Bucuresti. In primele doua decenii
de comunism, invadatorii au impus la conducere elemente declasate ale
societatii si multi dintre acestia erau alogeni care dusmaneau tara si neamul
romanesc. Apoi, in ultimele doua decenii ceausiste, s-au impus oportunistii,
care acum se falesc ca ei nu au fost comunisti; ei au vrut sa slaveze tara!
Mihai Botez, fost ambasador la Washsington, imi spunea la un moment dat: am
intrat in partid ca sa schimbam sistemul, dar ne-a schimbat sistemul pe noi. Cu
asemenea nomenclaturisti s-a ajuns la revolta din decembrie 89; o „revolutiune”
zisa spontana, dar care fusese foarte bine pregatita in culisele globaliste ale
istoriei. O pregatisera pe furis si cu rabdare diabolica indivizi ca Soros si
acolitii lui. Si era pregatita chipurile pentru binele nostru. Doamne fereste
de asemenea fericire! O traim de 35 de ani.
In acest zile de primavara timpurie, imprevizibila
si riscanta a anului 2025 suntem sufocati de ultimii fanarioti ai neamului
romanesc. Acestia dau din colt in colt si nu mai stiu ce sa faca sa-si salveze
interesele. Au inventat si debitat ultimele minciuni, dar nu-i mai crede
nimeni. Se zbat si se jeluiesc pe la stapani. Nu mai stiu unde sa se
ploconeasca; la Washington, la Ierusalim sau la Bruxelles? Ar face orice si ar
targui orice numai sa ramana la putere… Pentru a ocupa fotoliul prezidential
Iliescu a vandut Basarabia. Apoi, pentru a-si asigura bani de propaganda
mincinoasa a vandut interesele verilor nostri macedo-romani. Acum, fiii si
nepotii fostilor nomenclaturisti, ar da chiar si Transilvania sa ramana la
putere…
In conditiile de azi, ma intreaba unii prieteni,
dece il sustin pe Georgescu? Fratilor, nu sustin pe nimeni in mod special.
Sustin lichidarea sistemului politicianist care paraziteaza tara. Fac apel la
toti oamenii cinstiti si la tinerii care au intrat recent in politica si le cer
sa nu se lase contaminati. Sa aiba in vedere tara si neamul!
Si in incheiere imi amintesc cateva versuri dintr-o
poezie invatata in inchisoare: Toti talharii, toti codosii, joaca hora tarfei
rosii, Hora temnicerilor pe jalea durerilor…
Iubiti confrati, cu voia Domnului, anul viitor voi
implini 90 de ani si nu mai vreau decat un singur lucru; sa inlaturam cloaca
politica de la conducere tarii! Asa sa
ne ajute Dumnezeu!
Autor:
Prof. Dr. Nicolae Dima,
USA,
1 Martie 2025
Sursa: https://anonimus.ro/2025/03/lipsurile-natiunii-noastre-si-cutremurul-politic-actual/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu