de Gheorghe Pârja
Am mai spus, și repet, nu sunt eu omul să pun paie
pe focul realității. Dar dacă văd, și asta o fac și alții, scriu ce mi se arată
în față. Și în ultimele săptămâni am avut parte de multe spectacole politice,
care tulbură lumea. Adică o pun pe gânduri cu multe întrebări. Ca să ajung la
păreri mai veridice am răsfoit presa foșnitoare, dar și cea online. Am ajuns la
concluzia că taifunul este pornit de președintele american Donald Trump. Noua
administrație americană, în pașii ei de a opri războiul din Ucraina, a pus
capăt izolării internaționale a lui Vladimir Putin, a spulberat unitatea
Europei, a pus sub semnul întrebării parteneriatul cu Uniunea Europeană. Au
apărut vectori, greu de înțeles acum o lună, care indică orientări ale
magnatului american către Putin și îndepărtării de aliații tradiționali ai
Americii, iar aliații NATO se tem că Trump îi va face și alte concesii
importante liderului de la Kremlin.
Cu o serie de declarații orgolioase, unele
contradictorii, în primele lor incursiuni în Europa, colaboratorii lui Trump au
alimentat îngrijorarea că locatarul de la Casa Albă va accepta multe din
pretențiile lui Putin, chiar dacă sunt în defavoarea Ucrainei. Se vorbește pe
față despre mișcarea frontierelor, pusă în discuție de expansionismul rus.
Sugestiile americane de a exclude liderii europeni de la negocierile de pace
privind Ucraina au declanșat alarma în multe capitale de pe continent. Franța a
convocat, în două runde, lideri europeni la discuții pe această temă, la Paris.
Președintele american, voalat, schimbă sensul evenimentelor,
încercând să-l reabiliteze pe Putin, acuzat de crime de război. Trump încurcă,
cred că voit, actorii. Nu Zelenski a început războiul, ci Putin. Aici nu ne
poate duce în confuzie, că a fost de față o lume întreagă. Liderul american a
promovat, cu bunăvoință, politica externă a Rusiei. Refuzând coordonarea cu
Uniunea Europeană în privința Ucrainei și absența Kievului de la întâlnirea de
la Riad, americanii au mărit riscul ca Putin să preia tonul discuțiilor despre
încetarea ostilităților. Asta face parte din răsucirea lumii și schimbarea ei.
Nu în bine! America lui Trump vrea să bată palma cu dictatorul, este voie să-i
spunem așa?, și să încheie o pace nefavorabilă Ucrainei, peste capul Europei.
Ca argument la părerile mele se adaugă discursul
vicepreședintelui J.D. Vance care, pe un ton arogant, a spus că pericolul
pentru democrație nu e reprezentat de Rusia, care a invadat o țară, își
lichidează opozanții politici și sugrumă presa, ci prin țări din interiorul
Europei. A fost amintită și România, că ar avea o democrație fragilă. Așa crede
domnul Vance. Este vocea stranie a omului puternic. Cei mai pricepuți decât
mine spun că structura imobiliară a lui Trump va face concesii lui Putin
pentru a încerca să decupleze Rusia de China, chiar dacă îi vinde Ucraina. Până
atunci, desparte SUA de Europa și își face adversari din mai toți vechii
aliați.
Citesc comentarii care spun că doar în câteva zile
lumea a trecut într-o nouă etapă, iar Europa trebuie să-și dea seama că vremea
ațipitului confortabil sub scut american a trecut. America nu va mai sprijini
Ucraina dacă Trump se solidarizează cu Putin. Ne așteaptă vremuri
imprevizibile. Se vorbește și despre o nouă Yalta. Știm la ce dezastre
geopolitice s-a ajuns, iar România a avut parte de consecințele acelei nefaste
înțelegeri. O nouă Yalta înseamnă o nouă împărțire a lumii, o nouă ordine
mondială. A-l legitima pe Putin în acest context mi se pare o orbire istorică.
Dar mai cred că America nu este Trump, America are și etaje lucide, care
înțeleg sensul real al evenimentelor.
Mi se pare de neînțeles atacarea lui Zelenski. Spune
Donald Trump că președintele de la Kiev este un „dictator, un comediant de
succes modest, care a convins SUA să cheltuiască 350 de miliarde de dolari
pentru a intra într-un război care nu putea fi câștigat, care nu trebuia să
înceapă niciodată, un război pe care Zelenski, fără SUA, nu îl poate rezolva
niciodată.” Da, Trump îl umilește pe Zelenski, răsucind sensul evenimentelor.
Nu Ucraina a început războiul, ci Rusia. Doamne, cum se minte din interese
politice! Este un mare semn de îngrijorare. Potrivit consilierului prezidențial
Cristian Diaconescu, rușii au cerut la Riad retragerea din Europa de Est,
inclusiv din România, a bazelor americane. Au cerut și ca România să fie sub
sfera de influență rusească. Americanii au refuzat.
Liderii români, în drept să ne lămurească, s-au
prefăcut că ninge. Și până la urmă a nins mănos peste țară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu